7,232 matches
-
exista pe Pământ. Cu ajutorul lui Sherlock, Hawaiul a scăpat, din fericire, de acest criminal. Localnicii l-au onorat pe Sherlock, iar el s-a decis să rămână puțin mai mult decât și-a dorit la începutul aventurii sale în Insulele Paradisului. Mihordea Roxana, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Supraviețuitorii. Sfârșitul lumii I. Melanie Mă trezeam. Mă uit în jur, totul este acoperit de o ceață densă cu miros dulceag ca o vată de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca o nălucă dezorientată. Deși o pânză deasă de întuneric o înconjura, a început să meargă înainte, căutând cu disperare o urmă de lumină. Moga Alina-Iuliana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca - Cluj profesor coordonator Gabor Elena Paradisul pierdut Picurii sidefii loveau cu ultima putere dealul răpus de întuneric. Umbrele, parcă adevărate suflete rătăcitoare flancau colosala adâncime a văii, lăsând în urmă întunericul nestăvilit. Întinsă pe iarbă așteptam ca întregul spectacol să mi se deruleze în fața ochilor, să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a sufletelor muribunde și a celor victorioase. Am închis ochii și am visat, fiindcă lumea noastră, lumea care ne devorează sufletele, ni le răpește și ni le torturează, le face să zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde întreaga culoare până la ultimul picur în lupta cu tabloul cromatic creat de paradisul pierdut. Creat de acest paradis uitat de sufletul omului, izgonit de noi, muritorii, dar păstrat, adorat și reclădit de natură, de această zeiță Bendis, de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
noastră, lumea care ne devorează sufletele, ni le răpește și ni le torturează, le face să zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde întreaga culoare până la ultimul picur în lupta cu tabloul cromatic creat de paradisul pierdut. Creat de acest paradis uitat de sufletul omului, izgonit de noi, muritorii, dar păstrat, adorat și reclădit de natură, de această zeiță Bendis, de divinitatea absolută. Moldovan Flavia, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Turda
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sufletele, ni le răpește și ni le torturează, le face să zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde întreaga culoare până la ultimul picur în lupta cu tabloul cromatic creat de paradisul pierdut. Creat de acest paradis uitat de sufletul omului, izgonit de noi, muritorii, dar păstrat, adorat și reclădit de natură, de această zeiță Bendis, de divinitatea absolută. Moldovan Flavia, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Turda - Cluj profesor coordonator Codruța Andreica
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Atunci natura e plină de viață și întrece pe oricine și orice la frumusețe. Oare este trecătoare această frumusețe? Dar de ce să fie așa? Soarele are cele mai puternice raze vara, tabloul auriu amestecat cu puțină cafea este toamna, iar paradisul alb este doar iarna. Natura nu are o frumusețe trecătoare, are doar haine pe care le îmbracă și cu ajutorul cărora se schimbă total. Acum câtva timp livada era acoperită cu o pătură albă de nea care s-a așternut peste
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gene firave de mărar, ochi de mărgăritar și cercei de cireșe, a revenit pe minunata scenă a naturii cu alaiul său de flori și fluturi multicolori. Fluturii care plutesc în văzduh plonjează pe gingașele petale ale florilor. Intrând în acest paradis mă cufundam în albastrul odihnitor al cerului și mă îndreptam spre visare, spre reverie formând vraja acestei lumi feerice. Frumusețea ei amintind de zânele din poveștile românești armonizează cu tabloul tainic al naturii. Cu multă măiestrie, ea plutește între cer
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
văzusem vreodată și nu semăna în nici un fel cu adăposturile urâte din piele de capră. Era ca un curcubeu coborât pe pământ - roșu, albastru și galben - și plutea desupra colinei, sub un pâlc de copaci ale căror crengi implorau un paradis fără nori. Când ne-am apropiat, a devenit clar că era mai mult un baldachin decât o locuință, pentru că era deschis pe toate laturile, ca să poate primi călători din toate direcțiile. Înăuntru, am întrezărit draperii cu modele care erau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Huxley e prezentat ca un coșmar totalitar, iar cartea lui ca o denunțare virulentă; e pur și simplu o ipocrizie. Sub toate aspectele - control genetic, libertate sexuală, luptă Împotriva Îmbătrânirii, civilizație a vacanțelor -, Brave New World e pentru noi un paradis, e de fapt tocmai lumea la care Încercăm să ajungem, până acum fără succes. Astăzi, singurul lucru ce deranjează puțin sistemul nostru de valori egalitar - sau mai precis meritocratic - e diviziunea societății În caste, sortite unor munci diferite În funcție de natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
săptămână și mai bine uitase să-și deschidă corespondența. Firește, era mai mult publicitate. Firma TMR Își propunea, prin lansarea vasului Costa Romantica, să creeze o nouă normă instituțională În domeniul croazierelor de lux. Nava era descrisă ca un adevărat paradis plutitor. Iată cum s-ar fi putut desfășura - depindea doar de el - primele momente ale croazierei sale: „Mai Întâi, veți pătrunde În marele hol inundat de soare, sub imensa cupolă din sticlă. Cu ascensoarele panoramice, veți urca până la puntea superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Știința și arta există și În societatea noastră; dar căutarea Adevărului și a Frumuseții, mai puțin stimulată de pintenul vanității individuale, a căpătat În fapt un caracter mai puțin imperios. Oamenilor din vechea rasă, lumea noastră li se pare un paradis. De altfel, ni se Întâmplă uneori să ne dăm noi Înșine - pe un ton ușor ironic, ce-i drept - numele de „zei”, care-i făcea să viseze atâta. Istoria există; ea se impune, domină, supremația ei este ineluctabilă. Dar dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lor de Înmulțire. Și peste ceața mișcătoare plutea negura fumului de la grătare, iar strigătorii din fața frigărilor, copii ai lui Belial, râdeau, orbiți de soare, legănând În mâini homarii vii - suspendați de antene, pentru a‑i tenta pe turiști. Simțeam că paradisul ăsta tropical n‑o să‑mi meargă niciodată la inimă. Și În timp ce Rosamund Îmi cânta cu vocea ei plăcută „Trăiește veșnic!”, eu mă gândeam la Ravelstein În mormântul lui, la talentele lui, la caracterul lui labil, infinit de schimbător, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
totul este permis, ar trebui să admită că și canibalismul e perfect logic. „Dar lucrul cel mai greu de Îndurat pentru mine, scria cercetătorul american, era mirosul savuros al pulpei de om prăjite, tăiate de pe cadavrul care Încă sângera, În paradisul acela de flori. Asta mi se părea cel mai cumplit. Nu capetele pe care războinicii le leagănă În mâini, ținându‑le de părul ciufulit, când se duc la pețit”. Rosamund, care s‑a convins acum că eram Într‑adevăr bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fâl. Buf! ─ Mămăligă, te rog să te potolești. E la televizor, dragă, nu poți s-o prinzi! Aurora Martinescu încearcă să urmărească programul ei favorit, despre păsări, cu David Attenborough. Motanul face salturi însă în fața ecranului încercând să prindă văduva paradis (Vidua paradisaea), din familia viduinae, caracterizate prin faptul că în perioada de împerechere, coada masculului capătă dimensiuni impresionante. Văduva paradis nu-și crește puii; femela își depune de obicei ouăle în cuiburile de Pytilia melba, care i le clocesc, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să urmărească programul ei favorit, despre păsări, cu David Attenborough. Motanul face salturi însă în fața ecranului încercând să prindă văduva paradis (Vidua paradisaea), din familia viduinae, caracterizate prin faptul că în perioada de împerechere, coada masculului capătă dimensiuni impresionante. Văduva paradis nu-și crește puii; femela își depune de obicei ouăle în cuiburile de Pytilia melba, care i le clocesc, și, ulterior, îi cresc puii, care devini capabili de zbor după 14 zile. ─ Miau! Când o să am parte și eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zile. ─ Miau! Când o să am parte și eu de așa ceva? Niciodată, băiete. Niciodată. Ce cuvânt greu! Trebuie să-l învăț astăzi? Mai lasă-mă puțin, hai, doar un salt. ─ Mămăligă, își amărăști inima degeaba. Niciodată nu vei putea înhăța văduva paradis. Niciodată nu vei putea înhăța nici măcar o vrabie obișnuită. Ești mult prea gras. Ești mult prea leneș. Și apoi, ești al meu. ─ Bine, bine. Și motanul vine să se culce în poala stăpânei. Hai, ne uităm împreună, nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
apoi ai zis „New York“ și după aceea iar ai mormăit ceva. Și asta avea un sens; ca majoritatea lucrurilor visate de mine. Am locuit multă vreme la New York înainte de-a veni în Israel. — New York-ul trebuie să fie un Paradis, a zis Mengel. Pentru dumneata s-ar prea putea să fie, am zis eu. Pentru mine a fost un Iad... sau nu un Iad, ceva mai rău ca Iadul. Ce-ar putea fi mai rău ca Iadul? s-a mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și copaci ai Marelui Amazon, Tatăl Fluviilor, Selva-Mamă a tuturor selvelor... Avea doisprezece ani..., poate treisprezece, și chiar în noaptea aceea a vrut să evadeze din infernul acela de frig și de umbre și să meargă până va ajunge în paradisul luminii și al căldurii. Cum zburau păsările iarna către Sud, va pleca și el, pe jos sau târâș, și în trei sau patru zile - poate o săptămână - va ajunge la Tatăl Fluviilor, la Selva-Mamă a selvelor... Călătoria lui a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de la Iquitos până la Belem, de la Manaus până la Porto Velho. „Un diamant de bună calitate“, se gândi el. „Dintre cele ce deschid multe uși și multe picioare, dintre cele ce-ar atrage la mlaștina asta mii de aventurieri care ar transforma paradisul meu într-un infern...“ Îl lăsă din nou pe nisip și-l împinse cu degetul, încet, până ce dispăru de tot. Cu zece ani în urmă, diamantul ăla i-ar fi rezolvat problemele și i-ar fi îndreptat viața. Acum, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu toate astea, în doi ani nu asistase la nici o singură scenă care s-ar fi putut compara cu groaza unui bombardament cu napalm, cu dezgustul pentru o suburbie a Saigonului sau cu degradarea bețivilor din Bowery. Nu locuia în Paradis, și o știa. Moartea stătea la pândă în spatele fiecărui copac și boala zbura în fiecare țânțar, dar, pentru prima dată, încerca senzația că nu se confruntă cu propria lui natură, ci doar cu Natura. Și era liber; îndeajuns de liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și imaginile lor încă se mai pot vedea în frescele de la Tassili, amintire despre o faună și o floră care acum se găsesc doar la mii de kilometri distanță, dincolo de fluviul Niger. Ce s-a întâmplat pentru ca o asemenea grădină, paradis de vânătoare al omului primitiv, să devină, cu trecerea timpului, cea mai dezolantă regiune a planetei? Poate că s-a schimbat clima, poate că omul a distrus pădurile sau poate că - așa cum dau asigurări mulți savanți - marele fluviu Niger și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rapide din înălțime și în fața ochilor îi apărură primele plantații de bananieri, care deveniră apoi un verde de culoarea oceanului care nu se va mai sfârși până la țărmul mării. Banane, banane, și iar banane... Mii, milioane de banane! Un adevărat paradis pentru toate maimuțele din această lume. Visul de aur al Piei. Zâmbi când și-o aminti pe fată. O revăzu cu cearșaful ei îmbibat, cu părul ud, gura deschisă pe jumătate și cu ochii strălucitori. O văzu și în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fi avut puțin peste treizeci de ani și ar fi putut fi frumoasă fără ochelarii cu sticle groase de miop și aerul ei de lehamite. Era încă deschis și intră. Parcă ar fi intrat în peștera lui Ali Baba, singurul paradis al civilizației la care visa în coliba lui din lagună. Tot felul de cărți: de la cele nelegate, la cele mai luxoase, de la ultimul best-seller, la cel mai vechi clasic, apăreau aliniate pe rafturile de lemn sau puse vraf pe mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
iar luminile, stinse. Lăsă câteva bancnote în plus față de nota de plată, sorbi ultima înghițitură și luară încet pe stradă, în jos; din când în când, pe trotuarul pustiu, din când în când pe mijlocul drumului, fără trafic. — America de Sud este paradisul celor care iubesc Natura. Africa a fost asta acum treizeci de ani, dar o distrug, terminând cu animalele, cu pădurile, cu pășunile ei. Poate că elefantul e mai spectaculos decât tatuul, și leul mai de temut decât jaguarul; dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
află mereu în centrul universului. Acest lucru dovedește nevoia noastră de a trăi într-o lume totală și organizată, într-un Cosmos. Locuințele noastre sunt niște imago mundi, iar Biserica ilustrează structura cosmologică a edificiului. Interiorul bisericii simbolizează Universul, altarul - Paradisul, mijocul bisericii este Pământul, iar apusul - Judecata de Apoi, lumea întunericului. A doua manifestare a sacrului este timpul. Ca și spațiul, timpul nu este nici omogen, nici continuu pentru omul religios. Există intervale de Timp sacru și pe de altă
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]