95,170 matches
-
Legat de modernitatea existențială, autorul își jalonează drumul prin necunoscut cu elementele acesteia: "deși merg de-o viață/(pe jos, cu tramvaiul, cu mașina, cu trenul/ și iar pe jos...),/ n-am ajuns prea departe pe drumul acesta:/ uneori întorc privirea și încă mai zăresc locul/ de unde am pornit cu mulți ani în urmă -/ parcă am fost pus să-mi croiesc cale/ prin pîslă sau chiar printr-un diamant" (N-am ajuns prea departe pe drumul acesta). Pe aceeași direcție se
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
români își fac tot mai simțită prezența în filmele unor regizori mari, a venit timpul ca regizorii români să-și revendice un loc distinct, prestigios, acel loc de unde te poți face ascultat. Aceste premii aduc cu ele și o anumită privire, a noului val de tineri regizori români. Într-un fel, acest succes la Cannes separă apele, iar fondurile pentru film, atîtea cîte sunt, ar trebui direcționate către regizorii tineri, cu proiecte viabile și nu spre pompierii cinematografiei, gen Sergiu Nicolaescu
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
rapărului, lecția de umanism se predă la fața locului pentru ca "Să înveți să ne cunoști mai bine/ După blocuri suntem noi/Cei care te facem pe tine (...) etc. Filmul mai beneficiază și de o abordare directă, fără complicații stilistice, o privire, un gest fac mai mult decît o sută de metafore, însă regizorul nu renunță la acest joc secund al fanteziei. În cele din urmă, nimeni și nimic nu împiedică visul și aventura să înfloreas-că în mijlocul asfaltului găurit al străzilor și
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
îi evidențiază fie deriziunea, fie măreția logocentrică". Homo lingvisticus e un produs artificial. Sub egida sa, condiția existențială a poeziei se află într-o mișcare descensională, pe fondul unei stări de resignare generate de o "implacabilă modificare de perspectivă a privirii subiectului uman asupra lumii". într-un univers în care domină "extazul comunicării", în care mass-media devine o instanță suverană, omul își alterează legătura afectivă cu obiectele. E citat în sprijin Jean Baudrillard: "Astăzi nu mai există scenă sau oglindă, numai
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
altă parte, nu orice poet care vorbește pe înțelesul tuturor este prin definiție un democrat". Dar aci, se cuvine a remarca noi, demersul eseistului devine unul generaționist. Pentru a scoate în relief tranzitivitatea poeziei optzeciste, d-sa supune unei severe priviri șaizecismul, în speță pe barzii odinioară răsfățați ai acestei grupări, care "nu fac o nouă poezie. Ei refac legătura cu poezia noastră interbelică și epuizează o substanță care nu apucase încă să se manifeste complet". Mulți dintre ei sînt blagieni
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
crede în ceva valoros. Pînă la capăt. Și se tace. Am fost acolo după emisiunea pe care a făcut-o cu Emil Hurezeanu. Un univers întreg a venit peste mine. Demnitate și discreție aproape la fiecare pas. Urmăresc cu tandrețe privirile lui Octavian Paler întoarse către trecut. Către ce a fost amînat, eludat, ambalat greșit sau precipitat. Întîlnesc acel zîmbet care m-a făcut praf întotdeauna. Și care degaja căldură. Enormă. Acea căldură de o masculinitate absolută, învăluitoare, protectoare, inteligentă, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
ele sunt ascensionale, sub forma unor cercuri active ori sub aceea a unor coloane cu o verticalitate puternic marcată, sculptorul manifestă o grijă halucinantă pentru vibrația detaliului, pentru articularea modulilor, pentru sonoritatea formei, în ansamblul său, sub impactul unghiului de privire sau sub acela, impalpabil, al luminii. Brâncușianismul lui Jacobi stă în puritatea expresiilor sale și în fascinația, aproape magică, față de suflul adînc al materiei activate și de viața autonomă pe care aceasta o dobîndește prin armonia celestă a componentelor sale
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
prelucrare. Imaginile sunt mărite, procesate pe calculator, recompuse înlăuntrul propriilor date constitutive sau, de multe ori, prin adăugarea unor elemente prin care sensul lor inițial este redirecționat. Trei sunt coordonatele mari pe care Jacobi le urmărește cu o rigoare a privirii și cu o implicare afectivă ieșite din comun: mai întîi, el anulează trecutul static, reconstruiește memoria și trezește la o nouă viață ceea ce părea pentru totdeauna un moment încremenit. Fie că sunt personaje anonime sau persoane publice, unele cu un
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
breaslă care se mutau lesne de la o categorie umană la alta, polivalenți, adaptabili, nefixați. ș...ț Autorul Moromeților nu poseda, se pare, vocația dispersării, nu se putea transpune în pielea altora, în el curgea sîngele țăranului care contemplă cerul cu privirea, strînge în palmă bulgării de pămînt, dă bice cailor în căruța care trosnește din încheieturi. Nu era conștient de această limitare. Preda n-a vrut în ruptul capului să se simtă cantonat într-un singur perimetru, era convins că poate
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
-vă nările/ ochii, gura, sexul/ și veți înțelege" (băltoace festive). Identitatea somatică și cea sufletească a omului se contopesc într-o metamorfoză onirică: "cum se topește carnea în suflet/ și oasele și pielea și materia ochiului// cum se face totul privire/ pe urmă strigăt/ pe urmă tăcere/ mi-e greu să spun// cam la fel cum noaptea/ ceea ce era de înțeles/ se face coșmar/ și se substituie corpului" (fără ajutorul nostru). Iar existența subiectivă nu e decît iluzorie ("trecător în ceață
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
pozitive din dezlănțuirea stihială și devastatoare a focului și preschimbă agitația atelierului în scenariu alchimic și în ceremonial liturgic. Iar de aici și pînă la trăirea mistică nu mai este decît un pas care, poate, s-a și făcut. O privire severă și melancolică Această enigmă, pictura este cartea unui tip de autor dispărut sau, în cel mai bun caz, pe cale de dispariție din arealul cultural contemporan. Deși tînăr, bine informat și cu o mare capacitate de înțelegere a expresiilor și
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
inspirator decît claritatea, întocmai cum spiritul creștinismului s-a perpetuat în catacombe și ocnițe, nu în naosuri încăpătoare strălucind de odoare desuete. În privința aceasta, Toni Halter e un misionar de foarte bună calitate: jurnalul lui te atrage așa cum ceața atrage privirea, silindu-te să te concentrezi pentru a vedea ce se ascunde printre aburii ei, sau așa cum o voce șoptită stîrnește atenția prin sunetul slab al cuvintelor rostite. Elvețianul are discreția obosită a unei voci în surdină, scriind parcă în șoaptă
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
curând, apoi, a amurgurii aceluiași. Ca și Justiția, bătrânețea are un braț lung și tot așa de descărnat. Din oglinda tocmai ștearsă de praf, ce avea să mai aștepte - dar cât oare? - până să fie acoperită cu cearceafuri, îmi întorcea privirea un bărbat cu greutate la propriu și la figurat, rezistent la rugina timpului, la chemările de sirenă ale dispariției, conștient încă de sine, glăsuitor, suitor și coborâtor de scări fără ajutoare. Se excludeau, prin urmare, cauza patologică, uzura, ultragiul anilor
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
carafă de apă. Am așteptat mult timp până le-a adus. - Ați mai fost aici? - Ați fi preferat să rămâneți acasă și să vă uitați la televizor? - Eu m-am născut într-o luni seară. Dumneavoastră? Joia? Duminica? A ridicat privirea, preț de câteva secunde i-am văzut ochii. I-am surâs și am întins mâna ca să o mângâi pe obraz. S-a ghemuit pe scaun, chiar s-a retras ca să nu ajung la ea. Am întrebat-o ce trebuia să
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
în curând se va simți în largul ei și îmi va răspunde la întrebări sau va lua parte la o conversație reală. Chelnerul a venit să ne întrebe dacă am terminat. - Da. - Doriți și un desert? Am întrebat-o din priviri, ea a continuat să se uite la șervețel. - Doriți o cafea? - O cafea și nota de plată. I-am spus că dacă nu va mânca nimic, va dormi prost. - Vă veți trezi în plină noapte cu un gol în stomac
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
sutelor de copii și de adolescenți îndrăgostiți de literatură, însoțiți de profesorii lor. Toți, absolut toți, erau frumoși, nu frumoși ca niște păpuși, ci frumoși ca niște ființe gânditoare. Delicați, spiritualizați, cuviincioși și, uneori, cu un licăr de ironie în priviri, mă făceau să visez la o țară care ar avea o asemenea populație, dar și să simt o strângere de inimă la gândul că peste câțiva ani, ieșind din spațiul ocrotitor al școlii, ei vor intra în malaxorul brutalității și
Tineri frumoși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9697_a_11022]
-
din anii 1960-1970). În al doilea rând, pentru că scrierile autorului refuză să fie militantiste conform cu ideologia îndoctrinată a vremii ori ancorate în "realitatea" trecutului sau a prezentului. Mai mult, debutul editorial tardiv cu Dicționar onomastic nu putea decât să declanșeze priviri perplexe în rândul cenzurii datorită caracterului inclasificabil al scrierii. De altfel, într-un interviu din "Ziua" (18 august 2005), autorul mărturisește că funcția publică la cabinetul lui Dumitru Popescu l-a ajutat să nu fie "muștruluit" de regim datorită apariției
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
a lui D.R. Popescu, naratorii au o pondere semnificativă, ei fiind deopotrivă actanți, agenți și interpreți ai evenimentelor petrecute. Relatările parazitează și copleșesc întâmplările. Nimic nu este dat, în F, în mod tranzitiv, livrat ca atare: o realitate brută expusă privirii, o scenă înfățișată în lumina constituirii ei. Totul este la a doua, la a treia mână, faptele fiind relatate de surse diferite, creditabile ori nu, de martori oculari nesiguri pe ei (l-a văzut Tică Dunărințu pe Moise omorându-l
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
jocul ei prin orice fel de gard, de judecată sau prejudecată, mărturisesc că m-a atins foarte tare. În altă direcție, Snejana Puică-Nadejda, copilul-cîine din spectacol, cu o expresivitate accentuată, încărcată de zeci de sensuri, consistente, fixate numai în forța privirii, a atitudinilor, fără să rostească nici un cuvînt. Părînd că spune atîtea. Povești de familie a lui Mihai Fusu de la Teatrul Național "Mihai Eminescu" din Chișinău vorbește sincer și emoționant despre performanță în teatru, despre implicare și modestie, despre ororile înfăptuite
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
sunt ceea ce înseși numele lor ne spune că sînt. Prezența înseamnă intensitatea cu care un om, aflat printre alții, atrage de la sine atenția asupra lui. Și așa cum unii sunt condamnați să treacă neobservați prin viață orice ar face, alții atrag privirile prin simplul fapt că ocupă un spațiu în mijlocul altora. Autenticitatea e gradul de sinceritate cu care îți poți asuma universul interior în ochii altora. Ea nu este recomandabilă decît în măsura în care se potrivește contextului, altfel sinceritatea poate fi un semn de
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
450; II, 484) - e o constatare pe care publicistul o reia de mai multe ori. Cronicile literare nu trebuie să facă un serviciu particular sau de grup, ci să exprime un adevăr cât mai detașat de conjuncturi; altfel, critica, o privire de sus și de la distanță, nu ar fi posibilă. Critica nu se confundă cu cronica literară: "Critica este o atitudine de sus, dintr-un turn bine așezat pe temelia culturii, dar foarte înalt" (II, 659). Ea se bazează pe o
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
cronica literară: "Critica este o atitudine de sus, dintr-un turn bine așezat pe temelia culturii, dar foarte înalt" (II, 659). Ea se bazează pe o cultură ideologică și istorică și năzuiește să explice esențialitatea unui fenomen literar: "Numai o privire de sus, dintr-o conștiință aproape metafizică a sufletului liric, și dintr-o competență erudită a desfășurării formelor unei culturi, totul bineînțeles în funcție de intuiție artistică poate feri de haosul unei culturi artificiale, fără osie tradițională" (II, p. 740). Acesta este
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
zilelor de speranță și angoasă petrecute la Paris. Poetul se plimbă prin marea metropolă măcinat de gânduri, covârșit de întrebările fără răspuns. Se mișcă precum un lunatic pe străzile străine și familiare în același timp. Din când în când ridică privirea și zărește indicatoare de străzi sau surprinde frâturi de conversație într-o limbă care nu e cea a gândurilor sale. Dezorientarea, sentimentul de însingurare, un difuz sentiment de culpă, impresia că trăiește într-o realitate paralelă sunt admirabil descrise în
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
mișcare; de aici impresia de monumental, ca în Bagneuse (projet pour un monument) 1928. Bacon preia instinctiv tehnica deformărilor trupurilor, amplificării mișcării naturale până la dezarticulare și dezmembrare (Studio Interior, către 1934), cât și monumentalul derivat din unghiul insolit sub care privirea observă Figura, ca în Composition (Figure), 1933. Ceea ce frapează la aceste prime tablouri este mimetismul cu care Bacon își însușește limbajul deformărilor organice inventat de Picasso. În aceste tablouri, Bacon scrie bastonașe și cârligașe, își exersează mâna, deprinde meșteșugul. Ca
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
1971. Ca și în tabloul lui Picasso, cheia, pe punctul de a fi introdusă în broască, se află între două lumi, definește granița dintre ele. Localizat în panoul central, punctul focal al tripticului nu este însă cheia, ci gaura cheii. Privirile, ghidate de mâna personajului, marcată convenabil cu roșu, converg către conturul acesteia. În picturile lui Bacon conturul ovoidal ocupă poziții, suprafețe și funcții variabile. Cel mai adesea el delimitează o suprafață plană orizontală, în încăperi cu aspect de arene, paturi
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]