64,416 matches
-
fel se întîmplă și cu personaje și frînturi de lumi din 1001 de nopți, precum și din Hughenoții sau Robert le Diable, opere ale lui Meyerbeer la modă în Parisul anului 1835, unde sînt plasate cam două treimi dintre evenimentele românului. Personajul principal e văzut doar rareori în intimitate și încă și mai rar făcînd ceva - altceva decît lungi și variate conversații. În majoritatea timpului pozează sau se face că pozează. Printre măștile pe care le adopta și pe care ceilalți n-
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Abatele de Ganges - criminal complex care se impusese în conștiința epocii și al cărui nume figură la rîndul sau în diverse dramolete. Dar Dumas nu se oprește aici. Căci, cu ironie și autoironie, el își pune "corul" să-i compare personajul principal cu Didier, eroul astăzi-uitatei Marion Delorme a lui Hugo (1829) și, în aceeași frază, si cu Antony, erou al și mai-uitatei drame omonime proprii (1831). Nu e inutil să remarcam că și Didier și Antony, personaje exclusiv ficționale, figurau
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
să-i compare personajul principal cu Didier, eroul astăzi-uitatei Marion Delorme a lui Hugo (1829) și, în aceeași frază, si cu Antony, erou al și mai-uitatei drame omonime proprii (1831). Nu e inutil să remarcam că și Didier și Antony, personaje exclusiv ficționale, figurau printre reperele, fie ele persiflate, ale tinerilor parizieni din lumea bună din al patrulea deceniu al secolului trecut. Deși - notă bene! - rolul lor aproape că încetase în 1845-1846, adică atunci cînd Monte-Cristo apărea în foileton. Poate tocmai
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
din al patrulea deceniu al secolului trecut. Deși - notă bene! - rolul lor aproape că încetase în 1845-1846, adică atunci cînd Monte-Cristo apărea în foileton. Poate tocmai de aceea au și fost aleși. "Misteriosul" conte mai e însă comparat de alte personaje și cu lordul Ruthwen, un vampir byronian, alter-ego și porecla a(l) lui Byron însuși, dar - atenție! - si personaj central al dramei Vampirul, pe care Dumas avea s-o scrie de-abia în 1851. Astfel, Monte-Cristo e plasat, voit, de
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
cînd Monte-Cristo apărea în foileton. Poate tocmai de aceea au și fost aleși. "Misteriosul" conte mai e însă comparat de alte personaje și cu lordul Ruthwen, un vampir byronian, alter-ego și porecla a(l) lui Byron însuși, dar - atenție! - si personaj central al dramei Vampirul, pe care Dumas avea s-o scrie de-abia în 1851. Astfel, Monte-Cristo e plasat, voit, de autor aproximativ la jumătatea drumului între dramele de tinerețe și fantasticul cu tentă filozofica ce i-a dominat ultima
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
explică înserarea unui incident minor, aparent lipsit de legături cu trama narativa - însă tocmai de aceea semnificativ - din românul În linie dreaptă, publicat de Jeffrey Archer în 1991. De-abia sosit în America, la mijlocul vieții și al cărții, Charlie Trumper, personajul principal, citește New York Times și "atunci află pentru prima dată de existență doamnei Wallis Simpson". Punct și incident închis. Doamna Simpson nu avea să joace nici un rol în viața lui Charlie Trumper, ci doar în istoria Angliei - poate, indirect, a
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
iar cele mai multe își plasează acțiunea în Anglia sau în Statele Unite, spații ale vremurilor noastre ce ne-au devenit demult apropiate în această lume a globalizării. Mai mult - iar acest detaliu m-a derutat complet - între subiectele posibile de conversație ale personajelor se numără concertele lui Pavarotti, războiul din Golf, criza petrolului, Clinton care poartă, totdeauna, toata vină, deprecierea cursului dolarului etc. Adică lucruri despre care ar putea vorbi - și chiar o face - orice cetățean de nivel mediu al planetei tributar mentalității
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
de Martin Arnold. Primul aparține unui foarte tînăr "performance-artist", cu participări la "Documenta X" de la Kassel, în SUA și Japonia; că stil, Milk e o combinație (fericită) de Godard, Hal Hartley și Nanni Moretti în care se ciocnesc haotic patru personaje: un artist "situaționist" austriac (îmbrăcat mereu într-o tunica Mao), o traducătoare americană, o liftiera japoneză și un șomer de la bancă - soțul liftierei -, care-și omoară timpul făcînd jogging... Filmul îi urmărește în zig-zag, din Brooklyn la Tokyo, ca și cum ar
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
și intimitate, în același timp. Creație și complicitate. Libertate. Teatrul radiofonic a împlinit 70 de ani. Pentru această aniversare a fost organizată o seară caldă și nonconformista, găzduită de UNITER. Actori, regizori, dramaturgi, critici, tehnicieni, realizatori, ascultători, șoapte, voci, chipuri, personaje. Și emoții. Mi-am amintit cum stăteam cu capul aplecat spre radio și trăiam forță rostirii actoricești. Nici un alt mijloc decît vocea. Și cuvîntul. Volumul editat de Editură Casă Radio pe care l-am trecut în revistă înaintea acestei seri
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
creatori. Zeci de ani, generații de artiști ne-au pășit în case pe calea undelor. Cu modestie și dăruire. Iar pentru mii de ascultători, din locuri îndepărtate ale țării, rămîn aceleași voci de aur, misterioase, fără chip, care populează cu personajele lor cotidianul sordid. La împlinirea a 70 de ani, Teatrul Național Radiofonic a serbat evenimentul printr-o întîlnire a realizatorilor de teatru radiofonic cu actori, regizori, dramaturgi și critici. Întîlnirea, organizată de Redacția Teatru și Emisiuni Scenarizate a Societății Române
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
de lumea din afara și nu mai are a prelucră informații ce vin din exterior." Dar precizează că toate descoperirile de pînă acum nu pot explica științific nici complexitatea viselor (alcătuite nu doar din imagini ci din episoade cu scenografie detaliată, personaje, replici, un spectacol, "o emisiune de televiziune internă" la care participă toate elementele senzoriale), nici la ce folosesc ele: Ca să facă un clip publicitar, unui scenograf îi trebuie cel putin o săptămînă, spre a pune la punct detaliile și mijloacele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
obicei, cînd asemenea oameni dispar, imediat după aceea se aude un suspin colectiv de recunoștință. Nu pentru ceea ce au făcut, cît pentru că nu mai pot face nimic. Recunosc că deschizînd Apostroful sperăm mai mult să aflu cîte ceva nou despre personajul de tip Papahagi, îngrozitor de puțin reprezentat în viața de toate zilele din țara noastră. În lumea literară de la noi, prieteniile se schimbă des și, foarte adesea, urît. Și asta, cred, din cauza că ele sînt condiționate de un comerț cu elogii
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
Mă lăuzi, sîntem prieteni, nu - am încheiat prietenia. Papahagi, am înțeles din Apostrof, și-a construit și prieteniile cu aceeași putere de acțiune cu care știa să ducă la capat proiecte imposibile, la prima vedere. În această carte de evocări, personajul public și persoana Papahagi nu pot fi despărțite. Omul nu avea o poză publică deosebită de imaginea pentru prieteni. Poate și pentru că se bizuia pe aceștia din urmă pentru a duce la capat proiecte ale unei munci în echipă, dar
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
de alții și, esențialul din el, nu mi s-a părut abandonat sau perimat, ci doar depășit, căci acesta este destinul oricărei etape dintr-o desfășurare progresivă. M.C.: Reveniți adesea în opera dumneavoastră la În căutarea timpului pierdut de Proust. Personajele sale v-au inspirat uneori concepte precum "efectul Jupien" în Praguri, "efectul Berma" în Opera artei. Proust continuă să vă inspire sub acest aspect teoretic, speculativ? G.G.: Oh, da, desigur. Și va continua să mă inspire... Pentru mine este textul
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
plină de candoare. Originalitatea profundă a poeziei Denisei Comănescu constă tocmai în acest mod naiv de a accepta maturitatea, într-o generoasă strângere la piept a suferinței. Chiar și în momentele de paroxism ale lucidității, cănd singura soluție pare sinuciderea, personajul liric are un ton voios și ingenuu și, cel mult, o inofensiva ironie în relatarea dramei sale: "o foarfecă foarte fină a mai tăiat astăzi din mine ceva/ cu multă delicatețe, cu pricepere" (Sauna). Poeta are revelația mecanicii dragostei, acea
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
dovedesc adevărate, există toate premisele că și sentințele din "Țigareta ÎI" să fie puternic influențate politic. Neadmiterea unor martori, trucarea probelor, reducerea întregii afaceri strict la perimetrul aeroportului Otopeni, ignorarea posibilelor grave complicități ale unor ofițeri superiori, precum și a unor personaje din anturajul președinției nu sunt de natură să conducă la ideea de independență a justiției. Din tortul putred al unor afaceri deocheate care au creat miliardari și pe vremea lui Ceaușescu, si a lui Iliescu, si a lui Constantinescu, s-
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
unuia dintre marii scriitori americani contemporani, Russell Banks - Derivă continentelor, apărut recent la Ed. Univers, în traducerea Antoanetei Ralian: "În acest sfîrșit de mileniu, Russell Banks ne povestește cu un talent de secol XIX o poveste simplă americană. Cu un personaj a cărui dramă începe în clipa cînd se trezește gîndind ăviata asta e un rahată. Acest american are 30 de ani, o slujbă convenabilă, o nevasta și doi copii acceptabili, o amantă obișnuită, Si totusi viață este un rahat. Cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
clipe de desfătare să se ridice pentru a o izbăvi de acuzele nedrepte. Unul cîte unul, inclusiv cardinalul și dogele se vor scula în picioare. Un omagiu mut adus în ultimă instanță. De la începutul povestirii acesteia care reconstituie biografia unui personaj real, i s-a oferit șansă de a fi cofraternă cu ecranizarea lui Franco Zeffirelli Romeo și Julieta, nominalizată la Oscar în anul de grație al contestărilor juvenile 1968, statueta dobîndind-o doar autorii imaginii și costumelor (Pasquale de Sanctis și
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
ale orașului, acestea se conturează mai pregnant în acest român decât în operele anterioare ale lui Rushdie. Ele sunt create de mințile înclinate spre narațiune ale locuitorilor, care, au și ei trăsături fabuloase. Moraes, bunăoară, este, ca și orașul, un personaj palimpsest. Datorită unei dereglări interioare care îl face să trăiască doi ani într-unul, adică să îmbătrânească de două ori mai repede decât un om obișnuit, Moraes consideră că se dezvoltă în toate direcțiile, fără control, ca "o așezare urbană
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
pare cea a unui magic călător prin timp, eroul tânjește după normalitate fizică, cu atat mai mult cu cât cronologiilor sale suprapuse li se adaugă o înălțime neobișnuită și o deformare a mâinii drepte. Infirmitatea fizică (extinsă și asupra altor personaje, ca, de pildă, asupra tatălui său a lui Vasco da Gamă, un pictor aciuit pe lângă casa lor) sugerează că în Bombay corpul fizic se destramă, își pierde normalitatea, se deconstruieste. Același lucru este valabil și pentru naționalitatea lui Moraes, resimțită
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
mă simt față de dânsul și nu voi îndrăzni a mă face apostol al învățăturilor sale, pe care le simt precum orbul simte binefacerile luminii, dar nu le pătrund cu mintea..." Să subliniem admirația mărturisita în repetate rânduri pentru Șaguna: Marele Personaj angajează, în așezarea să în lume, un destin. El nu se află într-o istorie, el se află între viață și moarte: între două eternități. E un personaj exemplar, după cum e un erou exemplar: "Primind darul arhipăstoriei, noul episcop, (s.n.
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
cu mintea..." Să subliniem admirația mărturisita în repetate rânduri pentru Șaguna: Marele Personaj angajează, în așezarea să în lume, un destin. El nu se află într-o istorie, el se află între viață și moarte: între două eternități. E un personaj exemplar, după cum e un erou exemplar: "Primind darul arhipăstoriei, noul episcop, (s.n.) un om de-abia treizeci și nouă de ani, înalt, cu umeri lați, cu pieptul ieșit, cu fruntea mare, cu chipul de o rară frumusețe bărbăteasca și cu
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Andreea Deciu Nu știu cîți dintre cititori își vor mai fi amintind filmul lui Vittorio de Sica, Miracol la Milano. O fantezie suava, de un umor debordant și, totodată, nesfîrșit de tristă, ale cărei personaje, sortite unei săracii lucii într-o mahala a marelui oraș, capătă pur și simplu viața, li se umplu sufletele de încredere și fetele de lumină de îndată ce între ei coboară (cu adevarat coboară, pentru că e venit din ceruri) un ciudat bărbat-pustan-înger
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
le schimbă destinul, făcîndu-i să creadă în minuni, pe care le făptuiește fără să știe nici el cum. De fapt, minunile sînt urmărea închipurii sale, de care ceilalți se contaminează. Filmul acesta, deși nu are nici o legătură de trama ori personaje cu românele lui Italo Calvino, împărtășește totuși ceva esențial cu ele: acea voioasa și, în același timp, tristă umanitate, care prin puterea unei imaginații miraculoase ajunge să viețuiască pe fîșia subțire dintre realitate și fantasma. Cele trei cărți, Baronul din
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
de verosimilul întîmplărilor, un verosimil plusat dincolo de limitele unei motivații literare sau ale unei coerențe narative, în plin firesc cotidian. Ce dacă e practic imposibil că o făptura omenească să își poată duce întreaga existența în copaci, cum face Cosimo, personajul din Baronul din copaci? Nici lui Cosimo nu îi e ușor, mai ales la început, dar lumea lui verde și mișcătoare, de crengi și frunze, nu e prin convenție instantanee o lume posibilă, ci devine astfel, pe masura ce personajul o descoperă
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]