5,260 matches
-
nu le-ar fi păstrat și ocrotit. Pe masa de lucru a poetului cărțile și manuscrisele erau o îngrămădire și neorânduială, „o ordine” care nu-l deranja. Din contra, masa lui parcă îl inspira. Îi făcea bine. Domnul doctor a poruncit menajerei să-i lase masa așa, să nu-i amestece hârtiile, că-i fuge ordinea! râdea Doamna cu musafirii care, se vede, acceptau glumele sau poate adevărul spus lor de tovarășa de viață a celui care greu își găsea liniștea
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
activitate împotriva regimului democrat popular din R.P.R., a răspuns fără șovăială poetul. — Răspunsul dumitale nu corespunde realității deoarece din materialele ce le posedă ancheta reiese că ai desfășurat activitate dușmănoasă regimului din R.P.R., fapt pentru care ancheta revine și îți poruncește: arată adevărul ! — Arătând mai sus că n-am desfășurat nici un fel de activitate dușmănoasă regimului din R.P.R. eu am declarat adevărul, și-a susținut punctul de vedere cel interogat. Cum omul anchetat, i se părea ofițerului un bătrânel mai mult
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
țările occidentale. La noi era locul de întâlnire a celor ce vroiau să afle vești de peste hotar. Ei, ce mai nou în Evropa, coane Matei? întreba Alecu Forăscu, un tip original de vechi moșieri, supranumit Tololoi, pentru că glasul lui, când poruncea de bucate din balcon de la dânsul, se auzea tocmai la noi. Ce să fie? răspundea tată-meu; ia, revoluție la Paris. Regele Ludvic-Filip a șters-o și poporul a intrat și a jucat dragaica 29 în palatul lui. Elei!... Auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
produsul muncii lui, tot În favoarea preotului și soldatului. Cât despre Biblie, ea Îi rezervă lui Adam, după stadiul de culegător, o agricultură trudnică, ca pedeapsă: “Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, și ai mâncat din pomul despre care Îți poruncisem: «Să nu mănânci deloc din el», blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el În toate zilele vieții tale;” (Geneza, 34.17). Un agroecosistem, adică tarlaua și cultura propriu-zisă, este, paradoxal, Încă un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
perpetuă mișcare. Ce-i mai poate trece omului prin cap când, În căutare de motiv de omorât timpul, puțin zăpăcit de lipsa activității sau jaloanelor cotidiene, meditează? Eventual să păcătuiască. Ei, nu chiar În sensul celei de-a 7-a porunci ci, În orice atitudine, să greșească măsura, anume În plus. Căci greșeala nu constă atâta Într’o acțiune cât În măsura prea mică sau prea mare În care se face. Iar astăzi mă voi ocupa de un exemplu pe lângă altele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
proastă opinie despre ele Însele. Orgoliul și Înfumurarea unora, aparent și fragil, abia le maschează acest complex de inferioritate. știau ei ce știau legislatorii cultului creștin și ai celui iudaic care le izgoneau din preajma altarelor, sau [cei] ai Coranului, care poruncește să nu ieși din casă și să nu atingi vreun lucru oarecare Înainte de a te fi Îmbăiat după Împreu narea cu femeia ta; iar femeile indiene și chineze, când nasc sau lăuzesc, sunt socotite după ritual necurate și că ar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și fel de atitudini care mai de care mai atracțioase, În timp ce luminile multi colore și marșul se Întăreau cu efecte triumfale, eu stând, bineînțeles, tot cum eram, adică În fotoliu și tot pe gânduri, În fața acestei panorame stupide. — Choisissez!, Îmi porunci doamna directoare cu priviri im perioase de dresoare de animale - câini, pisici, broaște țestoase. — Păi... (Începui eu a o da pe românește, dintr o urâ cioasă fâstâceală a mea când sunt luat prea repede), păi... (și Îndrăznii a mă scula
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu plângea de durere și de frică, așa cum ar fi reacționat oricine. Sub ochii impasibili ai gealatului care stătea smirnă, tovarășul Cameniță a bătut-o pe mama până când ea a leșinat. Atunci s-a oprit. Transpirase de efort. I-a poruncit insului în uniformă: -Toarnă niște apă pe ea. A așteptat până s-a convins că mama își revenise, apoi a hotărât: -Continuăm mâine. *** Zilele și săptămânile următoare s-au desfășurat cam la fel. Tovarășul Cameniță se simțea extraordinar, pe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ăștia au dat din cap că sunt de acord, dar în sinea lor erau convinși că Fanache e dus cu pluta, e un mare nătărău... Printre înjurăturile la adresa imperialiștilor, șeful Securității din Serenite a dat totuși câteva ordine: le-a poruncit profesorului Pârvulescu care privea fascinat îngerul și celor doi elevi care descoperiseră arătarea să stea mai departe și, mai ales, să nu pomenească nimănui în oraș despre această ciudată apariție; apoi, i-a pus pe milițienii înarmați să înconjoare obiectivul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ci la cea mai mică greutate aleargă la ajutorul tatălui său, și gândul că tatăl său poate să facă ceea ce el nu poate, îl pune la adăpost de orice teamă și neliniște. Apoi, copilul mic ascultă de părinți, nediscutând asupra poruncii ce o primește; el e convins că părinții nu-i pot voi decât binele și de aceea se lasă în mâinile lor cu toată încrederea. Dacă lumea întreagă i-ar spune să facă ceva, iar tatăl i-ar spune să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
perfect) pe cele comune și obișnuite. “Communia facere, sed non comuniter”. Năzuiți, mai ales, să vă perfecționați felul în care vă îndepliniți obligațiile stării de viață; în aceasta se găsește toată desăvârșirea și sfințenia. Când a creat lumea, Dumnezeu a poruncit plantelor să producă fructe; dar fiecare după specia ei: “juxta genus suum”. La fel sufletele noastre, toate au obligația de a produce roade de sfințenie, dar fiecare după felul său, adică fiecare după starea de viață în care l-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cuvenite. Pace și bine vă dorește tuturor!, pr. Iosif Sabău Câteva cuvinte de pe o felicitare (07.1995) Nefiind eu, Tu m-ai făcut și că rătăcind eu departe de tine, m-ai chemat să-ți slujesc și că mi-ai poruncit să Te iubesc. Întristarea voastră se va întoarce întru bucurie (Ioan 11,20). Încă puțin și ceasul arată începutul eternității. Eu mă simt bine, zic eu, sufletește și slăbit de puterile trupești. Toate pentru Tine, Preasfântă Inimă a lui Isus
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mâini, așezat „la morișcă” cu mâinile pe după genunchi și tălpile ridicate în sus, tras de picioare cu o aț. Am fost bătut de zeci și zeci de ori cu ranga peste tălpile în care aveam bocancii... Apoi, mi s-a poruncit să dau jos bocancii și ciorapii și iarăși am fost bătut peste tălpi cu ranga: zeci și zeci de lovituri... până ce mi s-au umflat tălpile, ca o pâine... Atunci m-au dezlegat și m-au făcut să alerg în jurul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu cale să mă întrebe ce am pățit; am încercat să fiu sobru în relatarea poveștii din tren, dar probabil că n-am reușit, fiindcă după formularea celor trei întrebări ale lui T. cu privire la politica noastră externă, tovarășul Vali îmi porunci că „e cazul să-i mai dăm în mă-sa”. La care, în loc să tac, m-am trezit întrebându-l dacă admite sau nu că putea să mi se facă rău. „Nu” - fu prompt și brutal, ca după aceea - bun diplomat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
chiar mai dur - până în liftul hotelului, rugându-mă propriu-zis, pe dedesubtul scârbei de mine, unei singure femei, cu cele mai nerușinate cuvinte, acelea din pat, aceea al cărei soț lucra la cenzură, milaia maia..., daragaia. „Mâine mergi la spețpoliclinica” - îmi porunci, la hotel, Vali, ștergându-mă pe față cu un prosop, și l-am întrebat ce-i aia... Apoi îmi luă pulsul și am așteptat verdictul, privindu-i peste umărul lui pe ceilalți doi care stăteau în picioare, criticul făcându-mi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
am pătruns, pe jos, toți cinci într-o curte largă, foarte curată, fără nici o statuie, cu o clădire albă, semicirculară, întinsă numai pe orizontală, numai ferestre, dând impresia unei imense case-vagon, eram în curtea Rostovilor, a Natașei Rostova - mi-am poruncit: „Fără literatură! Te omor dacă începi cu literatura ta!”. Cei patru mă lăsară singur, în centrul curții, se mișcau de-a lungul clădirii, se opreau în dreptul câte unei ferestre, ascultându-l pe șoferul care le putea fi la fel de bine și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
tatălui său termometrul, să vadă și paterul că are 36,8 - sulul electrocardiogramei, nu se pricepea, nu-l interesa, „mai bine reține că fata lui Silviu te consideră cel mai simpatic român ajuns la Moscova...”, „hai, gata, la masă!” ne porunci contabilul; m-am dus cu ei precizându-le că nu-mi este foame, dar nu pot să nu-i însoțesc la ultimul nostru prânz; mi-am înghițit bine limba ca să nu discut despre mine, le-am urmărit cât de cât
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dar nu ne iau cu puterea ca executorii, ci ne cer frumos și le dăm. 7. S-a întâmplat că ne-au citat la Făgăraș judele cu încă trei oameni și au așteptat acolo două zile, dar nu le-a poruncit nimic, ci i-au chemat a doua oară și atunci s-a interesat domnul căpitan suprem despre comisar, solgăbiraie și despre toate excesele. 8. Ducând la Făgăraș, brad și alte lemne pentru clădiri și în Sibiu pentru palisate, am auzit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
locului se fac simțite abia către finele secolului al XVIII-lea. Dintr-o corespondență dintre episcopul Transilvaniei Ghedeon Nichitici și Kir Protopopul Lazăr din 7 mai 1782 luăm cunoștință că «Înălțatul gubernium ne-a înștiințat că mărirea sa preasfințită au poruncit ca de acum înainte nici preot, nici cantor să fie care nu a învățat la școala normalicească și nu va arăta dela dascălul său atestat despre această învățătură. Pentru aceea, prin aceasta se înștiințează ca tuturor preoților și oamenilor din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
afla satul, oamenii satului, iobagii și celelalte categorii fiind proprietatea indiscutabilă a proprietarului moșiei, principe, grof, boier, mânăstire sau oricare altă entitate deținătoare a pământului. Măsurile de tot felul luate de administrația moșiei, ce-i privea pe locuitori se chemau porunci, și dacă nu erau urgente se comunicau sătenilor de către primarul în persoană sau un «vice» de-al său, în zilele de duminecă sau alte sărbători în care se oficiau slujbele religioase, la terminarea acestora, fie în incinta bisericii în caz
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
uita. Șiretenia sa stă În a se Împotrivi uitării. Pe de altă parte, nu s-ar spune despre el că nu este prudent și față de memorie, căci se leagă de catarg dar nu-și astupă urechile cu ceară cum le poruncește marinarilor săi. SÎntem departe de cei pentru care trecutul reprezintă unicul timp adevărat și sigur. Pentru acest grec hotărît să revină În Ithaca, memoria e altceva decît la Proust care construiește din parfumul unei flori „edificiul imens al amintirii” și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
unde se aflau lotofagii, pe coasta africană a Mediteranei, aceștia le-au dat tovarășilor săi de drum să mănînce o plantă aducătoare de uitare, lotus. Membrii echipajului au uitat care era țelul călătoriei și a trebuit ca Ulise să le poruncească să părăsească În grabă țărmul lotofagilor. Această noapte care miroase a mare, a primăvară și a singurătate Îmi spune că soluțiile simple sînt și cele mai curajoase. Pentru adevăruri banale astăzi, au fost oameni arși pe rug sau Întemnițați. Acum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pretinde autorul Teogoniei, asupra pericolului de a se culca cu Tetis Întrucît copilul ce l-ar fi avut de la ea, potrivit prezicerilor oracolului, l-ar fi izgonit din Olimp. Cum Zeus jurase să nu-l dezlege pe titan, el Îi poruncește, pentru a nu-și viola jurămîntul, să poarte Întotdeauna la deget un inel de fier de care e atașat un fragment din stînca supliciului său. Prometeu ar continua astfel să fie pentru totdeauna, simbolic, legat de stînca sa. Poetul beoțian
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu s-a mulțumit să-și ducă de mînă tatăl spre Colonos. Ea a avut propriul ei adevăr pe care l-a exprimat presărînd țărînă peste cadavrul fratelui ei, deși aceasta Îi atrăgea condamnarea la moarte deoarece Creon, tiranul Thebei, poruncise ca Polinice să rămînă neîngropat. Poseidon ia treptat locul Afroditei În atmosfera de pe țărm. Dar această schimbare de zei se petrece subtil și cu zile În care dacă nu s-ar insinua În aer o lumină lacunară, gălbuie și păgînă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
astfel încât era greu încercat. Știa bine că aceste scrupule îi făceau rău și că ar fi bine să se elibereze de ele, dar nu putea de unul singur. Se gândea uneori că un leac ar fi ca duhovnicul să-i poruncească în numele lui Isus Cristos să nu mai mărturisească la spovadă nimic din trecut și dorea să primească această poruncă, dar nu îndrăznea să i-o ceară duhovnicului. 23. Totuși, fără să-i fi spus nimic, duhovnicul i-a poruncit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]