37,224 matches
-
invenție (unde reconstituie atmosfera socială, conștiința personajului-martor, relațiile unui poet sensibil, victimizat excesiv, cu lumea concretă și cu cea abstractă), Vintilă Horia rezervă eseului de istoria religiilor și însemnărilor de istorie. Nu e singurul scriitor care procedează astfel în perimetrul prozei moderne, atunci când temele intelectuale excedează ficțiunea. Dar pentru o temă de o asemenea amplitudine și deschidere (nașterea unei lumi noi, cu valori radical schimbate) ar fi fost nevoie de o desfășurare epică, psihologică, socială și spirituală de dimensiuni mai mari
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
remodelat, desigur, în tipare proprii, într-un discurs de o discretă, dar intensă, gravă ritualitate. Lectura întregului operei certifică în orice moment al ei ținuta înalt spirituală a viziunii, o etică superioară a omului și scrisului său, evidentă și în proza sa (de exemplu în reconstituirile romanești Tânărul Francisc - 1992, ori Călătoria magilor - 1996), în eseul critic (Lancea frântă, dedicat operei lui Radu Gyr, din 1995) ori într-o publicistică literară pătrunzătoare și exigentă în dezideratele ei, prin care actualul redactor
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
și mici./ Sicriul de carton e pregătit,/ pe drum de hîrtie convoiu-a pornit:// cai de lemn și dric de ciocolată,/ popa cu barba de vată/ un arlechin, cu haine bizare/ și sora madonei, mai mare." Pe urmă, alte exerciții, în proză. Contemporane cu poezia și dincolo de ea: 1927-1938. Fragmente eseistice, meditații lapidare, expediate în cîte-o constatare cu valoare definitivă: "Oamenii sînt proști și inumani." Sau: "Duceți-vă de-a tăvălugul, ambiții, aspirații, bucurii, tristeți, nu mai am ce să fac cu
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
are memoria crizelor generației (a se vedea Romanul adolescentului miop), într-o montură teatrală, de scenetă de-o parte imobilă, cu personaje de ceară (rude cu nehotărîții și netrăiții lui Bonciu și Fântâneru), de partea cealaltă absurdă. Filosofii complicate, cum proza n-a cunoscut pînă în anii ei buni, interbelici, și nici atunci pe toate drumurile, construiesc această perspectivă a lui eu: "Mă vedeam, pe mine însumi, din afară, cum mă lupt sub stăpînirea legii și nu înțelegeam de ce mă chinuiam
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
Englezește fără profesor, cu un prolog de Gelu Ionescu, în fața postfeței lui Ion Vartic, închide acest volum-recuperare. În rest, lumea subțire a cărții, dinamita de întemeiere a unei ordini zdrelite de atîtea întrebări, de atîtea proteste, se umple cu jurnal, proză de idei și de iubiri. Și unele, și altele sînt discontinue, violente, luptînd cu nesiguranța, dar provocînd-o, împungînd-o cu o încredere (cu nimic exagerată, dacă ne gîndim ce-a devenit adolescentul de atunci) fioroasă în forțele proprii. În aceste forțe
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
precum și variate articole și texte publicate în ziare și reviste, mărturii, pagini de jurnal, corespondență etc., la care se adaugă și bogatele referințe critice acumulate în timp, care nu pot fi nici ele ocolite de către cercetător. Cuprinse în capitolul "Fascinația prozei scurte", povestirile și nuvelele prozatorului interbelic sunt inventariate și analizate cu toată atenția cuvenită, fără a se omite sau lăsa deoparte nimic din ce ar putea fi relevant și revelator. Aici, ca și în restul studiului, Gh. Glodeanu demonstrează în
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
cum în cuprinsul ei prozatorul "acordă o importanță deosebită construcției" (p. 56), iar mai departe el face legătura între subiectul nuvelei Preludiu sentimental și experiența scriitorului ca profesor al unui liceu din Galați și, în acest context, formulează ideea că proza analizată se prevalează de elemente de ordin "metatextual", prin care scriitorul interbelic i-a anticipat "pe textualiștii de mai târziu". Tot astfel, în viziunea exegetului, o nuvelă precum Bunica se pregătește să moară ar releva, prin tematică (evocarea copilăriei), filiația
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
se prevalează de elemente de ordin "metatextual", prin care scriitorul interbelic i-a anticipat "pe textualiștii de mai târziu". Tot astfel, în viziunea exegetului, o nuvelă precum Bunica se pregătește să moară ar releva, prin tematică (evocarea copilăriei), filiația dintre proza lui A. Holban și cea a lui I. Creangă și M. Sadoveanu. Desigur, la fel de bine apropierea se putea face și înspre lumea lui Marcel Proust, un autor căruia scriitorul nostru nu ascundea că îi este dator. Utilizarea tehnicii povestirii în
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
lui I. Creangă și M. Sadoveanu. Desigur, la fel de bine apropierea se putea face și înspre lumea lui Marcel Proust, un autor căruia scriitorul nostru nu ascundea că îi este dator. Utilizarea tehnicii povestirii în ramă este identificată și apreciată în proza intitulată Două fețe ale aceluiași peisaj. Capitolul consacrat prozei scurte este punctat cu multe observații de același fel, fără îndoială utile, și se încheie cu concluzia demnă de reținut că "nuvelele lui Anton Holban adâncesc și nuanțează obsesiile romancierului, notațiile
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
apropierea se putea face și înspre lumea lui Marcel Proust, un autor căruia scriitorul nostru nu ascundea că îi este dator. Utilizarea tehnicii povestirii în ramă este identificată și apreciată în proza intitulată Două fețe ale aceluiași peisaj. Capitolul consacrat prozei scurte este punctat cu multe observații de același fel, fără îndoială utile, și se încheie cu concluzia demnă de reținut că "nuvelele lui Anton Holban adâncesc și nuanțează obsesiile romancierului, notațiile reflectând puternicul zbucium sufletesc al unui individ interiorizat. Acesta
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
a unei tematici care până la el - prin Slavici, Sadoveanu și alții - făcuse mai mult obiectul unor evocări mitologizant-pioase (viața publică și privată a slujitorilor școlii). Criticul merge mai departe și avansează, în acest context, ideea că Parada dascălilor descinde din proza lui Urmuz (prin parodie și umor ironic), anticipându-l totodată pe Mircea Horia Simionescu, în speță cel din Dicționarul onomastic (1969). Tripticul format din romanele O moarte care nu dovedește nimic (1931), Ioana (1934) și Jocurile Daniei (scris în 1935
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
cel din Dicționarul onomastic (1969). Tripticul format din romanele O moarte care nu dovedește nimic (1931), Ioana (1934) și Jocurile Daniei (scris în 1935 și publicat în 1971) este analizat cu evidenta conștiință a caracterului său de maximă reprezentativitate pentru proza modernistă a lui Anton Holban, atât la nivelul conținutului, cât și al formei. Atent să degajeze aspectele semnificative, cărora antecesorii săi într-ale istoriei literare nu le-au acordat, poate, toată importanța cuvenită, Gh. Glodeanu constată că prozatorul taxează "mediocritatea
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
are sentimentul că prin asemenea trăsături A. Holban s-ar apropia de G. Bacovia, prozatorul fiind un "analist al stărilor sufletești abisale". La nivel stilistic, exegetul apreciază utilizarea tehnicii jurnalului intim și conchide că "textul se împletește cu metatextul, anticipând proza de factură postmodernă" (p. 102). Trama romanelor din această serie este punctată concis și la obiect: dacă în O moarte care nu dovedește nimic, protagonistul nu era sigur de sentimentele sale, în Ioana același erou (Sandu) devine un îndrăgostit torturat
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
putea fi întâlnit până la acea dată în literatura română" (p. 125). În succinta secțiune numită "Provocarea dramaturgiei", Gh. Glodeanu punctează acele aspecte care indică vocația dramaturgică a scriitorului și, mai ales, relațiile strânse dintre încercările sale dramatice și scrierile în proză. Piesa Oameni feluriți, jucată în stagiunea 1929-1930 la Teatrul Național din București (în epoca directoratului asigurat de L. Rebreanu), oferă "felii din existența unor personaje problematice" și are meritul de a contura profilul lui Sandu, viitorul erou dilematic din romanele
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
studiului apreciază mai bine cea de-a doua piesă a lui A. Holban, Rătăciri (1935), care pare să confirme vocația teatrală a scriitorului (în ciuda insuccesului său de la premiera Oamenilor feluriți) și, mai mult decât atât, își dezvăluie strânsele relații cu proza sa, dezvoltând "eternul conflict (...) dintre doi oamnei diferiți, care nu pot trăi nici împreună, nici separat" (p. 135), într-o manieră de abordare care scoate la lumină "adevărate crize de factură existențială"(p. 136). Cum se vede, predilecția lui A
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
Urian Despre scriitorul brașovean Daniel Drăgan (redactorul-șef al revistei brașovene de cultură "Astra" de dinainte de 22 decembrie 1989) se vorbește destul de puțin în presa culturală de astăzi. Deși, din 1977 încoace, a publicat vreo 25 de cărți de poezie, proză, teatru, memorialistică, în masivul Dicționar al scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu are parte doar de un comentariu mai degrabă lapidar. Nici după 1989, cărțile sale nu au avut un destin mai bun, ele fiind
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
și numai din lectura citatelor de mai sus atrage atenția un stil limpede, expresiv, fără excese metaforice inutile. Fapt cu atât mai lăudabil cu cât autorul este și semnatarul mai multor volume de versuri. El a învățat însă că rigorile prozei sunt altele și așa cum bine a observat unul dintre comentatorii săi, pe ur-mele recomandării lui Stendhal, stilul său este cel al Codului Civil. Pe de altă parte, autorul are știința construcției. Planurile se schimbă natural, (hiper)realismul cotidian se topește
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
cu asta: că aș vrea să-l rog să ne schimbăm rolurile. Eu să stau la Manhattan, ascuns undeva în tăcerea odăii mele și să scriu versuri, iar el să facă pe editorul, pe animator cultural și să-și scrie proza postmodernistă fără nici o problemă.
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
Daniel Cristea-Enache Dacă pe terenul prozei postmodernismul "optzecist" este o experiență clasată, depășită în varii direcții de Petru Cimpoeșu, Mircea Cărtărescu sau regretatul Ioan Lăcustă, în spațiul mai redus, dar mai dens al poeziei el reprezintă încă o platformă artistică viabilă. Epica suportă periodic injecții de
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
Craiova, s-a căsătorit cu o elvețiancă și trăiește din 1990 la Lausanne, unde conduce un autobuz al municipalității. Un român care trăiește în Elveția și este șofer de autobuz a fost recompensat cu Premiul "Robert Walser" pentru debut în proză. Primul roman al craioveanului Marius Daniel Popescu, Simfonia lupului (La symphonie du loup), de 400 de pagini, a fost primit cu entuziasm de critica literară elvețiană. Dintre 60 de autori aspiranți la Premiul "Robert Walser", juriul elvețian a ales un
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
arătat România, cum am fi arătat noi, am fi fost aceiași, am fi purtat acest dialog, dacă nu venea tăvălugul nazismului și al comunismului? Ce fel de literatură am fi făcut? - Ce/ Cât loc ocupă în această geografie afectivă spațiul prozei de ficțiune pe care, altminteri, vi l-ați adjudecat la debut? - Aproape în totalitate. Trăiesc ca să scriu. Sau poate scriu ca să trăiesc, rostind, pe urmele lui Proust: "realitatea nu există pentru noi atâta timp cât ea nu a fost recreată de gândirea
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
ale meseriei. Am debutat cu un roman, Schimbarea din strajă (Chișinău, Ed. Hyperion), parcă acum un secol!, în 1991. Cartea a apărut într-un tiraj enorm pentru timpurile noastre avare și capitaliste - 20.000 de exemplare. Am continuat să scriu proză scurtă, fără să public în volum, și să lucrez la un al doilea roman, pentru care mă tot "antrenez" (un antrenament ce tinde să uite "campionatul" în vederea căruia se face, la fel ca așteptarea lui Giovanni Drogo pe zidurile fortăreței
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
Gheorghe Dinu, fiul lui Enache, cel cu Lăptăria), care arată, față de materiile de toate soiurile, o anume curiozitate inofensivă, de copil care desface o jucărie. Nimic, în Ospățul de aur, volumul din 1968, de la Editura pentru literatură, care strînge versuri, proză, publicistică, risipite prin Contemporanul, 75 H.P., Punct, Integral, Unu, Urmuz, Meridian între 1922 și 1934, nu supără și nu indispune. O vede și Al. Philippide în prefață, tratînd atitudinea lui Roll față cu crizele facerii noii poezii de bonomie pură
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
neînsemnat care, spre deosebire de el, a fost recunoscut de bătrînul aristocrat. Suferă din cauza numelui, pe care îl socotește ridicol și rușinos; "golubcik" înseamnă în limba rusă "porumbiță" și avem de-a face desigur cu o ironie. Se remarcă obsesia paternității în proza unui scriitor care și-a cunoscut vag tatăl, despre care le povestea cunoscuților diferite scenarii. În operă sunt multe figuri paterne memorabile: tatăl și bunicul ultimului Trotta, în Marșul lui Radetzky, minunatul părinte care este Mendel Singer, un Iov modern
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
1978 o carte care, așa compozită cum e, instituie, în plină epocă a evazionismului sintactic, o anume poezie retorică. Culeasă din nou în recenta ediție de Opere - spre mirarea celor a căror acoperire de lectură alternează strict între gazetărie și proză - Povești pentru a-mi îmblânzi iubita se dovedește, fără exagerări, extraordinară. Dacă, lucru știut, în materie de mătuși burgheze Teodor Mazilu e, pentru Cosașu, artizanul gândului cel bun, în chestiunea iubitei nărăvașe mandatul îl deține, după toate aparențele, Tudor Vianu
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]