8,125 matches
-
am cumpărat depreună cu giupânul mieu, Zota spătariul... Deci, când au vrut Dumnezeu... de-au dăruit pre măriia sa Radul (Mihnea) voievod cu domniia łării Moldovei, când am venit și eu cu măriia sa, aflat-am mănăstirea noastră de la Hlincea pustie și toate satele răshirate, căci că de la mănăstire de la Dionisiațe, călugării n-au mai venit,... ce-au lăsat tot de s-au pustiit”. Și spune mai departe „Maria, fata răposatului Petru vodă”: „Întru aceea, eu, știind pomeana părintelui mieu,... dat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Șchiopu voievod, care la 18 decembrie 1616 (7125) scria: „Când au vrut Dumnedzău... de-au dăruit pe măriia sa Radul (Mihnea) voievod cu domniia łării Moldovei, când am venit și eu cu măriia sa, aflat-am mănăstirea noastră de la Hlincea pustie și toate satele răshirate și pustiite, căci... de la mănăstiri de la Dionisiate, călugării n-au mai venit nici au mai purtat grijă de metoh și de sate ce-au lăsat tot de s-au pusteit”. După câte am văzut până acum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ioan Nicolae Mavrocordat voievod, care pare a fi cu cântec. Nu hotărârea în sine, ci cauzele care au dus la această hotărâre. Să auzim! Vodă spune că tatăl său „Nicolae vodă, întru a doua domnie” văzând că mănăstirea Dancu era „pustie, neavând purtătoriu de grijă... a fost dat-o... în sama și epitropie lui Iezechiil ce-au fostu egumen mai pe urmă și la Trieh Svetitele; și când au ieșit Iezechiil din epitropie arătând că i-au rămas datoare mănăstirea Dancul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Popas lîng-o p\dure într-o sear\ cu ninsoare Eu știu pădurea cine-o stăpînește, În sat el însă locuiește Și nu va ști c-am stăruit Să văd aici cum fulguiește. Căluțul meu poate-i uimit Ca-n loc pustiu noi ne-am oprit Aici copaci, pe lac polei În neagră noapte-a anului murit. El sună scurt din zurgalăi Să-ntrebe: nu-i greșeală, măi? Și-alt sunet nu-i, doar foșnet moale De fulgi pufoși căzînd pe văi
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
murit pe loc. Toți cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort, se opreau. 24. Ioab și Abișai au urmărit pe Abner. Și la asfințitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este în dreptul Ghiahului, pe drumul care duce în pustia Gabaonului. 25. Fiii lui Beniamin s-au adunat în urma lui Abner, au făcut o ceată, și s-au oprit pe vîrful unui deal. 26. Abner a chemat pe Ioab, și a zis: "Oare mereu are să sfîșie sabia? Nu știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el. 23. Tot ținutul plîngea și scoteau țipete mari, la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pîrîul Chedron, și tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie. 24. Țadoc era și el acolo, și cu el toți Leviții, ducînd chivotul legămîntului lui Dumnezeu; și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate. 25. Împăratul a zis lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
ce va crede cu mine. 27. Împăratul a mai zis preotului Țadoc: "Înțelegi? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaț, și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voștri. 28. Vedeți, voi aștepta în cîmpiile pustiei, pînă ce-mi vor veni vești din partea voastră." 29. Astfel Țadoc și Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim, și au rămas acolo. 30. David a suit dealul măslinilor. Suia plîngînd și cu capul acoperit, și mergea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
zis lui Țiba: "Ce vrei să faci cu acestea?" Și Țiba a răspuns: "Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pîinile și roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor, și vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în pustie." 3. Împăratul a zis: "Unde este fiul stăpînului tău?" Și Țiba a răspuns împăratului: "Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: "Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi împărăția tatălui meu." 4. Împăratul a zis lui Țiba: Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Țadoc și Abiatar: "Ahitofel a dat cutare și cutare sfat lui Absalom și bătrînilor lui Israel, și eu i-am sfătuit cutare și cutare lucru. 16. Acum trimiteți îndată știre lui David, și spuneți-i: Nu sta noaptea în cîmpiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul și tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară." 17. Ionatan și Ahimaaț stăteau lîngă fîntîna Roguel. Slujnica venea și le aducea știri, iar ei se duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
linte, uscături, 29. miere, unt, oi, și brînză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David și poporului care era cu el, ca să mănînce, căci ziceau: "Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală și de sete, în pustie." $18 1. David a numărat poporul care era cu el, și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute. 2. A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abișai, fiul Țeruiei, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
hotărâtă să i-o iau înainte. Așa e, Rachel, mi-a răspuns ea părând plăcut surprinsă. Cina nu e pe masă. —Cămășile lui nu sunt călcate, am strigat eu. Chiar aș... Copiii vin acasă de la școală și găsesc o casă pustie și rece... Chiar aș... Mănâncă chipsuri și biscuiți în locul unei farfurii cu mâncare caldă și hrănitoare... —Exac... Se uită la filme pornografice la televizor, se dedau unor acte incestuoase, casa arde din temelii, mama lor nu e acolo ca să prevină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a urmat o grămadă de îmbrățișări înlăcrimate. Unele îi erau destinate chiar lui Don. Dintr-odată, s-a făcut ora pentru ședința de grup. Cu toții ne-am ridicat, împotriva voinței noastre, lăsându-l pe Don singur în sala de mese pustie. Aștepta să vină mașina să-l ia. Ne-a privit cu jind. Iar noi ne-am îndepărtat, deja despărțiți. N-o să las ședința asta să mă dărâme, mi-am jurat sfidătoare în timp ce mărșăluiam pe coridor. Au mai rămas mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am înțeles unde eram. Dar nu aveam nici cea mai vagă idee cum ajunsesem acolo. Sau ce era în neregulă cu mine. Dar aveam cea mai îngrozitoare stare de depresie. Era de parc-aș fi stat în capătul cel mai pustiu al universului, holbându-mă în jos, într-un abis. De jur împrejurul meu era doar vid, iar în interiorul meu tot vid era. Era un sentiment oribil de familiar. Nu mă mai simțisem așa de peste două luni. Uitasem cât de reală și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și cu Randall - dar poate că asta nu însemna altceva decât că aveam loc să mă dezvolt. * * * A doua zi dimineață, la 6:15, când am ieșit din lift, la etajul doisprezece, mă așteptam ca sediul Grant Books să fie pustiu. În loc de asta, am descoperit că jumătate dintre colegii mei își începuseră deja ziua de lucru - cu aproximativ trei ore mai devreme decât restul oamenilor din industria de carte. Nu-i de mirare că suntem în stare să scoatem o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai delicios decât precedentul: îți lăsa gura apă. Poate că ar dura mai puțin dacă ți-am spune ce nu vrem, a glumit Luke, cu o luminiță în ochi. Am comandat de parcă amândoi am fi fost aruncați pe o insulă pustie vreme de luni de zile, iar asta era prima noastră masă de la întoarcerea în lumea civilizată. Orele au zburat. Eu și Luke treceam lejer de la un subiect la altul - începând cu autorii noștri preferați (ai lui: Faulkner și Hemingway; ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o parte, de pe mine. Când m-am trezit a doua zi dimineață, Randall dispăruse. Așternutul de pe partea lui de pat era întins cu grijă. O cameristă îmi împacheta lucrurile în tăcere. — La jimnastică, mi-a spus ea, indicându-mi partea pustie a patului. Mă așteptasem ca mahmureala de după șampanie - ca să nu mai pomenesc de proaspăta logodnă - să-l fi ținut pe Randall în pat, dar făcusem o greșeală: nimic nu se putea interpune între el și banda de alergare. — Monsieur Cox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe Madison Avenue, trecând printre oameni și pe lângă magazine ca printr-o ceață, și am simțit căldura zilei încorporându-se printre pietoni. Aveam nevoie de timp ca să mă gândesc. Aș fi avut nevoie de vreo cinci ani, pe o insulă pustie. Totul mi se părea atât de încâlcit, de confuz, de... — Claire! Era Luke - alergase după mine. — Ascultă, nu pot să fac asta acum - cuvintele îmi ieșeau din gură cu viteza unei mitraliere - mă mărit, Luke, și chiar dacă, dintr-un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mă făcea incapabilă să mai opun vreo formă de rezistență. Singura opțiune era aceea de a accepta explicația lui Randall și de a-mi scoate din minte gândurile legate de Luke. Mi-am așezat capul pe pernă. Mă simțeam goală, pustie în interior. Capitolul nouăsprezecetc "Capitolul nouăsprezece" Modificări majore în ultima secundătc "Modificări majore în ultima secundă" — OK, destul. Trebuie să plec la biserică în secunda asta sau îmi ratez propria nuntă, i-am spus cu fermitate lui Vivian, punând capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ah, dar vă aud spunând că domnul Golding nu este un romantic, că de fapt concepția lui asupra naturii umane, așa cum o ilustrează el în portretul pe care îl face unui grup de copii naufragiați și izolați pe o insulă pustie, este exact opusul romantismului și că sentimentalismul de care îl acuz și care este autentificat și de prezența clientului meu în fața acestui tribunal poate fi găsit nu în împăratul muștelor, ci într-un roman anterior, Insula de coral. Dar, onorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
casa parohială. Sau nu putea? Eva nu știa în mod cert care era semnificația stiharelor. Parohul putea să se înfurie. O, Doamne, totul era așa de aiurea! Până la urmă femeia deschise ușa bisericii și intră. înăuntru era rece, umed și pustiu. Strângând bine firele de iederă, Eva traversă biserica până la ușa sacristiei și încercă să intre. Era încuiată. Eva rămase așa, tremurând, și încercă să gândească. în cele din urmă ieși din lăcașul sfânt și stătu în bătaia soarelui, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Roșu. Cireșe. Muguri fragezi, de reclamă. Un câine și o pisică. Lovituri, incendiu, huligani, răngi, devastarea apartamentului, focul. Pământul, aerul, apa și focul. Oxigenare, afrodiziace, agresiune, veninul solitudinii. Primăvara, sul de cuvinte. Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată. Idile morbide, briza nopții. Capriciile oboselii se înfășurau în cuvinte, ca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ieșirea României din război, și, și. Și, da, da, erau și ziarele, da, da, și cărțile, bibliotecara știa deja meniul. Dar studiosul pensionar nu avea chef să-și continue, în acea după-amiază, cercetarea. Primăvara sabotează lecturile și studiul: sala era pustie. Doar câțiva bătrâni maniaci. Maniac putea fi considerat el însuși, cu aceste fișe și citate pentru o lucrare de nimeni cerută, nici așteptată, nici dorită. Îl durea capul. Nu, azi nu putea lucra. Primăvara să fie de vină... tulburarea, migrenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o izbi inscripția. Da, aici vruse să ajungă,. In fața acestei uși, în fața acestei inscripții. Citi reciti inscripția de pe dreptunghiul de tablă aurie. CLINICĂ VETERINARĂ. Lipi palmele de zidul rece, închise ochii. Apoi redeschise ochii, văzu ușa larg deschisă, intră. Pustiu. Înaintă pe coridor. Ajunse la capăt, se întoarse. Apăsă prima clanță din dreapta. Intră într-o sală lungă. Cuști mari, pe două rânduri. Câini... avu timp să vadă un seter ghemuit, melancolic, cu bărbia învelită într-o eczemă roșie, purulentă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
însorită, când nu mai speri nimic și redescoperi, brusc, natura, inepuizabila ei indiferență. Într-o dimineață însorită, într-o primăvară strălucitoare, când uităm o clipă mutrele păzitorilor și murdăria străzilor și a sufletelor și ridicăm privirile spre cerul aurit și pustiu. În sfârșit, senini, fericiți, desprinși de panica micii noastre celule. Atunci, pac, infarctul, surpriza! Fracțiunea asasină, tangenta finală, mântuirea. Noaptea creatoare. Acțiunea va porni, va porni, în sfârșit! O acțiune foarte ambiguă, acțiunea PRIMĂVARA. Adierea nopții îl încercui, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bineînțeles că erau și alte motive, bineînțeles. Se văzuse și în incidentul de sâmbătă seara. Atentul administrator descoperise la întoarcerea acasă, după miezul nopții, lumina aprinsă la cantina de la parterul blocului. Intrase, se îndreptase glonț spre masa din fundul sălii pustii. Ce faceți aici? Nimic, privesc. Nu știți că e cantina studenților străini, că accesul locatarilor este interzis? Nu știam, dar nici nu mă interesează. La ora asta nu e nici o cantină, e o sală goală. Și la ce anume priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]