14,398 matches
-
locul ghearei fiind luat de o mână uscată descărnată albastră era o umbră cu buzele cenușii cu o șuviță sură de păr la reverul fracului tablă de șah o arlechino mi-am spus în gând ce cauți aici în timpul acesta pierdut cine să râdă și cine să plângă dintre umbrele surde și oarbe tac pașii ne duc în aceeași cadență la reverență plecăm frunțile pe jos peste roca încinsă de undeva apăruse un fir de izvor limpede prinzându-ne picioarele în
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
și din neamul său, cel strămoșesc, creștinesc și românesc. Astăzi, din păcate, modelul și exemplul său este tot mai greu de cuprins și de asumat ori de însușit în arealul personalității noastre, mult pretențioase și simandicoase. Că nu este totul pierdut ne-o dovedește acest buchet, de acum însutit, al numerelor acestei prestigioase reviste pe care domnia sa ni-l dăruiește tuturor, spre luare aminte, lucrare și împlinire. Doresc să apreciez în mod deosebit seriozitatea, competența, realismul, discernământul, hărnicia și dărnicia membrilor
CUVINTE CALDUROASE LA ADRESA REVISTEI LUMEA CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375344_a_376673]
-
Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Furtună Sublim este cerul plin de mioare, când turma de nouri o mână să zboare, înaltul apasă greoi în pridvoare, ca plumbul. Și tânguie cerul mioara pierdută, toiege de foc aruncă în luptă, ajunge pământul o temniță mută, ca somnul. Cutremur lumina, iar lutul tresare, văzduhul cu vuiet aduce chemare, de tunet răsună adâncuri de mare, ca doina. Mioara pietrdută, în suflet ascunsă, copil de furtună, în
FURTUNĂ de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375356_a_376685]
-
mai aproape de crinul tinereții! În umbră atâtor pătimi,ce viața le impune, Există bucuria de a învinge ,demn, Să vezi acea steluța,la capăt de genune, Să iți duci destinul, cu spiritul solemn! În umbră pădurii în murmur de izvor, Pierdut-am cornul păcii care sună în zare, Vedem dezastre-n lume ,popor după popor, Inconștența lumii e semn de întrebare! În umbră unei umbre vom sta mereu,mereu, Vom căuta dreptatea ce nu se mai arată, Deasupra lumii noastre,avem
ÎN UMBRĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375435_a_376764]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > IONEL TEODOREANU SAU MEDELENISMUL UNEI TINEREȚI PIERDUTE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului IONEL TEODOREANU- MEDELENISMUL SAU AGONIA TINEREȚII PIERDUTE Cine citește „Medelenii” lui Ionel Teodoreanu, rămâne cu nostalgia unei tinereți risipite. Moartea Olguței, lasă cititorii revoltați
IONEL TEODOREANU SAU MEDELENISMUL UNEI TINEREȚI PIERDUTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375477_a_376806]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > IONEL TEODOREANU SAU MEDELENISMUL UNEI TINEREȚI PIERDUTE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului IONEL TEODOREANU- MEDELENISMUL SAU AGONIA TINEREȚII PIERDUTE Cine citește „Medelenii” lui Ionel Teodoreanu, rămâne cu nostalgia unei tinereți risipite. Moartea Olguței, lasă cititorii revoltați în fața unei sorți implacabile. Dar lumea lui Ionel Teodoreanu rămâne totuși lumea zarzărilor înfloriți de la Medeleni. „Medelenismul” lui nu s-a învechit, cum
IONEL TEODOREANU SAU MEDELENISMUL UNEI TINEREȚI PIERDUTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375477_a_376806]
-
Nu știu cât mai citește tineretul de azi „La Medeleni”,dar ignorarea acestui roman lasă un gol imens în sufletul lor , pervertit de goliciunea timpurilor prezente. Îmi place Vezi mai multe reacții Comentează Distribuie Referință Bibliografică: IONEL TEODOREANU SAU MEDELENISMUL UNEI TINEREȚI PIERDUTE / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
IONEL TEODOREANU SAU MEDELENISMUL UNEI TINEREȚI PIERDUTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375477_a_376806]
-
parte... Ceașca elegantă din care aburii se roteau ușor la început, ca într-un dans amețitor, stă pe jumătate neclintită în fața mea, pe masa de lemn de culoarea cireșului unde a fost adusă și pusă cu grijă, iar eu privesc pierdută, secunde întregi fără oprire, la fereastra pe care se preling, zorite, picături de ploaie întârziate și reci. Gândurile mi se îndreaptă spre cele ce au fost cândva, rămase printre potecile străbătute ale existenței și spre cele ce vor sosi, aflate
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]
-
simțea că vorbele inspectorului conțin adevăr Și prin fața ochilor îi trecu chipul trist al fetei și înțelese că ceea ce îl neliniștise aseară în privirile ei era de fapt, un aer de disperare fără margini a unui suflet, în agonie. Șoptea pierdut, cu capul între palme: Nu e posibil! Deșire nu ar fi ascuns un lucru atât de grav. A gemut el, strângând spasmodic în mâini spătarul scaunului, de i se albiseră degetele. Cine e ticălosul și să nu-mi spuneți că
PARTEA A II-A( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375439_a_376768]
-
XIX. FURTUNĂ, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016. Furtună Sublim este cerul plin de mioare, când turma de nouri o mână să zboare, înaltul apasă greoi în pridvoare, ca plumbul. Și tânguie cerul mioara pierdută, toiege de foc aruncă în luptă, ajunge pământul o temniță mută, ca somnul. Cutremur lumina, iar lutul tresare, văzduhul cu vuiet aduce chemare, de tunet răsună adâncuri de mare, ca doina. Mioara pietrdută, în suflet ascunsă, copil de furtună, ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
de tunet răsună adâncuri de mare, ca doina. Mioara pietrdută, în suflet ascunsă, copil de furtună, ... Citește mai mult FurtunăSublim este cerulplin de mioare,când turma de nourio mână să zboare,înaltul apasăgreoi în pridvoare,ca plumbul.Și tânguie cerulmioara pierdută,toiege de focaruncă în luptă,ajunge pământulo temniță mută,ca somnul.Cutremur lumina,iar lutul tresare,văzduhul cu vuietaduce chemare,de tunet răsunăadâncuri de mare,ca doina.Mioara pietrdută,în suflet ascunsă,copil de furtună,... XX. NOSTALGII, de Camelia Petcu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ÎNGERII SUNT PRINTRE NOI... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Îngerii scriu uneori cu pana înmuiată în lacrimi (despre durerea lumii, despre visele pierdute), scriu pe-amurgul însângerat cu slove de lumină și speranță, dar aripile lor se frâng a neputință, prea multe ofuri și prea multă suferință. Îngerii sunt între noi, da. Îngerii sunt atât de aproape, dar cine să-i vadă. Pământul
ÎNGERII SUNT PRINTRE NOI... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375537_a_376866]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > SUNT ILUZIE Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt iluzie Sunt iluzie de timp zămislit Pe-un ciob de privire răsărita , O umbră pierduta-n infinit În lacrima din orbită stingherita. Un strop picurat de sub streașina , O floare răsărita din câmpie , O speranță străină și târzie Sunt iluzia ascunsă ce iar învie . Sunt mirosul trandafiriu în diademe Cu mii de sclipiri enigmatice , Prin frunzele
SUNT ILUZIE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375558_a_376887]
-
streașina , O floare răsărita din câmpie , O speranță străină și târzie Sunt iluzia ascunsă ce iar învie . Sunt mirosul trandafiriu în diademe Cu mii de sclipiri enigmatice , Prin frunzele ruginițe că mici embleme Pe tulpinile firave și pitice . Sunt aripa pierduta-n visare , O petala deschisă la apus , Sunt pasul ce-a urmat o altă cărare Și gândul despărțirii ce ne-a distrus. Sunt un boboc rătăcit printre spini , Un zâmbet strecurat prin suspin , Sunt iluzie și venin când clatini Amintiri
SUNT ILUZIE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375558_a_376887]
-
am plonjat în mare. Tu înoți, cauți izvoare, dulcea alinare... îți răspund, eu sunt ecoul simțurilor tale. Auzim cum geme marea în ghiocul plin de vrajă și vibrează coarda vieții, sub a lunii rază. Am uitat de existență, de timpul pierdut, revenim la începuturi când ne-am cunoscut. Simt cum soarele răsare deși e ascuns sub nori frumoasă aniversare - plină de comori. Zorii străpung orizontul năvălind pe sub perdea o superbă zi de toamnă intră-n casa mea. Referință Bibliografică: O noapte
O NOAPTE DIN O MIE ŞI UNA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375601_a_376930]
-
nervos? O spusese sacadat, apăsând fiecare silabă, răstindu-se la mine, așa încât am închis, timp în care am băut încă o gură de vin. Ce impertinență!” vrea să ne împăcăm, dar s-a apucat să urle în telefon! Este totul pierdut, nu se mai poate schimba nimic între noi. “De ce ai închis? Așa vă învață la Facultatea de Drept?”. Niște întrebări prostești, de om nebun, gândeam. "Cum ai ajuns, Ovidiu, aici?", l-aș fi întrebat, însă ironia care răzbătea vădit din
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
a umanului căutând sensul vieții și al morții. „Ce grea osândă, Doamne, cuvintele din urmă!” ilustrează meditația asupra exprimării poetice asumate conștient, precum și imposibilitatea aflării unui răspuns: „Pe crucea cărui tâlhar, în stânga sau în dreapta, mă aflu?” Intuim aici nostalgia paradisului pierdut, care se dorește a fi recuperat, o aspirație spre împlinirea și desăvârșirea umană. Crucea devine, în acest context, un axis mundi, un centru iradiant de durere și izbăvire în același timp, sacralitatea ființei fiind în deplin acord cu sacralitatea universului
ION BRAD, COCOARELE IN ULTIMUL LOR ZBOR... de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371822_a_373151]
-
M-ascund timidă în cuibul veșniciei, la pieptul tău, să aflu, să primesc, copil-femeie, aroma bucuriei, gustând din taina lumii, să trăiesc! Trec clipele cu mine ca-n vis și-mi pare că, azi, în ochii tăi m-am rătăcit, pierdută, undeva, între cer și mare, cu-a lor lumină m-ai înveșnicit. În cântul dulce al vieții împărtășim apa gustată-n seri de curcubeu, și-n file albe, azi, destinul deslușim, ducând iubirea noastră-n apogeu. https://www.youtube.com
TRIUMFUL IUBIRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371845_a_373174]
-
de roade din pomii fructiferi să te strecori în ghiozdănel de școală! Să fii adorată precum o contesă! De Ziua Recoltei să te primenești! Sa te iubească lumea, ca pe-o prințesă! Cu daruri să surprinzi priviri omenești! TOAMNA IUBIRII PIERDUTE Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
pomii fructiferi să te strecori în ghiozdănel de școală! Să fii adorată precum o contesă! De Ziua Recoltei să te primenești! Sa te iubească lumea, ca pe-o prințesă! Cu daruri să surprinzi priviri omenești! TOAMNA IUBIRII PIERDUTE Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul este ca pământul. Ceața scurtează orizont. Aspru și tăios e vântul, impunător ca un despot. Omul își îneacă necaz în vinul proaspăt fermentat. De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat. VĂLUL PLUMBURIU Vălul plumburiu
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire. SUNT TOAMNA IUBIRII Sunt Toamna iubirii pierdute, de dorul unui vis fremătând. Dorințe-mi pun pe frunze ude, din sufletu-mi pribeag lăcrimând. Din izvorul nefericirii, iubirea-mi așez în batistă. Cu nostalgia revenirii Toamnei soră, la fel de tristă. Culoarea morții-mi lasă pe chip și cu ea
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă sărută și cu el mă face în văzduh pierdută. Mă conduce-n Codru, ca să-i fiu mireasă. Toamna cu belșugu-i de-a ne fi nănașă. Vântul cu-a lui scripcă, șugubăț și hoinar, se-nvrednicește să ne fie lăutar. Vin nuntași cu droaia în falnicii copaci, pe veci să
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
dat iertarea, m-ai înviat și rămân viu !" Tatăl : "-Să meargă slugile s-aducă haina ce-o avea dintâi, Inelul ca un sigiliu, dar și încălțarea lui Și-apoi să înjunghiați vițelul cel îngrășat Să ne veselim cu fiul, cel pierdut, acum aflat Sufletește, era mort...dar astăzi, a înviat ! Dovadă Mare că Cerul, din brațe nu l-A scăpat !" Crainicuul : Venind spre casă de prin țarini, fiul cel mare, (derutat de petrecerea din casă), slugile și-a întrebat : Fiul cel
PILDA FIULUI RISIPITOR.(SCENETĂ RELIGIOASĂ) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371906_a_373235]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului recuperăm trecutul prin câte-o întâmplare când dintre veacuri prinse și din adânc de mare ne dăruie norocul purtate-n valuri large fragmente de istorii - pierdutele catarge din câmpuri sau grădină ne dă pământul roade cu trudă îngrijite pe hat sau lângă case se-ndestulează glia din sânge de noroade ne creștem bunăstarea pe neștiute oase găsim câte-o comoară în mod aleatoriu de-ngălbenit papirus lăsat
RESTITUIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371975_a_373304]