6,020 matches
-
psihopatie. În 1951 J. Bowlby poate cel mai renumit cercetător al relației mamă-copil și al consecințelor deprivării materne și aduce date importante privind efectele, considerate de el practic irecuperabile, ale separării durabile de mamă în copilăria timpurie (0-3 aniă. Consecințele primordiale ale unei astfel de separări sunt stagnarea și întârzierea în dezvoltare. în cele trei volume a le cărtii "Attachment and loss", (Atașament și pierdereă Bowbly oferă o analiză extrem de fină și exhaustivă a factorilor traumatici ca frica de separare, frica
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
spune că este adaptat cerințelor școlare acel elev care obține performanțele scontate aflate în concordanță cu nivelul înțelegerii sa le. Întrucât adaptarea școlară se manifestă în procesul de învățământ, care este forma fundamentală de activitate pentru școlari, ea presupune implicarea primordială a întregii structuri psihice a copilului. Aceasta integrează percepțiile, reprezentările, memoria, gândirea, limbajul, atenția și imaginația sub acțiunea dinamizatoare a motivației și cu participarea voinței, fiind mediate cu caracter, temperament și afectivitate ca principale trăsături dominate ale personalității. Prin urmare
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
caracterul fatidic al sensului tău a fost circumscris instabilului. Tu însuți ai devenit instabil, avid de sensuri, avid de orice rezultat pur, mai pur. Ai devenit prin non sens un plan secund. Lumile arhaice, neomogene ne trimit spre un cronotop primordial. Are loc o trezire a conștiinței, unde demiurgul este de fapt un zeu al paradisului de negăsit. Sacrul devine închidere interioară cu rol cathartic. Omul se va exprimă prin cuvânt, cuvântul va fi un soi de tablou al cărui original
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
personajelor din cântecele populare, fie că aparțin spiritualității galice Cântecul lui Roland, fie celei saxone Cântecul Nibelungilor. Introdus de Arhiloc în literatură, cântecul popular reprezintă un „perpetuum vestigium” al îmbinării apolinicului cu dionisiacul, oglinda muzicală a lumii a cărei melodie primordială își caută o viziune onirică paralelă pe care o exprimă în poezie. Ilustrând planul zeităților Olimpului, Apollo și Dionysos apar în prim plan. Zeul tălmăcitor de vise sau prevestitor (în concepția vechilor greci) apare asemeni unei figuri strălucitoare a luminii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
zeităților Olimpului, Apollo și Dionysos apar în prim plan. Zeul tălmăcitor de vise sau prevestitor (în concepția vechilor greci) apare asemeni unei figuri strălucitoare a luminii, relevând adevărul superior și perfecțiunea stărilor, propria existență, „aparența aparenței” o satisfacție a dorului primordial de aparență ce înfățișează lumea apolinică a frumuseții și a tot ce ascunde sub ea. Prin noblețea atitudinilor sale, Apollo ne arată necesitatea acestei lumi a chinurilor, pentru ca, prin ea, omul să fie constrâns să făurească viziunea eliberatoare. Sub masca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
lumea apolinică a frumuseții și a tot ce ascunde sub ea. Prin noblețea atitudinilor sale, Apollo ne arată necesitatea acestei lumi a chinurilor, pentru ca, prin ea, omul să fie constrâns să făurească viziunea eliberatoare. Sub masca dionisiacă se ascunde durerea primordială și ecoul ei, renunțarea la sine din contopirea cu acesta, cu „Unicul Primordial” reproducând imaginea acestuia întocmai momentul în care omul nu mai e artist, ci a devenit operă de artă. Nașterea tragediei grecești, fenomenul dramatic originar reprezentat de corul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
atitudinilor sale, Apollo ne arată necesitatea acestei lumi a chinurilor, pentru ca, prin ea, omul să fie constrâns să făurească viziunea eliberatoare. Sub masca dionisiacă se ascunde durerea primordială și ecoul ei, renunțarea la sine din contopirea cu acesta, cu „Unicul Primordial” reproducând imaginea acestuia întocmai momentul în care omul nu mai e artist, ci a devenit operă de artă. Nașterea tragediei grecești, fenomenul dramatic originar reprezentat de corul satiric și devalorizarea acestuia până în punctul în care s-a apropiat, contopindu-se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
onirică și pe cea dionisiacă în starea de beție, confirmând faptul că ambele pleacă din același punct, inițial, dar se depărtează odată cu transformarea subiectivului în uitarea totală de sine. Prin analogie cu realitatea empirică, apolinicul poate fi identificat cu starea primordială, cu echilibru edenic, în timp ce evoluția societății a dus către împlinirea unei stări dionisiace. În același timp, lumea contemporană pare a o depăși, pentru că aceasta presupune în primul rând doborârea tuturor barierelor ridicate între oameni, fiecare devine congener cu aproapele său
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
astfel încât petele de culoare și liniile să încifreze, să se înstrăineze de realitatea concretă, deschizând potențialitățile unei „lumi cosmice”. Piet Mondrian absolutizează severitatea formală a tuturor obiectelor, mergând pe ideea că din textura imaginii unui obiect ceea ce trebuie reținut este primordialul. Constructivismul se manifestă în arta Rusiei, influențată de sugestiile artistice ale colajelor și montajelor lui Pablo Picasso. Reprezintă tablouri neîncadrate de o ramă, constituite din obiecte palpabile. Se trece de la tabloul bidimensional la construcția tridimensională. Propunerea introducerii în artă a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
grotescă ori să o schimbăm? Câtă vreme suntem înclinați să ne gândim la un răspuns, la o întrebare, aceasta evoluează, își schimbă premisa. Oricare ar fi situația, totul va duce spre punctul întoarcerii la origine, când omul era centrul Universului Primordial. PREMIUL III Uitarea: binecuvântare și damnare în parcursul spiritual către sine Irina Horodincă, clasa a XI-a coord. prof. dr. Mihaela Butnaru Colegiul Național, Iași Parafrazându-l pe Octavian Paler în Mitologii subiective: Sunt ca Oedip pentru că Oedip nu a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
trece în infinit purtând imaginea clipelor”, spunea Sadoveanu<ref id=”13”>Mihai Sadoveanu, Opere, vol. XI, ESPLA, București, 1978, p. 190.</ref>. În creația eminesciană există o aspirație spre lumină, dar aceasta nu e un simplu fundal, ci substanța ontică primordială din care e plămădit universul și sufletul. „Lumina este demiurgul universului eminescian”, spunea George Popa în Spațiul poetic eminescian<ref id=”14”>Editura Junimea, Iași, 1982.</ref> Dacă în creațiile Memento mori, Povestea magului călător în stele și Călin (file
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în lemn, piatră, bronz, marmură. Constantele obsesii ale lui Brâncuși ne ajută să-i grupăm opera pe cicluri, pe teme: 1. misterul existenței (facerea lumii); 2. legătura dintre om și pământ; 3. aspirația spre absolut, nostalgia cerului și a formelor primordiale. V. G. Paleolog spunea: „Brâncuși vrea să sculpteze cu lumină.” pentru că a căutat să sugereze zborul, esența zborului. Aspirația spre lumină și elanul ascensional, Brâncuși le-a exprimat în arta care este prin excelență refractară acestora: sculptura. Zborul înseamnă transcendere
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Această sculptură se transformă în arhitectură și centrează întregul oraș în urbanistică. Coloana evocă simbolic Axa lumii. Semantemul ei e complex, căci reprezintă mitul separării Cerului Tată de Pământul-Mamă, dar nu static, ci dinamic, nu cosmologic, ci cosmogonic. Despărțirea cuplului primordial e de fapt anularea unității monadei, deci procesul cosmogonic echivalează cu crearea spațiului care e lumea, și a luminii care este epifanie a sacrului. Spațiul pentru european e legat de orizontalitate, pentru Eminescu și Brâncuși înseamnă verticalitate, ca și pentru
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
uomo moderno”, pentru că el are capacitatea de a regenera timpul: “Dezlănțuirea licenței, violarea tuturor interdicțiilor, coincidența tuturor contratiilor nu au altă intenție decât aceea de a dizolva lumea, a cărei imagine e comunitatea, și de a restaura acel illud temporis primordial care este, evident, momentul mitic al începutului (haos) și al sfârșitului (potop sau ekpzrosis, apocalips) [...] Dorinței de a se găsi întotdeauna și spontan într-un spațiu sacru îi corespunde dorința de a trăi mereu, grație repetiției gesturilor arhetipale, în eternitate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de la cartea lui Uno Holmberg, Der Baum des Lebens; dupa acesta, popoarele arhaice stabileau un axis mundi, o „coloana cosmică", responsabilă de legatura între uranic și neptunic. Zeul celest locuiește pe un munte care se definește și el ca „axa primordială", de unde stăpânește fenomenologia naturală sau supranaturală. La fel, popoarele considerate "primitive" au un "ax central", care le ghidează în manifestările Ontologice. Și timpul poate fi un imago mundi, putând fi remodelat în diverse forme, prin aceasta stabilindu-se sacralitatea sau
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
gândirea indiană putea să intereseze Europa sub trei aspecte: mai întâi tratarea feluritelor determinări ale omului, apoi elaborarea problemei temporalității și a istoricității umane și, în fine, căutarea unei soluții la spaima și disperarea care apar o data cu conștiința temporalității, cauza primordială a tuturor determinărilor. Pentru tânărul istoric al religiilor e limpede că India s-a străduit să analizeze cu o rigoare nedepășită feluritele determinări ale ființei umane. Problema condiției umane, temporalitatea și istoricitatea ființei umane - în termenii lui Heidegger, așa numita
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
timpurilor moderne, ci exprimă chiar condiția umană, omul ce a săvârșit păcatul originar, care a ratat la începuturi și rateaza în continuare, fără capacitatea inițiatică de salvare. Gavrilescu a ratat, în tinerețe, o mare iubire, pentru nemțoaica Hildegard, iubirea unică, primordială, și de aici începe ceea ce numește el însuși „tragedia vieții mele”. Dacă ne-am situa numai în planul realului, așa cum este perceput de personajul principal, facticitatea nuvelei s-ar putea rezuma cu ușurință. Acțiunea începe pe una din străzile Bucureștilor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cu atât obstacolele sunt mai numeroase și grele, cu atât mai mult adeptul se transformă și, în cursul acestei inițieri itinerante, dobândește un nou sine. Giulgiul reprezintă chiar simbolul indian de val al Mayei. Maya este activitatea, mișcarea, devenirea, principiul primordial și poate fi asimilată cu prakrti sin Samkhza - Yoga, ca și cu „voința de a trăi”, concept esențial în doctrina lui Arthur Schopenhauer ori cu „dorul nemărginit” din poezia Scrisoarea I, de Mihai Eminescu. Mircea Eliade susține următoarele : „vălul mazei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
forțe nevăzute, răspunzătoare pentru buna desfășurare a lucrurilor în universul profan. Grădina țigăncilor se situează într-o spărtură în real, într-o falie energetică, la limita dintre căldura toridă a după-amiezii și „o neașteptate, nefirească răcoare”, conservată parcă din vremuri primordiale, de la începutul începuturilor, din giganticele păduri arhaice, capabilă chiar de transmutație spațială: „Parcă s-ar fi aflat dintr-odată într-o pădure, la munte." Pe Gavrilescu îl cuprinde „o infinită tristețe”, la gândul că trecuse de atâția ani prin fața grădinii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
este aceea de a ține minte, de a nu uita că a ales o țiganca, o grecoaica și o evreică. Dar dintru început greșise: respinsese nemțoaica. Cerința aproape imperativă de a ține minte face distincția între omul profan și omul primordial: omul supus legilor universului profan este predestinat să gresească, fiindcă a greșit la începuturi, în starea primordială, pentru aceasta fiind izgonit din Paradis, condamnat să repete la nesfârșit aceasta nefericită opțiune. Pentru a fi reprimit, trebuie să elimine greșeala, dovadă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și o evreică. Dar dintru început greșise: respinsese nemțoaica. Cerința aproape imperativă de a ține minte face distincția între omul profan și omul primordial: omul supus legilor universului profan este predestinat să gresească, fiindcă a greșit la începuturi, în starea primordială, pentru aceasta fiind izgonit din Paradis, condamnat să repete la nesfârșit aceasta nefericită opțiune. Pentru a fi reprimit, trebuie să elimine greșeala, dovadă că poate să ajungă din nou la condiția paradiziacă. Chiar drumul spre bordei, locul hierofaniei, al inflexiunii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
atenție! Atenție, Gavrilescule, că, dacă iar greșești, te prind în hora lor și nu te mai deștepți pana la ziuă...”. Încercarea eșuează din nou; ca unul care a pierdut simțul arhaic, capacitatea sa de raționament fiind total inoperantă în lumea primordială, el se rătăcește în labirint, nu îl biruie, pierzând astfel contactul cu lumea irealului, rămânând la granița dintre cele doua lumi ireversibile. Reacția celor trei fete este pe măsura proporțiilor eșecului: „Fetele împietriră, ca și cum nu le-ar fi venit să
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
un simbol al increatului care se opune revelării. Reacția defensivă la contactul cu realul este una de retragere în sine. Numai că descântecul (poezia) prin puterea magiei cuvântului domină asupra lui. Ceremonialul configurat pare un simulacru. Incantația are un rol primordial substituind (distrugând) schema noțională a lumii și reinstituind-o fonic. Melcul ca element se află în stare de latență. Propriu zis melcul nu are sânge, limfa sa fiind o ipostază intermediară a materiei. Trecerea spre ceva ar fi o depășire a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
apoi la întreg cosmosul, odată cu extinderea nivelului de cunoaștere a omului. Evoluția cunoașterii tot mai profunde și mai exacte a universului a deschis calea reprezentării fantasticului. Modificările structurale în configurația socială a epocii și îmbunătățirea continuă a ambianței culturale, factori primordiali în contextul dezvoltării introspective umane, sunt completate de interesul artiștilor pentru fenomenele psihologiei subconștientului. Influențele conceptelor științifice și filozofice ale vremii extind tot mai mult zona cuprinsă de manifestele artistice, corelând până și cu conceptul tetradimensional al lui Albert Einstein
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cu argint topit albia râurilor într-un extaz al transmutației elementelor. Dacă „în nopțile-argintie a fi râu e-o fericire”, iar undele au glăscioare de argint, mitologia dacică încorporează și mai amplu metalul bivalent, un metal-apa. Metalul lunar al elementelor primordiale, argintul, poate smulge morții imaginea istoriei antice, trecând din sfera materiei în aceea a gândului, a conștiinței. Civilizațiile moarte, Egiptul și Dacia își derulează sub imperiul luminii selenare treptele creșterii și descreșterii, ale culminației și risipei, pentru că însuși semnul planetar
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]