5,484 matches
-
strivită-n seri Te învelesc iubire, prin AERUL DIN VIEȚI. 19-12-2007 AȘCHIE DE STEA Am plâns prin sufletul de noapte Pe cel ce l-am iubit cândva, Zac în tăceri privirile încrustate, Din lumile de cețuri, O simfonie grea, Și plânsul parcă îl ascult Ca o tristețe din vecii sfidate, Și beau din cupa neagră a unui sfânt Ce mi-a vegheat durerile-n serate. Orașul parcă a adormit în CER, La un pian o mână execută Cu degetele întrezărite-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și dau uitării viața trăită-n nebunii, Înscrise sunt în Biblia răscrucilor de timpuri. Renunț la așa clipă născută din urgii Și trag la XEROX sufletul venit din alte CÂNTURI. IMAGINEA INFINITULUI Dacă cineva în vis te-a dorit Și plânsul ți-e tălmăcirea de ceață, Din privirea de dragoste a norului sfânt Versul rămâne carnala iubire în viață... Dacă cineva în timp s-a născut Din povestea universului de sfere, Pământul rămâne purificarea-n tumult Cu sufletele legendarelor ERE... Dacă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o șoaptă flămândă așteaptă mirifice unde-n cuvânt și-n zări devorate sunt ochiul de de umbră, suspinul de cer prin brațe de sfânt. IUBIRI DIVINE Te iubesc, iubire, și-n durerea înnoptărilor din noi te iubesc, iubire, și-n plânsul surd al dragostei pierdute Te iubesc, iubire, că noaptea s-a desprins din noi Pe-o trecătoare a dorului prin sferele nuntite Te iubesc, iubire, prin cerul de sărut Când te priveam, cum deveneai iubire Erai un prinț din veacul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Din viața de profeți Eu îi rugam să o ajute Și-n timp să mă despart de ea Dar moartea rea pe neștiute A dus-o-n nori de stea. NEAMUL VIEȚILOR AMARE În singurătățile ce vin Voi adormi în plâns amar Și-n cuvinte-am să revin Cu nopțile trecute în zadar. Și-n gustul toamnei sidefie Eu n-am știut să prețuiesc, Din cer aștept să mai învie Să-i spun cât de mult o doresc... Și-n simțul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
doar atât Mă strădui să urc, mă trezesc iar căzând... Și ochiul din mine Te-ntreabă plângând, De ce mă iubești Isuse, de ce așa mult ? Trec neguri prin mine, curg ape șuvoi Se scot și se pun bariere-ntre noi..... Și plânsul din mine întreabă-n tumult De ce mă iubești Isuse, de ce așa mult ? Sunt tristă de tot, sunt golita de gânduri Te caut cu dor, Te găsesc printre rânduri Și-mi ceri cu credința de Tine s-ascult... De ce mă iubești
Elegie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83323_a_84648]
-
aceea grozavă și fără să pot spune ceva, lacrimile mi-au scăldat fața și nu am mai văzut nimic. Când m-am șters, mi-am dat seama că nu am mulțumit pentru dar. Și iar am plâns amarnic. Și din plâns, m-am trezit în brațele mamei mele care mă întreba speriată ce am visat. Și am început să povestesc. Și pe măsură ce povesteam, mama se lumina la față. Și, deși se vedea că este fericită, i-au dat și ei lacrimile
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
oare să fii mai suburban de-atât?! Și nu numai că are o aventură, dar vrea să și divorțeze. Îmi pare rău dacă sunt excesiv de malițioasă în legătură cu situația asta. Dar sunt terminată. Într-o secundă o să mă apuce din nou plânsul. Presupun că sunt încă șocată. Pe tipă o cheamă Denise și o cunosc destul de bine. Evident, nu la fel de bine ca James. Și mai groaznic e că Denise mi s-a părut întotdeauna foarte drăguță. Are treizeci și cinci de ani (Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
apăreau în vizită, să trecem pe lângă ei foșnindu-ne fustele, zăngănind din cercei și brățări, evident, făcând ceva mult mai important decât să ne ocupăm de nevoile lor jalnice, pentru ca într-un final, după ce îi aduceam aproape în stadiul de plâns din cauza frustrării și a foamei, să defilăm ca niște modele până la mesele lor cu câte-un zâmbet enorm pe buze și cu pixul și carnețelul pregătite. Bună seara, domnilor! Vă pot aduce ceva de băut? Asta îi făcea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Trebuie să i se fi întâmplat ceva îngrozitor, i-am declarat tânărului doctor care părea extenuat. E imposibil să-i fie foame și nu (am chicotit puțin când am spus asta) a făcut pe ea, dar nu se oprește din plâns. Păi, am examinat-o și, din câte-mi dau eu seama, nu are absolut nimic, mi-a explicat răbdător doctorul. — Dar de ce plânge? — Pentru că e bebeluș. Cu asta se ocupă bebelușii. Tipul studiase șapte ani medicina și asta era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și egoiste. Într-adevăr, când naști, totul se schimbă. Niciodată n-am crezut c-o să apuc ziua în care să pun nevoile altei persoane mai presus de frumusețea propriilor mele țâțe. Așa că dacă dulceața mea nu se oprea curând din plâns, aveam să iau în considerare posibilitatea de a o alăpta la sân. Dacă asta o făcea fericită, atunci trebuia să mă împac cu ideea de a avea sfârcuri crăpate, din care să curgă lichide și cu aceea că puștii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în sufragerie, m-am uitat la rafturile golite pe alocuri, la interfonul pentru bebeluși nou, strălucitor și nefolosit de pe zid (ce risipă!), la muntele miniatural de scutece de pe podea. Am închis ușa în spatele meu ca să nu m-apuce din nou plânsul. Am închis-o cu fermitate. Da, știu, n-a fost un simbol prea subtil. Îmi cer scuze pentru asta. Apoi am realizat că-mi lipsea ceva. —Dumnezeule, am exclamat, inelele mele! Am alergat înapoi în casă și mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fiți de față. — Am venit să-mi văd prima nepoată, a anunțat tata. Pot s-o țin în brațe? I-am dat-o tatei pe Kate, iar el a luat-o ca un expert. Imediat, Kate s-a oprit din plâns. A stat placidă la el în brațe, strângându-și și deschizându-și mânuțele ca niște steluțe de mare. La fel ca maică-sa, m-am gândit cu tristețe - o cârpă în mâinile bărbaților. În ceea ce o privea pe Kate, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am știut că acum aveam să pot dormi. A doua zi dimineață m-am trezit foarte devreme. Am întrecut-o chiar și pe Kate. De fapt, printr-o foarte reușită inversare de roluri, eu am trezit-o pe ea cu plânsul meu. „ Acum vezi și tu cum e“, m-am gândit smiorcăindu-mă. „ E ăsta modul cel mai plăcut în care să-ți începi ziua?“ Spectrele geloziei și furiei au revenit. Stătuseră aplecate asupra mea cât timp dormisem și se uitaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vine să cred, i-a dat mama înainte ultragiată până în măduva oaselor. Și Scott ce-a avut de zis la chestia asta? —Of, mamă, lasă naibii cinci minute Down Drongo Way, a exclamat Helen de parcă era gata să izbucnească în plâns de frustrare. Treaba e serioasă. Claire se comportă ca un monstru. Ei, poate că așa e, m-am gândit înțepată, dar, draga mea, tot ceea ce știu am învățat de la tine. — Aproape că-mi vine să cred că e posedată! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sau, mai curând, în vechea variantă). —Bună, draga mea, i-am șoptit. Salut-o pe mami. Înainte s-apuc să-mi cer scuze de la ea fiindcă arătasem atât de dezastruos în prima ei lună de viață, Kate a izbucnit în plâns. Era clar că habar n-avea cine eram. Nu arătam și nici nu miroseam ca persoana cu care era ea obișnuită. Am liniștit-o. I-am explicat că, de fapt, asta eram eu, cea adevărată, și că cealaltă femeie, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rup inimile de oful bietului puști de doisprezece ani căruia totul îi ieșea pe dos. Nimeni nu mai scotea un sunet. Starea de spirit ne evoluase de la veselie la amărăciune. Până și tata arăta de parcă era pe cale să izbucnească în plâns. Clar își zicea: „Nu joacă el rugbi, dar tot nu merita să fie tratat în halul ăsta “. Apoi Adam și-a concentrat toată atenția asupra mea. S-a întors pe scaun și m-a fixat cu o privire intensă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pariu că a plecat în vacanță cu curva aia grasă. Și pun pariu că au zburat cu clasa întâi. Și pun pariu că au jacuzzi în baie. Mama m-a luat în brațe. Într-un târziu, m-am oprit din plâns. — Vrei să te ajut să pui hainele la loc? am întrebat-o pe mama cu o voce plângăreață. Când am spus asta, mama a părut serios îngrijorată. Te simți bine? a zis ea îngrijorată. Da, am spus eu. Sunt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a întâmpinat la sosire. Se părea că în sala de așteptare erau câteva mii de copii care plângeau în brațele mamelor hărțuite și înnebunite. De fapt, unele dintre mame plângeau mai tare decât propriile progenituri. — De s-ar opri din plâns, spunea printre lacrimi o femeie fără să se adreseze nimănui în particular. Măcar cinci minute. Doamne, m-am gândit îngrozită. Dintr-odată am realizat ce norocoasă eram. Nu numai că fiica mea părea a fi un copil anormal de placid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
râs de parc-ar fi fost o glumă bună și am luat-o pe Kate din brațele moi ale lui James. Iar el arăta de parcă abia aștepta să scape de ea. Am liniștit-o și Kate s-a oprit din plâns. Pentru o clipă, am simțit o satisfacție amară la gândul că fiică-mea îmi ținuse partea mie, și nu lui taică-su. După care m-am simțit tristă și rușinată. James era tatăl lui Kate. Ar fi trebuit să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
încercare, Helen. Dar nu asta aveam eu nevoie să aud. Deci nu s-a pomenit nimic de împăcare? m-a întrebat mama albă la față și cu ochii mari de îngrijorare. Nimic! am izbucnit eu stârnind un nou acces de plâns din partea lui Kate, care era ținută în brațe de o Anna arătând tare oropsită. —Împăcare! a scrâșnit Helen. Doar nu l-ai primi înapoi, nu? Nu după ce te-a tratat cum te-a tratat! —Nu asta e problema! m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a înșfăcat cu putere de umeri și și-a apropiat fața de a mea. —Te iubesc, mi-a declarat el izbucnind în râs. Prostuță mică, n-ai înțeles? — Nu, am răspuns eu simțind că eram pe punctul să izbucnesc în plâns. Nu e ciudat cum uneori starea de ușurare poate să semene așa de bine cu spaima? Cum fericirea poate să se confunde cu dezamăgirea? —De ce crezi că m-am întors în Dublin? James m-a scuturat ușor de umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întorci la James, mi-a spus el acuzator. —Păi, așa e, am răspuns pe un ton de scuză. Am senzația că trebuie. De dragul lui Kate, înțelegi? Dar cu tine cum rămâne? m-a întrebat Adam. Îmi venea să izbucnesc în plâns. Voiam să-i spun că mă simțeam groaznic la gândul că mă întorceam la porcul ăla ipocrit și acuzator. După cum vedeți, cu fiecare clipă care trecea, James devenea în ochii mei din ce în ce mai rău. Iar Adam devenea din ce în ce mai dezirabil și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fiindcă mi-e așa de dor de tine“, luați autobuzul spre casa lui, când te dai jos din autobuz, aproape că faceți sex în grădina cuiva, ajungeți la casa lui, totul îți este așa de familiar și-atunci te bușește plânsul pentru că știi că locul tău nu mai e acolo. Faci sex, mai plângi nițel, adormi, ai niște vise oribile în care acum ești din nou împreună cu el și în minutul imediat următor iar te-ai despărțit de el, iar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci, la revedere, am spus trăgându-mi nasul. —De ce „la revedere“? m-a întrebat el zâmbind. Pentru că duminică mă întorc la Londra, așa că probabil n-o să te mai văd niciodată, am spus. Simțeam că eram pe punctul să izbucnesc în plâns. Și mă întrebam de ce dracu’ zâmbea el așa. Cine-i dădea dreptul să pară așa de mulțumit de sine și de vesel? Oare nu avea pic de tact? Ăla nu era un moment în care să râzi! Din contră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dintotdeauna scrînciobul”. Florentin nu dă lămuriri suplimentare În ce privește cît e de mare și de bună partea aceea din pruncie, privînd cititorul obosit de considerațiile sale asupra mecanismelor creșterii la români În satele din deal, În contrapartidă e melancolic, virează-n plîns, Îi dă cu scrînciobul, cu verbul, ne exhaustizează. Scrie despre sentimente, despre Paști, teoretizează fecund, ne arată că „Însușirea organică a acestuia” este legată În mod misterios de Dumnezeu, se subînțelege că și Dumnezeu se dă cîteodată cu scrînciobul, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]