5,048 matches
-
a obține toate acestea trebuie să încercăm sa readucem totul la normal și să iubim și să protejăm natura. Aici îmi închei micul discurs, sperând ca neînsemnatele mele cuvinte să fi ajuns la inima tuturor locuitorilor tăi, făcându-i să prețuiască și să ocrotească tot ceea ce ne oferi. Greta Monalisa, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Turda - Cluj profesor coordonator Codruța Andreica Fantezie de iarnă Demult, într-o casă veche situată pe o stradă lăturalnică dintr-un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de Jeleu. Iris se simte eroina visului, pentru că în momentul următor se trezește în camera ei. Pe biroul de lângă geam zărește o bucată de ciocolată amăruie cu umplutură de cireșe negre și un pahar cu limonadă. Zâmbește. Știe cum să prețuiască lumea din visul ei. Închide ochii și speră să mai poată ajunge acolo. Isza Monica, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Turda - Cluj profesor coordonator Codruța Andreica Pădure nebună Șșșșt!... Taci! Tu nu auzi?! Am spus
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
altfel și le-am putea spune oamenilor ce au greșit, dar ei nu sunt destul de atenți la noi astfel încât să ne poată înțelege. Da, șoricelul spune adevărul, noi îi putem ajuta pe oameni mult, dar și ei trebuie să ne prețuiască îndeajuns încât să ne descopere graiul! Morala, scumpă surioară, ai înțeles-o, desigur: „Șoarecele este cel mai deștept animal!” Dacă tu reușești să descifrezi tâlcul poveștii mele înseamnă că ești o fetiță înțeleaptă și, dacă ești înțeleaptă, deduc că de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și tu erai în timpul meu. Ne puteam relaxa și respira împreună în voie, fără să fie nevoie să ne spunem nimic. Eram ca aerul unul pentru altul, în acele scurte sau lungi momente, în afara noastră nu exista decât vid. Am prețuit acele clipe mai mult decât orice pentru că nu a existat niciun contract între noi și totuși nu ni le putea lua nimeni fără voia noastră, pentru că eram doar noi doi singuri în timpul nostru. Și tu și eu am știut dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fruntea ca o lavă aprinsă, răspunse Dante anevoie. O străfulgerarea luci În ochii lui Teofilo. — Poate că dispun de ceva... de un leac nou, zise el. Părea fericit că avea ocazia să-i fie de folos unui bărbat atât de prețuit și, În același timp, să se evidențieze ca maestru al Artei medicale. Ai Încredere În mine, messer Alighieri, și Îngăduiește-i puținei mele științe să adauge un grăuncior la a dumitale, care e mai mare. Într-un ungher al prăvăliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Căci se poate prea bine cunoaște un om, stând de vorbă cu dânsul, dacă are minte...“ Dincolo de plăcuta noastră Întâlnire În Cerul al Treilea. Din nou un citat din versurile lui. Se părea că, Într-adevăr, toți membrii Studium-ului Îl prețuiau. Dante roși, cuprins de o văpaie de orgoliu, și era cât pe ce să recite și restul sonetului, dar se Înfrână. Ceva din privirea celuilalt Îl Îndemna să rămână În gardă. Înapoia trăsăturilor de vulpe se ascundeau colții unui lup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pot sluji, messere? Îl Întrebă Îndatoritor cârciumarul, care Îi ieșise de Îndată În Întâmpinare. Pe tejghea erau expuse câteva tăvi cu felii de brânză și de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea. Nu vă veți căi de alegerea domniei voastre, luați loc, Îl pofti el cu mare veselie. Dante se lăsă să cadă pe o băncuță. — Adu-mi ceva, ce ai, se mărgini să spună sumbru. Și de băut. Alb. Lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
doi dintre vizitatorii obișnuiți ai atelierului lui Jonas, care-și scriau cronicile la temperatură oarecum călduță. Dar indignarea discipolilor îl despăgubea pe Jonas din plin de un necaz atât de mic. Desigur, afirmau aceștia din urmă cu tărie, și ei prețuiau înainte de orice lucrările din prima sa perioadă, dar căutările lui actuale pregăteau o adevărată revoluție. Jonas se mustra în sinea lui pentru ușoara iritare pe care o simțea ori de câte ori i se ridicau în slăvi primele opere și mulțumea cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se pomenea bătut pe umăr: "Socotește-te fericit! Gloria se plătește!" Vrafurile de scrisori creșteau, așadar, discipolii nu-l lăsau să răsufle nici o clipă, cei din lumea mare îl vizitau de dimineața până seara. Pe aceștia din urmă Jonas îi prețuia, de altfel, pentru că, în loc să se pasioneze, ca toată lumea, după genealogia familiei regale engleze sau după concursurile gastronomice, erau interesați de pictură. De fapt era vorba mai cu seamă de femei din lumea mare, ale căror purtări erau uimitor de firești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
atât medicina chineză, cât și cea occidentală joacă un rol important în societatea modernă. Ambele au avantaje și limite. Medicii tradiționali și cei occidentali trebuie să-și lase deoparte prejudecățile și să aprecieze diferențele dintre cele două sisteme. Trebuie să prețuiască bunul simț reciproc al ambelor sisteme, să elimine aspectele inutile sau dăunătoare și să se lupte pentru creșterea și dezvoltarea completă a celor mai bune aspecte din ambele sisteme, astfel încât să le combine pe cele două, producând o nouă știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
despre biografia taoistului Pien Chang, din Dynastic History of the Later Han: Artele de dormitor constau în reprimarea eliminărilor, absorbirea fluidelor femeii și întoarcerea spermei la creier pentru a-l tonifica, atingându-se, astfel, longevitatea. Așadar, bărbatul trebuie să-și prețuiască și să-și conserve sperma în timpul actului sexual; de fiecare dată când o elimină pierderea trebuie totuși compensată prin absorbirea „esenței” secrețiilor femeii. Acesta este motivul pentru care ejacularea prin masturbare sau prin relații homosexuale este considerată a fi deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vomă ori de câte ori Îi venea În minte cortul portocaliu. Și-a spulberat economiile și s-a ales cu un obiect inutil. Se mai liniștea la gândul că, Într-o bună zi, Îl va face cadou cuiva care va ști să-l prețuiască și să se bucure de el. Prilejuri se vor ivi, nu-i vorbă. La o adică l-ar putea vinde, făcând și o reducere de rigoare. Asupra acestui punct urma să mai reflecteze. Articolul cu pricina era Încă la magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
te pierde? 2. Cât trebuie să păstrezi pentru tine ca să nu treci În altceva? Omul cu anunțul părea să aibă răspunsul la aceste Întrebări și trebuia prin urmare să Îl vadă. Și poate că va afla În sfârsit și cât prețuiește o viață de om, el care rumegase ani În șir celebra frază a lui Malraux: „Une vie ne vaut rien, mai rien ne vaut une vie.” E adevărat că fraza asta Într-un fel suna pe malul stâng al Senei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
El ar fi trebuit să distribuie Învățăturile lui Luther În vremea Reformei, și nu să vândă antene parabolice În zilele noastre, zise Iolanda. Adevărate rețetare ale cretinizării, completă Petru, jenat parcă de elanul său retoric pe care Iolanda nu Îl prețuia În mod deosebit. În fond, toată strădania sa de a veni În ajutorul doamnei Ster, chiar cu riscul unei mici chermeze de cartier, a urmărit În primul rând propriul său interes. Prezența Iolandei nu era Însă și o garanție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
importante au pus la dispoziție un model la fel de imbatabil și unilateral pentru Însuși naturalistul amator, făcând ca abordarea mai veche și mai umanistă să pară copilărească. Un naturalist amator „bun“ În zilele noastre este doar cel a cărui muncă este prețuită de savanții profesioniști din domeniul respectiv. Un element În plus al Înstrăinării a sosit o dată cu cinematografia și televiziunea, care sunt selective În alt fel. Ele prezintă realitatea naturii nu numai prin alți ochi, ci o versiune a ei În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
așeză lângă mine. Am așteptat ca Short să termine cu râsul. Când hohotele i se mai potoliră, am continuat: — Povestiți-mi despre relațiile lui Betty cu bărbații. Short chicoti. — Ei îi plăceau bărbații, iar lor le plăcea de ea. Betty prețuia mai întâi cantitatea și numai după aia calitatea și, spre deosebire de mă-sa, nu prea știa să zică nu. — Fiți mai clar, i-am cerut. Nume, date, descrieri. — Cred c-ai încasat cam multe la scăfârlie, fiule. Îți cam filează lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu i s-au descleștat decât după ce a găsit-o pe Lea și i-a povestit toate detaliile acestui ultim scandal. Mama și mătușile mele îl înțelegeau perfect pe Iacob și erau de acord cu el. Oricum niciodată nu-și prețuiseră tatăl prea mult, iar cu trecerea anilor găsiseră noi motive de dispreț: lenea, minciunile, aroganța stupidă a fiilor lui, felul în care se purta cu Ruti. La câteva zile după cearta cu câinii, Ruti a venit la mama și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Turmele s-au înmulțit și încă trei dintre frații mei și-au luat neveste, niște fete tinere cu care mamele mele au fost de acord. Erau din Canaan și nu știau nimic despre obiceiurile din Haran, acolo unde mamele sunt prețuite deopotrivă pentru putere, dar și pentru frumusețe. Și deși au intrat în cortul roșu, ca să-i facă pe plac Leei, niciodată n-au râs împreună cu noi. S-au uitat la ofrandele pe care noi le aduceam Reginei Cerului fără prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o seară nu voi sta chiar în fotoliul de răchită al Bătrânului. Fii pe pace, te voi invita prin Francisc să ne vizitezi. Îi voi șopti Bătrânului: «Chemați-l pe doctorul Dinu aici, vă rog. Faceți-mi acest hatâr. Vă prețuiește, dealtfel, foarte mult și ar merita să-l cunoașteți»” Dinu mă privea, jumătate amuzat, jumătate speriat. „Sper că n-ai să faci una ca asta”. „Dar de ce nu?” „Pentru că te rog”, zise el serios, uitându-se la mine cu admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întâlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul păcatul meu originar. Într-o zi am izbucnit iritat: „Curaj? Se bălăcesc și ei în furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vorbă, am sărit imediat. Eu voi fi un simplu executant. I-am spus că un proiect atât de măreț ar fi avut nevoie de dalta unui Michelangelo. Păcat că nu trăise în vremea lui Michelangelo. Trăia în vremea mea. Dar prețuiam cum se cuvenea faptul că-mi încredințase mie o asemenea misiune. Dacă eram onorat? Doamne! Eram strivit de atâta onoare! Și nu vroiam să-l dezamăgesc. — Bei ceva, domnule sculptor? mă întrebă el brusc și m-am grăbit să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sau văicărindu-se, până când își ajungeau ținta; și atunci încărcau în scurtele și adâncile lor corăbii câte un număr de robi pentru care plăteau chiar acolo pe loc fie bucăți mici de piatră sclipind cu mii de fețe, atât de prețuite de bogații stăpâni ai Atlantidei, fie burdufuri cu vin auriu și tare, stors din strugurii de la capătul de răsărit al Mării dintre Pământuri. Intrând din liniștea mării în această larmă, Iahuben a pășit pe țărm bucuros că picioarele lui pipăie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spuneau adevărul. Când adevărul spus arăta pe semenii lor puternici care stăteau în palatele Babilonului, nu li se dădea mâncare, ca pentru povești, ci lovituri de nuia. - Tu spui, Auta, că în lumea de sus unde ai fost adevărul e prețuit pentru că e adevăr și că acolo toate se petrec prin adevăr! zise o dată babilonianul. Mi-ai spus că și lumea noastră se va ridica o dată pe astfel de treaptă. Nu știu, poate că va fi și așa. Tu însă văd
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
noastră, iar dacă te-ai întors să trăiești în ea, învață de la mine rosturile înțelepciunii pământești. În asemenea vreme cât robul e socotit asin sau vită și nu i se dă numele de om, adevărul tău nimeni nu-l va prețui. Numai unii înțelepți, foarte puțini, și numai înțelepții săraci. Dar dacă vrei să le spui oamenilor adevărul, strecoară-l în țesătură de povești. N-au să-l creadă numaidecât, dar au să se deprindă cu el, cum s-au deprins
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
una dintre pietrele de temelie ale prieteniei dintre ei. Ea făcuse din „micul Du Maurier“ (cum Îi spunea la Începutul amiciției lor) un fel de erou În ochii lui Henry și Îl ajutase pe Du Maurier să recunoască și să prețuiască acest gen de respect. În alte domenii, aveau multe În comun, iar diferențele dintre ei erau complementare. Amândoi erau expatriați, care trăiau spasme periodice de exasperare, provocate de aspecte ale societății engleze În care optaseră să Își ducă traiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]