4,933 matches
-
plus echipamentul militar). Începuturile nu au fost ușoare. Într-un raport întocmit pe 16 februarie 1953, Aranici sublinia ineficiența acțiunilor Securității împotriva partizanilor în 1952: lipsa „agenturii informative”, faptul că puținii informatori racolați erau agenți dubli, care îi informau pe partizani despre mișcările Securității, sau că „au fost cazuri de deconspirare a informatorilor, din cauza modului defectuos în care se făceau întâlnirile; de exemplu, erau informatori care aduceau informațiile la sediul de Securitate al raionului sau lucrătorul operativ mergea la întâlnire în
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
operativ mergea la întâlnire în uniformă”. Pavel Aranici a hotărât să schimbe aceste stări de lucru, dovedind un zel și o lipsă de scrupule ieșite din comun. A condus personal pe teren echipe de căutare și anihilare a grupurilor de partizani, a decis arestarea și torturarea rudelor și apropiaților acestora, bătrâni, femei și chiar copii, cu scopul de a afla informații, a organizat pânde în locurile în care rezistenții se puteau aproviziona cu hrană, a pus la cale conspirarea unor agenți
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
dumneata, iadul îi acolo unde am fost eu”. Pavel Aranici combină aceste metode crude cu recrutarea prin persuasiune, amenințări sau tortură a informatorilor și mai ales cu sporirea efectivelor organelor de represiune. Spre exemplu, la o acțiune de căutare a partizanilor ce acționau în zona dealurilor la vest de Cluj, sunt folosiți peste 3.000 de soldați din trupele de Securitate și Miliție. Aceasta în condițiile în care grupurile de partizani numărau în medie câteva zeci, maximum 200-300 de oameni. În
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
de represiune. Spre exemplu, la o acțiune de căutare a partizanilor ce acționau în zona dealurilor la vest de Cluj, sunt folosiți peste 3.000 de soldați din trupele de Securitate și Miliție. Aceasta în condițiile în care grupurile de partizani numărau în medie câteva zeci, maximum 200-300 de oameni. În Munții Banatului, serviciul condus de Pavel Aranici a reușit să organizeze o agentură compusă din 65 de informatori, reușind să penetreze grupurile care acționau în zonă, în special pe cea
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
Securității constată îmbunătățirea activității, „reușindu-se ca în cel de-al doilea semestru al anului 1952 să se dea lovituri puternice dușmanului, numărul bandiților lichidați fiind cu mult mai mare față de primul trimestru”. Pe 29 septembrie 1952, unul din conducătorii partizanilor din zona Caransebeș, Dumitru Ișfănuț, este ucis de forțele de Securitate cu o grenadă, în localitatea Sadova Nouă. În 1953, în urma pândelor organizate pe traseele cunoscute sau prezumtive ale grupurilor de partizani, unii rebeli sunt arestați în viață (cazul lui
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
trimestru”. Pe 29 septembrie 1952, unul din conducătorii partizanilor din zona Caransebeș, Dumitru Ișfănuț, este ucis de forțele de Securitate cu o grenadă, în localitatea Sadova Nouă. În 1953, în urma pândelor organizate pe traseele cunoscute sau prezumtive ale grupurilor de partizani, unii rebeli sunt arestați în viață (cazul lui Ghiță Pop din Galați), iar alții sunt uciși (Dan Constantin, Ion Lefterache etc). La 8 mai 1953, Aranici a prezentat conducerii Securității un nou raport, descriind misiunile ce au dus la capturarea
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
Pop din Galați), iar alții sunt uciși (Dan Constantin, Ion Lefterache etc). La 8 mai 1953, Aranici a prezentat conducerii Securității un nou raport, descriind misiunile ce au dus la capturarea sau uciderea, în primul semestru al anului, a 11 partizani și a altor 28 de „fugari izolați”. Pavel Aranici este criticat de Francisc Butyka, directorul Direcției a III-a a Securității, pentru lipsă de profesionalism în activitate, însă Eugen Szabo, șeful Serviciului Inspecții, i-a luat apărarea. În finalul ședinței
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
șef al Serviciului „Bande”. În 1954, la Obreja, în județul Alba, sunt uciși de serviciul condus de Aranici luptătorii Gheorghe Șovăială și Gelu Novac. Pe tot parcursul lui 1954, în Munții Făgăraș și Munții Banatului, serviciul „Bande” îi vânează pe partizanii anticomuniști, efectuând pânde, acțiuni de căutare, arestări și execuții la Avrig, Porumbacu de Sus, Baia de Aramă, Văliug, Caransebeș, Mehadia și în multe alte localități. Sunt capturați sau uciși în luptă ultimii membri ai grupării Ișfănuț. Partizanii arestați sunt condamnați la moarte
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
serviciul „Bande” îi vânează pe partizanii anticomuniști, efectuând pânde, acțiuni de căutare, arestări și execuții la Avrig, Porumbacu de Sus, Baia de Aramă, Văliug, Caransebeș, Mehadia și în multe alte localități. Sunt capturați sau uciși în luptă ultimii membri ai grupării Ișfănuț. Partizanii arestați sunt condamnați la moarte prin procese sumare și executați. În acțiunile de căutare și anihilare pe teren a partizanilor din zona Caransebeșului s-a remarcat locotenentul de Securitate Emeric Varody (Emeric sau Imre Váradi). Luptătorii anticomuniști capturați în viață
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
Baia de Aramă, Văliug, Caransebeș, Mehadia și în multe alte localități. Sunt capturați sau uciși în luptă ultimii membri ai grupării Ișfănuț. Partizanii arestați sunt condamnați la moarte prin procese sumare și executați. În acțiunile de căutare și anihilare pe teren a partizanilor din zona Caransebeșului s-a remarcat locotenentul de Securitate Emeric Varody (Emeric sau Imre Váradi). Luptătorii anticomuniști capturați în viață erau transferați la sediile Securității din Lugoj și Timișoara, unde erau torturați cu sălbăticie de mai mulți ofițeri, printre care
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
sau uciși. Acesta din urmă nu va fi arestat decât în 1976. Una din ultimele acțiuni de amploare a serviciului condus de Pavel Aranici este capturarea, la 20 mai 1958, a fraților Toma și Petre Arnăuțoiu, conducătorii unui grup de partizani puternic care acționa pe versantul sudic al Munților Făgăraș. Cei doi frați, împreună cu alte 14 persoane care i-au ajutat de-a lungul timpului, au fost condamnați la moarte de către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a și executați în
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
septembrie 1943, German Rüstungs-und-Kriegsproduktion Stab a preluat controlul asupra uzinelor producătoare de avioane din nordul Italiei și a comandat construirea a 200 de aparate CR.42LW (LW=”Luftwaffe”). Aceste avioane urmau să fie folosite pentru atacuri de noapte, lupta împotriva partizanilor și pe post de avioane-școală. Fabrica Fiat din Torino nu a produs decât 150 de avioane CR.42LW, în principal datorită raidurilor de bombardament ale aviației Aliate.
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
de cruciadă și de uniune, Grigore al X-lea nu simpatiza planurile de cucerire ale lui Carol I de Anjou. Uniunea cu grecii trecea mai mult decât oricând în centrul politicii orientale a papalității. În timpul absenței lui Carol de Anjou, partizan al cruciadei, situația Greciei france evolua în avantajul bizantinilor, care vor reuși să-și consolideze din nou poziția în Peloponez. Dar cruciada din Tunis nu era decât un scurt episod; puțin după sosirea sa în Africa, Ludovic al IX-lea
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
dispariția statului. Regatul sârbilor, croaților și slovenilor a fost creat după unirea Regatului Șerbiei cu Statul slovenilor, croaților și sârbilor la 1 decembrie 1918. Ulterior numele a fost schimbat în Regatul Iugoslaviei. După fragmentarea și invazia germană a Regatului Iugoslavia, partizanii au format Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ) în 1942. Pe 29 noiembrie 1943 o conferință AVNOJ a proclamat Federația Democratică Iugoslavia, în timp ce negocierile cu guvernul regal aflat în exil au continuat. După eliberarea Belgradului, guvernul comunist au
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
frații mei și străin fiilor maicii mele- se plângea bătrânul Paleolog puținelor sale slugi credincioase cu cuvintele din Psalmul 68. El a murit la 13 februarie 1332, într-o sărăcie extremă, deoarece apucase să împartă puținul pe care îl avea partizanilor săi, căzuți în mizerie, care ajunseseră, sub Andronic III, din bogătași, niște bătrâni dizgrațiați, la fel de inutili ca el însuși. În timpul domniei lui Andronic II, în 1291, a căzut ultima citadelă a cruciaților din Palestina, cetatea Akra (Saint-jean d’Acre).
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
calitatea de prieten al defunctului, pretinzând regența. Curând însă se va forma contra lui o opoziție puternică, grupată în jurul împărătesei mame, Anna de Savoia și al patriarhului Ioan Kalekas. Cel mai periculos adversar al lui Ioan Cantacuzino era vechiul său partizan, ducele flotei Alexios Apokaukos, un om de proveniență joasă, care însă ajunsese la o poziție înaltă, datorită capacităților sale remarcabile și care se distinsese în timpul ultimului război civil în partida lui Andronic al III-lea adunând bogății și onoruri datorită
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
sale se crease o atmosferă extrem de încordată și Cantacuzino se gîndea deja să renunțe la regență, mai ales că influența sa în Bizanț era și așa, însemnată. Între timp, Apokaukos a pregătit un adevărat puci. Într-o noapte, casele multor partizani de vază de ai lui Ioan Cantacuzino din capitală au fost jefuite de soldați și de grupuri de orășeni bine organizate, iar ei înșiși au fost uciși ori s-au pomenit în închisoare. Ioan a izbutit să fugă la Didymotika
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
cuprinsese întreg Imperiul... Cei care îl urau pe Cantacuzino și îl împroșcau cu acuzații și blesteme erau socotiți cetățeni loiali. Toate vorbele înțelepte și măsurate dădeau îndată de bănuit. La Thessalonic a pus mâna pe putere mișcarea socială a zeloților-adepții, partizanii zeloși, care apără interesele cercurilor comerciale și meșteșugărești. În fruntea orașului s-au situat arhonții Mihail Paleologul și Ioan, o rudă (fiul sau fratele) a lui Alexios Apokaukos. Cei mai influenți zeloți făceau parte din rândurile intelectualității și ale burgheziei
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Anna a amanetat la bancherii venețieni pietrele prețioase din diadema imperială (ulterior, Bizanțul n-a mai reușit să le răscumpere). În ultimul moment împărăteasa Anna întindea mâna isihaștilor, alungându-l pe Ioan Kalekas (2 februarie 1347), promulgându-l patriarh pe partizanul luinPalamas, Isidor. Însă rezistența Paleologilor se apropia de sfârșit. În Constantinopol, foametea făcea ravagii și, la 3 februarie 1347, apropiindu-se de Poarta de Aur a orașului, Ioan VI Cantacuzino a găsit-o deschisă. Dând dovadă de o fermitate demnă
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
folosiți la săparea tranșeelor. Apropiindu-se de linia frontului aflată în Bitolia, trenul trece peste o mină aflată pe calea ferată și deraiază în urma exploziei. Printre cei care au murit este și Siteavul. Se dau lupte între militarii nemți și partizanii sârbi, iar aeroplanele bombardează zona în care deraiase trenul. În timpul atacului aerian, Diplomatul și Darie fug și se ascund într-o pădure. Un țigan scripcar bătrân (Ernest Maftei) care încercase să se țină de ei este împușcat de soldați. Scăpați
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
întoarcă acasă, în timp ce Diplomatul dorește să ajungă în Italia, spunând că nu-l așteaptă nimeni acolo. Cei doi pornesc înspre România, traversează păduri și munți. Într-un sat devastat de război ei nimeresc în mijlocul unor lupte între soldații nemți și partizanii sârbi. Luați prizonieri de sârbi, ei sunt eliberați de conducătorul partizanilor (Cornel Gîrbea) care le indică direcția către țară. În timpul drumului, Darie are halucinații și este îngrijit de Diplomat. Ajunși la un râu, ei intră acolo să se scalde, iar
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
nu-l așteaptă nimeni acolo. Cei doi pornesc înspre România, traversează păduri și munți. Într-un sat devastat de război ei nimeresc în mijlocul unor lupte între soldații nemți și partizanii sârbi. Luați prizonieri de sârbi, ei sunt eliberați de conducătorul partizanilor (Cornel Gîrbea) care le indică direcția către țară. În timpul drumului, Darie are halucinații și este îngrijit de Diplomat. Ajunși la un râu, ei intră acolo să se scalde, iar un turc le fură hainele în acest timp. Cei doi sunt
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
primul rând, fiindcă, în ciuda simpatiilor sale pro-occidentale, aceasta era, în general, destul de loial față de ortodoxie, iar în al doilea rând, se prea poate, datorită intervenției lui Ioasaf, care, fiind în relații de prietenie atât cu Ioan V, cât și cu partizanul neclintit al ortodoxiei, patriarhul Philotheos, a contribuit la aceea ca episodul acesta să fie dat uitării. La 26 septembrie 1371, turcii au zdrobit, lângă Černomen, milițiile despotului sârb Ioan Ugliješa. Statul otoman prindea puteri și, în cele din urmă, în
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
Robison, chiar au reclamat că au fost în spatele Revoluției Franceze, o afirmație că Jean-Joseph Mounier a licențiat în 1801 a sa carte "On the Influence Attributed to Philosophers, Free-Masons, and to the Illuminati on the Revolution of France". Grupul de partizani a primit numele "Illuminati", deși ei se autodenumeau "Perfectibilii". Grupul a fost de asemenea numit Ordinul Illuminati și Illumináții Bavarezi, iar mișcarea însăși a fost raportată la Iluminism (după iluminism). În 1777, Karl Theodor a devenit conducătorul Bavariei. El a
Illuminati () [Corola-website/Science/317678_a_319007]
-
fiecare atac Securitatea organiza represalii asupra populației, așa că grupul a renunțat la tactica ofensivă și s-a menținut doar pe poziții de apărare, sperând ca puterile occidentale și Statele Unite să intervină pentru eliberarea României. Pe 12 ianuarie 1949, doi dintre partizani, Grigore Ianosiga-Ionescu și Moise Anculia-Păsule, au fost arestați și duși la Postul de Miliție situat în incinta primăriei Teregova. În aceeași seară, temându-se că vor fi denunțați prin tortură de cei arestați, conducătorii partizanilor, Spiru Blănaru, Gheorghe Ionescu, Anculia
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]