5,068 matches
-
privitor la direcțiile unei teorii literare a secolului al XXI-lea. Paradigmele noi de interpretare literară enunțate În capitolul final, “qui définissent aujourd’hui la théorie littéraire” sînt psihanaliza, marxismul, feminismul, culturalismul. Lingvistica, prin noile ei direcții, teoria enunțării sau pragmatica, sînt lăsate la o parte (deși pragmatica nu e total ignorată În cuprinsul cărții). Despre cognitivism nici nu mai poate fi vorba, iar “culturalismul” e un concept atît de cuprinzător Încît merita să fie explicitat. Nu-i putem cere Însă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
secolului al XXI-lea. Paradigmele noi de interpretare literară enunțate În capitolul final, “qui définissent aujourd’hui la théorie littéraire” sînt psihanaliza, marxismul, feminismul, culturalismul. Lingvistica, prin noile ei direcții, teoria enunțării sau pragmatica, sînt lăsate la o parte (deși pragmatica nu e total ignorată În cuprinsul cărții). Despre cognitivism nici nu mai poate fi vorba, iar “culturalismul” e un concept atît de cuprinzător Încît merita să fie explicitat. Nu-i putem cere Însă prea mult unui singur autor. Deși nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Ionescu, impresiile devin realitate “obiectivă” (În cadrul diegetic), iar cititorul este Încurajat să creadă că femeia din debutul textului este o scroafă (personificată, desigur). Pe de altă parte, desigur, prin acest salt ficțional, autorul sugerează cititorului - pe baza unei experiențe pragmatice comune - că ceea ce citește de-acum este ficțiune. Dincolo de aspectele formale, predominante În studiile citate care se ocupă de autoficțiune, ar trebui să ne oprim cred la specificul ei ideologic și la motivațiile socio-antropologice ale succesului ei. Evident, literatura modernă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o concepție despre literatură ca inevitabilă ficțiune. Cu Freud, autobiograful a realizat că, imediat ce există poveste, adică punere În text, apare ficțiunea.” Nu e de mirare că autoficțiunea a fost inclusă În postmodernitatea literară, tocmai datorită ambiguității sale formale și pragmatice: “Dacă la moderni, literatura Înseamnă căutare de adevăr și valoare, la postmoderni ea și-a pierdut total această dimensiune.”. Acest diagnostic pus “literaturii postmoderne” este Însă departe de a da seamă de diversitatea formelor ei și, astfel exprimat, Își ratează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se mai bucură Încă. În cele din urmă, ce altceva exprimă autoficțiunea decît convingerea că literatura este un act de autentificare cu virtuți, eventual, cathartice? Autoficțiunea se dezvoltă În literatură ca un fenomen, reperabil În primul rînd formal și apoi pragmatic, al unei crize antropologice de mult clamată și recunoscută. Dar nu regimul său generic ambiguu interesează În ultimă instanță. Chestiunile formale, protocolul nominal și mai ales statutul enunțătorului sînt, e drept, centrale În teoria literară franceză a anilor șaptezeci, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ritos individualiste și totuși masificate (cum constată Peter Sloterdijk), Lejeune și Genette continuă sîrguincios și autarhic, cu disprețuitoare suficiență, În cîmpul literaturii, o lucrare stearpă. Țintuit de mirajul nestoit al definițiilor de dragul lor, prea didactic, iată cum vede Genette diferența pragmatică dintre enunțurile “de ficțiune” și cele “de realitate” (de tip istoric), pe baza căreia numește false autoficțiunile contemporane: “Trăsătura specifică a enunțului de ficțiune, este că, contrar enunțurilor de realitate, care descriu În plus (!) o stare de fapt obiectivă, el
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
exact aceleași motive ca În 1977. Nu mai există decît foarte puține proiecte colective (cum e Noua ficțiune), iar membrii lor rămîn În umbră. Scriitorul recurge la tactici ale autentificării (și acestea sînt atît explicit tematice, stilistice cît și, subliminal, pragmatice) din ce În ce mai brutale, care Încep să lase o anumită literatură În urmă: dacă ne gîndim la ultimul roman al lui Houellebecq ancorat pînă la saturație În istoria contemporană, urmat de altele după același calapod, sau la autobiografia lui Catherine Millet, de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eului autoficțional, manifestat ca insuficient, nu se realizează odată epopeea lui Încheiată, ca liant epic și metafizic În stare să rezolve un conflict, ci În timp ce se povestește pe sine ca in-ipostaziabil, ca avatar al diferanței derrdiene. Trebuie continuat cu o pragmatică a limbajului autoficțiunii. Autoficțiunea mizează În primul rînd pe enunțare, nu pe enunț. Naratorul este mereu sursă a textului, nu personaj În text. Subiectul autoficțiunii este instanța enunțătoare și totodată referința centrală a enunțului. Diferența dintre enunț și enunțare constituie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ar fi o autoficționară. Or, aici, ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a face cu exuvii, cu bildung. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici criteriul fenomenologic, nici criteriul pragmatic. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional, dar și din aceea a eului-În-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu mediată, temporizată cu un cert beneficiu terapeutic pentru subiect, desigur, dar asta-i o altă problemă. Radu Cosașu, căruia probabil
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asupra sieși, atît ca eu psihologic cît mai ales ca sursă discursivă, și asupra discursului care, atîta vreme cît se produce, Îi confirmă existența În act. Dacă autoficțiunea mizează pe o estetică a autenticității, aceasta se manifestă mai degrabă ca pragmatică. 4) o instanță enunțiativă care se referă permanent la ea Însăși, incapabilă să se atașeze defintiv de o reprezentare și condamnată la statutul de semnificant. La Întrebarea eului autoficționalist “cine sînt eu?”, tocmai imprimarea pe pagină a Întrebării constituie răspunsul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
B. Catargiu, Ion Ionescu de la Brad și continuate de tradiția haretistă de ridicare a satelor prin bănci, școli, biblioteci, spitale, cooperative, obști de cumpărare și arendare a moșiilor de către țărani. D. Gusti a considerat aceste tradiții drept premise cognitive și pragmatice ale propriului său sistem de sociologie monografică și ale acțiunii culturale de reformare socială a satului românesc. Un exercițiu de sinteză creatoare Urmând principiile indicative ale psihologiei experimentale și colective (psihologia popoarelor), trecute prin filtrul propriei reflecții, Gusti ajunge, printr-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
una dintre cele mai bune „căi de atac” pe care le putem avea asupra acestei formațiuni discursive în scopul unei cât mai adevărate înțelegeri ale sale ar consta în construcția unei „hărți” a disputelor ce îi structurează alternativele teoretice și pragmatice și îi specifică temele majore. Aceste dispute vor fi dublate sau, mai exact, vor fi situate în cadrul „biografiilor reprezentative” ale celor implicați în polemici. Perspectiva pe care dorim să o folosim în cele de mai jos este una comparativă, conștientă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nu foarte simpatice, poate chiar imorale din punctul de vedere al „corectitudinii politice” de azi, dar cu toate acestea moderne. Chiar dacă teoria configurației unice a modernității a avut și încă mai are susținători importanți, fiind purtătoarea unor perspective teoretice și pragmatice importante, ea este din ce în ce mai mult atacată, din puncte de vedere diferite, pornind probabil de la Hugo von Hofmannstahl până la Fritz Stern, Jeffrey Herf, Zygmunt Bauman etc. Fritz Stern, de exemplu, analistul „politicilor disperării culturale”, consideră că „trebuie să acceptăm faptul că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nouă temă a unei „limbi politice” (Pocock, 1987) a modernismului reacționar nu este atât de importantă și centrală ca în cazul german, deși se potrivește foarte bine în contextul discursului despre unitatea noului stat românesc și, tipic pentru caracterul său pragmatic și eclectic, încearcă să împace geopolitica germană cu geografia umană a lui Vidal de la Blache. Emblema geopoliticii va fi adoptată în întregime și cu entuziasm de un grup cultural și academic coerent de abia în situația de criză provocată, în timpul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
al informației și acțiunii - transformare sau prezervare - pentru binele statului. Destinul, alegerea din exterior sau din interior a unei etnii sau elite nu sunt atât de importante în viziunea sociologului român cum este supraviețuirea statului, aceasta fiind una dintre problemele pragmatice cele mai presante ale elitei românești interbelice. Știința este parte din actuala confruntare a unor popoare și state concrete din lumea de azi, așa că nu are cum să se ridice deasupra antagonismelor existente între grupuri și indivizi. Știința este universală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mai mult la faza sa germană, surprinde cinci trăsături esențiale: - accentul pus asupra statului ca fomă centrală a oricărei politici; - cunoaștere de tip ștințific, apropiată chiar de un canon metodologic naturalist, cuplată cu scopul „idealist” al servirii statului național; - orientare pragmatică, accentul fiind pus pe rezolvarea problemelor concrete; - rasism; - eurocentrism (americano-centrism). Cu excepția notabilă a rasismului, sociologia lui Anton Golopenția se află foarte aproape de această schemă creată pentru caracterizarea geopoliticii germane. Chiar dacă, ieșind pentru o clipă din definiția lui Agnew, diferența centrală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nivel inferior. Un exemplu ar ar putea fi situația în care copilul își suge degetul sau plânge atunci când cade. Ca adolescent sau adult poate să recapete - în condiții de stres - aceste atitudini (Mounoud, 1990; Le Doux, 1990Ă. Modelul contextual sau pragmatic. James (1975Ă relevă faptul că strategiile cunoașterii se modifică mereu în funcție de context. Acumulările care definesc personogeneza reprezintă o colecție de evenimente care nu sunt, în mod necesar, legate între ele, nu au legătură unele cu altele și nu se termină
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
depinde și de criteriile invocate, între controlul impulsurilor, manifestarea caracterială și consistența afirmării sociale. După adolescență și perioada adultului tânăr se manifestă fondul de cunoștințe privitoare la lume în general și la comportamentul uman în special. Crește fondul de abilități pragmatice, capacitatea de a rezolva probleme, de a face față stresorilor, eventual, de a se autoconduce. O importantă complexificare a personalității s-ar realiza prin asimilarea și practicarea rolurilor sociale care la vârsta adultului tânăr sunt insuficient experimentate. Rolul marital, parental
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fața orientată spre temperament și nu spre aspectul său moral, al virtuților. Se adaugă alte caracteristici și aspecte ale epocii modernismului târziu. Una este accentul pus pe pragmatismul eficient pe care capitalismul victorios l-a afirmat. Ori, pentru a fi pragmatic, eficient în afaceri, e nevoie de virtuți diferite de cele tradiționale care presupun grija, respectul și responsabilitatea față de ceilalți, față de „aproapele” tău. Viziunea lui NIETZSCHE se aplică mai mult. De asemenea, se poate menționa erodarea în sec. XX a ideii
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
unor conflicte devastatoare. Aici intervine personalitatea remarcabilă a managerului, care va canaliza tensiunile spre un scop productiv. Competența excepțională a managerului presupune o memorie uimitoare, sesizarea detaliilor, o capacitate de muncă deosebită, calitatea de „a citi” oamenii etc. Atent, determinat, pragmatic, energic, disciplinat, dar și: obsedat, coercitiv, dominator, perfecționist și chiar fanatic constituie trăsături definitorii ale managerului performant. În cele ce urmează, vom prezenta o sinteză privind atuurile și comportamentul negociatorului performant, precum și reprezentarea negocierii În ansamblul sistemelor deciziilor. 1. Să
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Publică în revistele „România literară”, „Steaua”, „Cronica”, „Contemporanul”, „Echidistanțe”, „Timpul”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași” ș.a. Activitatea cercetătoarei reunește zone de interes variate: lingvistică franceză, lingvistică generală, poetică, semantică, semiologie generală, semiologii aplicate, filosofia limbajului, lingvistică pragmatică, teoria comunicării, mentalități și reprezentări sociale. În toate aceste domenii, C. aduce contribuții importante. Prin intermediul cărților sale, Introducere la semiologia literaturii (1978), Captarea sensurilor (1987), Sfidarea normei (1995) și Prin text, dincolo de text (1999), pune în circulație idei și concepte
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
criterii specifice, inerente mentalității populare, arhaice. Astfel, nu doar în basme, ci și în balade, criteriul veracității, al adevărului istoric ar fi inoperant. Absolutizarea acestui punct de vedere - judicios, de altfel - e contrazisă de realitatea creației. Printre demersurile cu caracter pragmatic ale lui C. figurează cele vizând întocmirea unui corpus folcloric și, în genere, producerea instrumentelor de lucru necesare activității specializate, în primul rând a unor cataloage tipologice. După B. P. Hasdeu și Ovid Densusianu, contribuția cea mai de seamă în
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
România literară”, „Orizont”, „Viața românească”, „Limbă și literatură”, „Euresis”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Les Nouveaux cahiers de l’Est” ș.a. Cărțile publicate în Luxemburg sunt semnate Corina Mersch. A debutat în „România literară” (1985) și editorial cu volumul Pragmatica personajului (1992; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), care reunește studii de pragmatică literară, având ca finalitate degajarea efectului estetic al uzajului lingvistic. Limbajul e definit drept spațiu vital al personajelor, percepute ca alterități ce evoluează sub semnul cuprinzător al
CIOCARLIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286253_a_287582]
-
teorie literară”, „Les Nouveaux cahiers de l’Est” ș.a. Cărțile publicate în Luxemburg sunt semnate Corina Mersch. A debutat în „România literară” (1985) și editorial cu volumul Pragmatica personajului (1992; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), care reunește studii de pragmatică literară, având ca finalitate degajarea efectului estetic al uzajului lingvistic. Limbajul e definit drept spațiu vital al personajelor, percepute ca alterități ce evoluează sub semnul cuprinzător al carnavalescului, în interpretare bahtiniană. Calitățile analitice sunt confirmate într-un alt registru de
CIOCARLIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286253_a_287582]
-
al oglindirii pe care autoarea îl consideră neîntrerupt de la Liviu Rebreanu la Mircea Cărtărescu. Oglinda este declarată a fi mai mult decât o simplă metaforă: ea restituie, odată cu lumea captată, și privirea auctorială, inocentă ori resemnată, care o contemplă. SCRIERI: Pragmatica personajului, București, 1992; Fals tratat de disperare, Timișoara, 1995; Femei în fața oglinzii, Cluj-Napoca, 1998; Un Miroir aux alouettes. Petit dictionnaire de la pensée nomade, Echternach (Luxemburg), 1999; Une Histoire sans fin. Dialogues avec Frank Hoffmann, Echternach (Luxemburg), 2000. Repere bibliografice: Romanița
CIOCARLIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286253_a_287582]