21,807 matches
-
instilându-le), n-o face însă fără un anume protocol aproape avocățesc. Chestiune de eleganță. Nu formulează o acuză până când nu are deja construită pledoaria apărării: „Conștient de eventualitatea primejdiei de a cădea până la urmă într-un manierism al formulei poetice, cu care s-a identificat prodigios încă din Poeme, Marin Sorescu simte la un moment dat nevoia de a încerca o «înnoire a mijloacelor de expresie» prin abordarea altor genuri de manifestare literară” (p. 204). Tot astfel, când vorbește despre
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
cântului cameral, dețin experiența rostirilor intime în teritoriul fabulos al muzicii germane romantice. Piesele-Fantezii de Schumann pentru clarinet și pian, cele șapte piese Fantezii pentru pian, opus 116, de Brahms, definesc împreună un climat comun al muzicii stăpânite de viziunea poetică, acea stare a spiritului ce se situează deasupra sunetului, deasupra cuvântului. Pe acest teren al unei naturi artistice cu totul echilibrate, mă refer la consistența personalității lui Andrei Licareț, se așază construcția amplă a finalului operei wagneriene Tristan și Isolda
Tezaur muzical cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/3036_a_4361]
-
sacrificiul soților unul pentru celălalt. Interpretarea mitului oferită de dramaturgul român este coerentă: desăvârșirea poate fi atinsă doar în lumea esențelor, dragostea presupune unirea în veșnicie. Într-un caz, ascuțimea inteligenței omenești triumfă asupra capriciului crud al zeilor. În piesa poetică a lui Radu Stanca, în care se păstrează destule din argumentele originale, Oedip se salvează prin luciditate și aspirația spre libertate. Dacă la Sofocle eroul își ispășește vina prin suferința care îi aduce în final iertarea celor de sus, la
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
nimic, dar voi afla de la ruda lui, d[oam]na Popovici din București, născută Chiuțescu, avocat, de fel din Racoviță, mort în primul război mondial. D.S. * București, 22 iulie 1981 Iubite și stimate coleg, Am primit simpaticul volum 2, Folclorul poetic din Stroești-Argeș (1980), l-am citit, poezia narativă, până acum, și studiul. Mulțumesc pentru atenție și vă felicit din inimă, cu toată admirația, sinceră, obiectivă pentru munca d[umnea]v[oastră] științifică. Nu-mi închipuiam să supraviețuiască, peste secole, atâta
Dan Simonescu și unul dintre discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3514_a_4839]
-
l-am citit, poezia narativă, până acum, și studiul. Mulțumesc pentru atenție și vă felicit din inimă, cu toată admirația, sinceră, obiectivă pentru munca d[umnea]v[oastră] științifică. Nu-mi închipuiam să supraviețuiască, peste secole, atâta sevă și prospețime poetică. Ești un părinte iubitor și ocrotitor al poeților populari, anonimi, ai Argeșului și Muscelului și meriți devotamentul nostru. La p[aginile] 244-245, constat îndelunga d[umnea]v[oastră] activitate folcloristică de teren și, din nou, alte omagii admirative din parte
Dan Simonescu și unul dintre discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3514_a_4839]
-
se află în biblioteca profesorului Mihail M. Robea din București. 1. Mihail M. Robea - Basme, snoave, legende și povestiri populare. Folclor din Valea Vâlsanului-Argeș. Ediție nouă, adăugită. București, 1979, 232 pagini + ilustrații. (Societatea literară „Relief Românesc“ ). 2. M. Robea - Folclorul poetic din Stroești-Argeș. București, 1980, 248 pagini + 1 f.h. (Societatea cultural-științifică „Stroești-Argeș“ ). 3. Adriana Rujan-Băjan (n. 1944), autoarea cărții Folclor poetic din Argeș. Cuvânt înainte de Costin Alexandrescu. Pitești, 1979, 422 pagini. 4. Mihail M. Robea - Vechi orații de nuntă în Argeș
Dan Simonescu și unul dintre discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3514_a_4839]
-
Folclor din Valea Vâlsanului-Argeș. Ediție nouă, adăugită. București, 1979, 232 pagini + ilustrații. (Societatea literară „Relief Românesc“ ). 2. M. Robea - Folclorul poetic din Stroești-Argeș. București, 1980, 248 pagini + 1 f.h. (Societatea cultural-științifică „Stroești-Argeș“ ). 3. Adriana Rujan-Băjan (n. 1944), autoarea cărții Folclor poetic din Argeș. Cuvânt înainte de Costin Alexandrescu. Pitești, 1979, 422 pagini. 4. Mihail M. Robea - Vechi orații de nuntă în Argeș în Interferențe. Volumul 1, 1978, p. 189-196. 5. Dumitru Udrescu (1892-1981), învățător și folclorist. Este autorul a două culegeri - De pe
Dan Simonescu și unul dintre discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3514_a_4839]
-
continuare a lucrului meu cu limba rusă. Nu scriu numai despre ceva, ci, în același timp, investighez posibilită- țile de expresie ale poeziei. Ai scris mai multe cărți dedicate avangardei. Am scris cărți despre avangardă, am alcătuit antologii dedicate experimentului poetic. În afară de aceasta, iau parte la mai multe proiecte rusești și internaționale legate de studierea mișcării avangardiste, de publicarea textelor avangardismului. Într-un cuvânt - avangardă masiv! Cum vezi poezia la care colaborează mai mulți poeți ? Poezia se găsește în toată lumea într-
Interviu cu poetul suprarealist rus Sergej Birjukov „Avangarda este o încordare superioară a formei“ by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3040_a_4365]
-
9-10), Alex Goldiș îi face un portret lui Alexandru Mușina, schimbând perspectiva: „De la dispariția lui Alexandru Mușina de acum câteva luni, cam toată lumea a vorbit despre pierderea unuia dintre cei mai importanți poeți contemporani. Departe de a-i minimaliza activitatea poetică, cred, totuși, că ceea ce l-a individualizat pe Mușina mai ales în ultimii ani a fost neobosita «critică de moravuri» la adresa literaturii și a vieții literare de azi. Rolul de clevetitor, exersat încă din anii ’80, când a refuzat să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
primul rînd pentru că la vremea respectivă îl admiram necondiționat în virtutea comentariilor și recenziilor lui din revistele literare ale vremii, pe care le vedeam ca o prelungire firească a lecturilor mele. Exercițiul sau funcția critică veneau în continuarea exercițiului sau funcției poetice sau romanești, cam tot așa cum alergarea, ca expresie supremă a exercițiului atletic, vine în continuarea mersului ca o prelungire a lui. Dacă nu cumva ordinea-i inversă, mersul decurgînd din alergare. S-ar părea că primii pași ai copilului sînt
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
Răzvan Voncu Virgil Mazilescu - Opera poetică, ediție îngrijită și prefață de Gabriel Nedelea, Craiova, Editura Aius, 2013, 276 pag. La 10 ani de la precedenta ediție integrală a poeziei lui Virgil Mazilescu, îngrijită de regretatul Alexandru Condeescu, tânărul poet și critic craiovean Gabriel Nedelea ne propune o
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
autor, procedează corect refuzând să extindă modificările operate de Mazilescu asupra poemelor antologate și în sumarul volumelor din care acestea provin. În realitate, asemeni lui Gellu Naum, Geo Bogza, ca și altor poeți din generația sa, Virgil Mazilescu consideră textul poetic drept o work in progress. Și limitele formale ale poemului, și structurile volumului sunt, pentru el, variabile, iar perfecțiunea, o himeră pe care o vânezi mereu, dar fără să o prinzi vreodată. Ambele versiuni ale poemelor, și cea „veche”, și
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
fel ca oricare altele din volume, nu eboșe sau, vorba lui Perpessicius, moloz. Ar fi putut vedea oricând lumina tiparului, dacă autorul lor n-ar fi fost atât de exigent și, mai ales, dacă n-ar fi crezut că textul poetic este un proces continuu, nu o finalitate moartă. Gabriel Nedelea, punând în consecuție primele două volume și „rescrierea” lor din cel de-al treilea, ne oferă posibilitatea de a urmări evoluția gândirii poetice a lui Virgil Mazilescu, ca și evidența
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
dacă n-ar fi crezut că textul poetic este un proces continuu, nu o finalitate moartă. Gabriel Nedelea, punând în consecuție primele două volume și „rescrierea” lor din cel de-al treilea, ne oferă posibilitatea de a urmări evoluția gândirii poetice a lui Virgil Mazilescu, ca și evidența acestei echivalări a poeziei cu travaliul continuu asupra textului. Opera poetică se compune din cele patru volume antume - celor trei citate anterior li se adaugă Guillaume poetul și administratorul (1983) -, un set de
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
punând în consecuție primele două volume și „rescrierea” lor din cel de-al treilea, ne oferă posibilitatea de a urmări evoluția gândirii poetice a lui Virgil Mazilescu, ca și evidența acestei echivalări a poeziei cu travaliul continuu asupra textului. Opera poetică se compune din cele patru volume antume - celor trei citate anterior li se adaugă Guillaume poetul și administratorul (1983) -, un set de antume publicate în reviste, ca și 12 postume. Dintre acestea ultimele, cea intitulată astfel e percepută lumea trece
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
crescânde, în special printre tineri, la cumpăna dintre decenile al șaptelea și al optulea ale secolului trecut. Cronici de întâmpinare favorabile, semnate de nume mari ale criticii generației șaizeci, poetul a avut încă de la debut. Dar o reală înțelegere a poeticii sale nu întâlnim până în 1979, când Eugen Negrici, postfațând volumul antologic Va fi liniște va fi seară, va fixa această poetică pe structurile unei „stilistici a eschivei”: alt indiciu al barochismului poetului, ce explică adeziunea multor optzeciști la poezia sa
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
semnate de nume mari ale criticii generației șaizeci, poetul a avut încă de la debut. Dar o reală înțelegere a poeticii sale nu întâlnim până în 1979, când Eugen Negrici, postfațând volumul antologic Va fi liniște va fi seară, va fixa această poetică pe structurile unei „stilistici a eschivei”: alt indiciu al barochismului poetului, ce explică adeziunea multor optzeciști la poezia sa. Editorul a alcătuit, în consecință, un util capitol de referințe critice, dar nu însumând totalitatea comentariilor, ci efectuând o selecție a
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
cari au fost, vol. III, Buc., 2012, p.34) O alăturare ce ar putea să pară curioasă: poetul deșteptării naționale învecinat cu duiosul cântăreț al „patriarhalelor” și al melancolicelor „cântece”. El însuși, Șt. O. Iosif, se considera inapt pentru verbul poetic energic și înflăcărat. De aceea în poezia Scrisoare lui Goga spune într-o condițională poetică: „Și de scriam un vers mai avântat/ Aprins de-obida silei seculare..” Și totuși Iosif a scris acest„vers mai avântat” în anii Războiului pentru
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
pară curioasă: poetul deșteptării naționale învecinat cu duiosul cântăreț al „patriarhalelor” și al melancolicelor „cântece”. El însuși, Șt. O. Iosif, se considera inapt pentru verbul poetic energic și înflăcărat. De aceea în poezia Scrisoare lui Goga spune într-o condițională poetică: „Și de scriam un vers mai avântat/ Aprins de-obida silei seculare..” Și totuși Iosif a scris acest„vers mai avântat” în anii Războiului pentru întregirea neamului. Este vorba despre imnul La arme! A apărut în revista „Flacăra”, 8 decembrie
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012, p.47) E adevărat că Răsunetul de Andrei Mureșanu și La arme! de Șt. O. Iosif au fost scrise în stări sufletești deosebite: Mureșanu se afla în apogeul creației sale, Șt. O. Iosif în amurgul său poetic. Dar ambele sunt ocazionate de evenimente epocale în istoria neamului: Revoluția transilvană de la 1848 și Războiul de întregire a neamului (1916-1918). Exprimând idealuri scumpe unui popor, versurile energice ale poeziilor au devenit repede imnuri, fiind intonate cu solemnitatea pe care
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
O. Iosif este un Răsunet trecut printr-un alt imn, cu un titlu omonim, La arme de Mihai Eminescu. Se evidențiază astfel că Șt. O. Iosif este un eminescian nu numai în elegia erotică, ci și în aceste puține accente poetice de imn patriotic. Din imnul eminescian împrumută cuvintele cheie ale refrenului și cuvintele interogative de mânie la adresa năvălitorilor. Mai aproape sunt însă versurile refrenului din imnul lui Iosif de poezia lui Mureșanu. Căci în versurile - legământ:„Când patria ne cheamă
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
aproape sunt însă versurile refrenului din imnul lui Iosif de poezia lui Mureșanu. Căci în versurile - legământ:„Când patria ne cheamă sub drapel/ Datori sunt toți copiii ei s- alerge,/ Să-l apere, să moară pentru el!” intuim un ecou poetic din Răsunetul: „Când patria sau mama cu inima duioasă/ Va cere ca să trecem prin sabie și foc”. „Ziua mare a reînălțării” despre care vorbește Iosif în imnul său este o altă imagine poetică pentru îndemnul-ultimatum al lui Mureșanu: „Acum ori
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
să moară pentru el!” intuim un ecou poetic din Răsunetul: „Când patria sau mama cu inima duioasă/ Va cere ca să trecem prin sabie și foc”. „Ziua mare a reînălțării” despre care vorbește Iosif în imnul său este o altă imagine poetică pentru îndemnul-ultimatum al lui Mureșanu: „Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte/ La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.” Invocarea numelor glorioase din trecutul nostru istoric în Răsunetul („Priviți mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,/ Româna națiune ai voștri
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
cutia de pantofi, faptul mărunt, splendoarea destinului anonim ori spectaculosul marginalului dau, întotdeauna, savoarea textelor. „Ce e astăzi și nu a fost ieri”, se întreabă Povestașul rememorând scene bahice din tinerețea trecută. Cârciuma, zidurile orașului, curțile interioare, toate sunt locuri poetice din biografia unei ființe teleportate între istorii incitante și realități caleidoscopice, din care trebuie să facă loc fabulosului. Oricând e gata să fie turistul de treabă, curios și harnic colecționar de simboluri livrești, numai bune de agățat în proze baroce
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
o „biografie a operei”, urmărind „temele și motivele literare specifice, miturile personale și mai ales devenirile, metamorfozele temelor”, evoluția „organică” a formulei și a imaginarului, de la realismul robust al începuturilor, cînd magicul și lirismul aferent sunt utilizate precaut, la dezlănțuirea poetică a senectuții (după Pierdut în Balcania), cînd epicul e redus la minimum și devine, adesea, simplu pretext. Un „indice” al acestei evoluții: Bărăganul indicat explicit în volumul de debut (Ningea în Bărăgan) apare înlocuit, la un moment dat, cu spațiul
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]