4,989 matches
-
era ranforsadă pentru a suporta o masă sporită. Ca opțiune, dispunea de o prelată pentru acoperirea părții din spate. Partea de mecanică și opțiunile erau același ca pentru Ibiza. „Emelba 7” a fost prezentat pentru prima dată în 1985 ca prototip, sub denumirea de „LB”. Folosea platforma lărgită cu 30 cm a noului SEAT Ibiza, dar motoare proprii, unul diesel și unul pe benzină. Curios, motorul pe benzină era mai eficient și economic decât cel disel, consuma mai puțin, costa mai
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
locuință de pe strada Aurel Vlaicu, fostă Țărânilor, si sa născocească alte și alte mașini, aparate de zbor, dispozitive antigravitaționale. În 2000, invențiile lui însumaseră 77 de mașini, una mai năstrușnica decât altă, multe fiind priorități la nivel mondial. 57 de prototipuri de automobile, dintre care 10 cu propulsie electrică, 13 motorete - opt cu propulsie electrică, șapte aparate de zbor neconvenționale - un elicopter miniatural, de dimensiuni foarte mici - câteva studii ale unor sisteme noi de sustentație și cercetări fundamentale. Câte o năzdrăvănie
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
de Justin Capră se află și „Șoleta F” - cea mai mica mașină din lume, cu un consum redus de benzină (0.5l/100km), care, de altfel, a fost văzută adesea pe drumurile țării. Din seria Șoleta, a creat mai multe prototipuri diferite între ele prin greutate, viteza maximă și consumul de benzină. Șoleta 150 Ecor, micro-autoturismul lui, cântărește 95 de kilograme și este capabil să străbată 100 de kilometri cu doar jumătate de litru de combustibil. Modelul următor, Șoleta I.C. 200
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
pe carcasa fotoliului. Din această serie, modelul SARMIS EM 4K, cu o greutate proprie de 140 kg și greutatea acumulatorilor de 180 kg, atingea pe drum drept o viteză de 60 km/h După încercările precedente, a construit mai multe prototipuri de mașini și motorete, alimentate de acumulatori, preocupându-se în special de creșterea randamentului și scăderea greutății; la Muzeul tehnic din București, vizitatorii puteau admira până prin anii ’90, un electroscuter - motoreta electrică OROLES ES 5, numită după un rege dac
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
pozitiv. Un ceas digital pur și simplu prezintă timpul ca un număr, de exemplu, 12:08 în loc de o mană scurtă orientată spre numărul 12 și o mană lungă între numărul 2 și 3 pe cadran. Primul ceas electronic digital, un prototip Pulsar LED-uri fabricat în 1970, a fost dezvoltat de “Hamilton Watch Company”. În aprilie 4, 1972, Pulsar a fost gata pentru a fi vândute. A fost făcut din aur de 18 carate, și vândut pentru $2,100. Ceasul a
Ceas () [Corola-website/Science/305064_a_306393]
-
gazdă și au publicat o lucrare intitulată: „Un caz de matrice redundantă de discuri ieftine (RAID)” în iunie 1988 în cadrul conferinței SIGMOD. Ulterior cuvântul "ieftin" ("inexpensive") a fost înlocuit cu cuvântul "independent". Această specificație a condus la un număr de prototipuri numite „niveluri RAID” , sau combinații de discuri. Fiecare avea avantaje și dezavantaje teoretice. În decursul anilor au apărut diferite implementări ale conceptului RAID. Cele mai multe diferă de nivelul original de RAID, dar denumirile numerotate au rămas. Acest lucru poate să provoace
RAID () [Corola-website/Science/306098_a_307427]
-
sale o scrisoare în care a menționat rezultatele muncii sale legate de muzică și matematică. Lovelace l-a întâlnit pe Charles Babbage în iunie 1833, prin prietena lor comună Mary Somerville. În acea lună Babbage a invitat-o să vadă prototipul mașinii diferențiale. Ada a fost fascinată de mașină și a început să-l viziteze des pe Babbage. Acesta era impresionat de gândirea ei critică. Timp de 9 luni, între 1842-43, Lovelace a tradus un articol al matematicianului italian Luigi Menabrea
Ada Lovelace () [Corola-website/Science/304880_a_306209]
-
rolul unui soldat cu numele nedezvăluit (mai târziu cunoscut ca Ranger în Quake III Arena) trimis într-un portal pentru a opri un inamic, cu nume de cod „Quake”. Guvernul a experimentat cu tehnologia de teleportare, și a creat un prototip funcțional numit „Slipgate”. Din păcate, un portal spre o dimensiune necunoscută a fost deschis, și grupări ucigașe încep să apară, omorând și furând cât de mult pot până la întoarcerea prin portal. O dată trimis prin portal, principalul obiectiv al jucătorului este
Quake () [Corola-website/Science/305690_a_307019]
-
să poată opera fără probleme pe timp de noapte sau vreme rea. Fuselajul era astfel construit încât să încapă cu ușurință în avioanele de transport sau în nave, astfel încât să poată fi adus repede în zona de operații. Zborul primului prototip a avut loc în decembrie 1995 / ianuarie 1996 (sursele nu sunt de acord pe această temă), acesta trecând testele inițiale ale Armatei S.U.A.. În faza următoare a programului urmau să fie construite opt aparate (o serie inițială), și se anticipa
Boeing RAH-66 Comanche () [Corola-website/Science/305753_a_307082]
-
implicate (Sikorsky și Boeing Integrated Defense Systems). Tehnologia dezvoltată în cadrul acestui proiect va fi folosită pentru alte aparate, cum ar fi Apache. Rolul de recunoaștere armată va fi preluat de ARH-70, o variantă a unui elicopter convențional. Au rămas două prototipuri, cu numerele de serie 95-0001 și 94-0327; ambele sunt în prezent la Centrul Forțelor Terestre Pentru Cercetare-Dezvoltare a Rachetelor Ghidate din S.U.A.. Elicopterul era proiectat în primul rând pentru a fi greu detectabil: din punct de vedere radar, intensitatea undelor
Boeing RAH-66 Comanche () [Corola-website/Science/305753_a_307082]
-
de circa 35-64%, sau 20%(Entopomoxvirus). Virionul are un diametru de circa 140-260 nm, ADN monocatenar, putând fi găsit sub 4 forme Mai exista și cea de a 5-a forma numită A-type sau AȚI întâlnită la unele pox virusuri. „Prototipul” pox virusurilor este Vaccinia virus(VV,VACV) , utilizat pentru vaccinarea împotriva variolei. Replicarea este un proces ce se desfășoară în câteva stadii:
Poxviridae () [Corola-website/Science/305762_a_307091]
-
cu un Superman din viitor în timpul perioadei sale de tinerețe, creșterea lui Bruce de către unchiul său Philip Wayne (inclus în Batman #208, Ianuarie/Februarie 1969) după moartea părinților săi și apariția tatălui său și a lui ca și o versiune prototip, respectiv a lui Batman și Robin. În 1980, editorul de atunci, Paul Levitz, este cel care comandă creerea seriei limitate de povești Untold Legend of Batman pentru a tipări întrega cronică a originii și istoriei lui Batman. Batman se întâlnește
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
de Horticultură, fondată în anul 1842. Datorită Școlii de Horticultură a fost înființat în Basarabia primul parc dendrologic, numit pe acele timpuri „Grădina engleză”. Locuitorii din preajmă îi spuneau „Grădina botanică”. Această „Grădină engleză” (Parcul Botanic al Școlii) este considerată prototipul multor parcuri și grădini publice, apărute ulterior pe lânga numeroasele conace boierești. Iată de pe ce timpuri și de unde se trage numele fostei suburbii a Chișinăului - Botanica. Denumirea Botanica a prins rădăcini în uzul curent al populației și, atunci când s-a
Botanica () [Corola-website/Science/305946_a_307275]
-
Vânătorul de tancuri Mareșal este un concept de tun antitanc mobil dezvoltat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Din punct de vedere constructiv este asemănător vânătorului de tancuri german Hetzer. Au fost construite 6 prototipuri (M-00, M-01, M-02, M-03, M-04, M-05) între decembrie 1942 și ianuarie 1944. La 26 octombrie 1944 prototipurile rămase precum și planurile vânătorului de tancuri au fost confiscate de armata sovietică în baza armistițiului. Încă din
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
Mondial. Din punct de vedere constructiv este asemănător vânătorului de tancuri german Hetzer. Au fost construite 6 prototipuri (M-00, M-01, M-02, M-03, M-04, M-05) între decembrie 1942 și ianuarie 1944. La 26 octombrie 1944 prototipurile rămase precum și planurile vânătorului de tancuri au fost confiscate de armata sovietică în baza armistițiului. Încă din primele zile ale celui de al Doilea Război Mondial în cadrul unităților blindate ale Armatei Române s-a simțit lipsa acută a unor soluții
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
121,9 mm, dar și o mitralieră coaxială ZB-53 de calibrul 7,92 mm. Ca blindaj s-a optat pentru utilizarea a 4 plăci de oțel cu grosimi de 10-20 mm, care îmbrăcau partea superioară a vehiculului, acesta neavând turelă. Prototipul a fost realizat în București la uzinele Rogifer (denumite anterior Malaxa) cu asistența inginerilor Ghiulai și Veres. Primul prototip - botezat Mareșal - a avut indicativul M-00 și a fost testat în poligonul Sudiți lângă Slobozia pe 30 iulie 1943. Temerile
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
pentru utilizarea a 4 plăci de oțel cu grosimi de 10-20 mm, care îmbrăcau partea superioară a vehiculului, acesta neavând turelă. Prototipul a fost realizat în București la uzinele Rogifer (denumite anterior Malaxa) cu asistența inginerilor Ghiulai și Veres. Primul prototip - botezat Mareșal - a avut indicativul M-00 și a fost testat în poligonul Sudiți lângă Slobozia pe 30 iulie 1943. Temerile că șasiul se va răsturna la primul recul al puternicului tun de 121,9 mm nu s-au adeverit
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
pentru micuțul "vânător de care" (blindate) încurajând astfel dezvoltarea ulterioară a proiectului. Având în vedere complexitatea relațiilor între Armată și Industrie, la nivelul cabinetului Mareșalului Ion Antonescu s-a decis înființarea în august 1943 a unui comitet pentru supravegherea proiectului. Prototipurile îmbunătățite M-01, M-02, M-03 au fost construite la uzinele Rogifer unde echipei de proiectanți i-au fost puse la dispoziție câteva ateliere. Terminate la mijlocul lunii octombrie aceste trei prototipuri erau puțin diferite față de varianta M-00, în
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
august 1943 a unui comitet pentru supravegherea proiectului. Prototipurile îmbunătățite M-01, M-02, M-03 au fost construite la uzinele Rogifer unde echipei de proiectanți i-au fost puse la dispoziție câteva ateliere. Terminate la mijlocul lunii octombrie aceste trei prototipuri erau puțin diferite față de varianta M-00, în sensul că erau mai lungi cu 43,2 cm și mai late cu 13,4 cm; de asemenea, cutia blindată era sudată, iar structura interioară era compartimentată, vehiculul devenind mult mai robust
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
Mecanicul conductor era în același timp și ochitor și stătea în partea dreaptă, iar încărcătorul stătea în partea stângă către centru. Tunul folosea o lovitură cumulativă de tip Hohllandung special dezvoltată pentru lupta antitanc. La 23 octombrie 1943, cele trei prototipuri au fost testate în prezența Mareșalului Antonescu în poligonul Sudiți. Cu această ocazie a fost testat și tunul antitanc de 75 mm, model Reșița 1943, care a dovedit calități excepționale. Datorită comportării foarte bune a tunului antitanc, la sugestia col
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
comportării foarte bune a tunului antitanc, la sugestia col. Paul Drăghiescu, s-a dispus ca următoarele modele de Mareșal să nu mai folosească tunuri rusești de captură ci tunul antitanc românesc Reșița 1943. Această modificare a fost încorporată începând cu prototipul M-04. Imediat după încheierea testelor șeful echipei de proiectanți, mr. Nicolae Anghel precum și directorii uzinelor Rogifer au fost trimiși in Germania pentru a se familiariza cu liniile de asamblare pentru blindate. Începând cu luna noiembrie au început pregătirile pentru
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
în Franța o comisie pentru a comanda 1000 de motoare Hotchkiss, iar un tehnician român a fost detașat pe lângă Marele Stat Major German pentru a obține piesele și subansamblele care trebuiau importate din Germania. În ianuarie 1944 a fost finalizat prototipul M-04 care era echipat cu un motor Hotchkiss H-39 de 120 CP si cu noul tun Reșița M1943, având o greutate totală de 10 tone. În februarie, vehiculul a fost trimis în poligonul Sudiți pentru evaluare. Din nou au
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
o greutate totală de 10 tone. În februarie, vehiculul a fost trimis în poligonul Sudiți pentru evaluare. Din nou au apărut temeri că șasiul nu va rezista la șocul provocat de recul, însă aceste temeri nu au fost adeverite. Testele prototipului M-04 au fost evaluate și de 2 reprezentanți ai Înaltului Comandament German, care au fost impresionați de manevrabilitatea și mobilitatea originalului vânător de tancuri. În acest timp, România a reușit să încheie contracte cu mi mulți furnizori din Franța
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
provenite din import de către industria românească, în decurs de un an. În martie 1944, echipei de proiectanți i s-au alăturat ing. Wohlrath de la compania Alkett și proiectantul tunului Reșița M1943, lt.col. Valerian Nestorescu. În această perioadă se lucra la prototipurile M-05 si M-06, la care se renunțase total la șasiul tancului T-60. Prototipul M-05 a fost terminat în mai 1944 și testat în aceeași lună. În iunie, vânătorul de tancuri a fost prezentat Mareșalului Antonescu, într-
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
proiectanți i s-au alăturat ing. Wohlrath de la compania Alkett și proiectantul tunului Reșița M1943, lt.col. Valerian Nestorescu. În această perioadă se lucra la prototipurile M-05 si M-06, la care se renunțase total la șasiul tancului T-60. Prototipul M-05 a fost terminat în mai 1944 și testat în aceeași lună. În iunie, vânătorul de tancuri a fost prezentat Mareșalului Antonescu, într-o competiție cu Sturmgeschütz III și cu un tun Reșița 75 mm. Prestația vânătorului de tancuri
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]