5,506 matches
-
o vastă bibliotecă virtuală. După ce am finisat lucrarea, mi-am luat cu grijă gândurile și le-am așezat în rafturile locuință, nu înainte de a le da unele indicații... La asta mă pricep destul de bine. Voi, cele violete, veniți aici, pe raftul din față! Vi se cuvine un loc de cinste. Ați fost creative și înălțătoare. Ele și-au ridicat semețe capetele și au pornit cu pas săltat spre locul indicat, privind mândre spre cele împrăștiate. -Cele albastre,vă rog, așezați-vă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
față! Vi se cuvine un loc de cinste. Ați fost creative și înălțătoare. Ele și-au ridicat semețe capetele și au pornit cu pas săltat spre locul indicat, privind mândre spre cele împrăștiate. -Cele albastre,vă rog, așezați-vă pe raftul din mijloc! Uneori m-ați derutat. Nu mai știam ce culoare are cerul. Ele s-au prins de mîini, sprijinindu-se și au pornit mohorâte, plecându-și capetele cu întristare. -Gândurile negre, ascundeți-vă după cele violet! Ați fost lacome
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
m-a cuprins când m-am trezit. Copilul mării a ieșit din spuma albastră, mi-a vegheat somnul. Dar pentru că eu nu mă trezeam, s-a gândit să se joace cu gândurile mele. Pe cele negre le-a așezat pe raftul din față, iar cele violete se ascundeau rușinate. Atîta muncă distrusă de o joacă de copil! Nu m-am supărat pe El. Îi strălucea soarele pe frunte, iar din inima lui se hrăneau doi nuferi. Mâine dacă mă veți căuta
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ascunde, după marginea asfințitului și mi se pare atât de ciudat, când retrăiesc un pământ de uitare a unui ȚINTIRIM DE SAT. Dar școala în care am învățat, nu va fi fără mine, am avut onoarea să rămân pe un RAFT AL BIBLIOTECII și Ea încă vie în amintirea copilăriei mele. Dar cine să mă recunoască, poate vântul și El însingurat ce-mi plânge plecarea prin ORAȘE DE CER. Numai Hazardul DURERII îmi alină înstrăinarea, De neamul ce mă pierde prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
preputrefacție. Saci cu haine care mureau demn și prețios, în stive de muselină și organza, de jupoane și finet de pe vremuri, sub o pojghiță verde, atotstăpânitoare, printre borcane cu murături neatinse de cel puțin trei ani și cărți surghiunite pe rafturi de pal ieftin, strepezit în așchii moderne și ude. Era mereu inundată pivnița din Intrarea Vâlcului, mereu victimă a țevilor sparte, a lumii de mâzgă și năclăială pe care o vizitam cu lanterna, copleșit de importanța masculinității mele infantile, definit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
intens colorate încât păreau luminoase. În mod sigur Venus era un paradis pentru botaniști. Dar frumusețea grădinii nu-l reținu prea mult. Neliniștit, reveni în apartament. Ce să facă până la întoarcerea lui Crang? În living, se uită prin cărțile de pe rafturi. Mai multe titluri îi reținură atenția. "Aristotelianismul și istoria nearistoteliană a planetei Venus" "Egocentristul dinspre nearistoteliana Venus". "Mașina și constructorii săi". "Detectivi într-o lume fără criminali". Lectura i s-a părut mai întâi o preocupare mult prea calmă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
chemare să pătrundă În tainițele sufletului omenesc». De atunci, cuprins de o stare pe care nu o simțisem Înainte și nu mi-o puteam explica, reușind să conving o bibliotecară să-mi dea voie În depozit, ajunsesem să scotocesc prin rafturile bibliotecii Casei de Cultură a orașului În care urmam liceul, citind aproape pe nerăsuflate tot ce găseam și mi se părea că m-ar putea ajuta să ajung unul dintre aceia puțini, de care vorbea regretatul profesor. Cu toate că știam ce
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
patru domni și pe unica doamnă, care l-au tratat cu acea benignă condescendență a oamenilor care nu au a se teme de nimeni, de după masa comitetului acoperită cu hîrtii și pahare și sticle de bere și avînd în spate rafturile acoperite de cupe și alte trofee, figurine de bronz închipuind zeități ale apei, plachete argintii și bărci cu vîsle în miniatură. Dar chiar atunci nu am avut timp pentru sentimentele tatălui meu. Îmi imaginasem: era posibil. Am citit regulile și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
realitatea, transformînd-o în abstracție. Sau încercam să fac din sarcina noastră un lucru, imaginîndu-mi că era alcătuită din obiecte care nu dureau, ci erau, pur și simplu, acolo. Le puteai muta în altă parte. Le aranjam în cutii, compartimente și rafturi. Douăzeci de respirații adînci însemnau cinci casete cu patru containere pentru aer. Sau patru grămezi a cîte cinci pietre pe care trebuia să le așez. O asemenea cantitate de muncă poate fi numărată nu doar crescător, ceea ce rămîne este, din
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sub formă de comunicări, așa după cum urmează. Dragă cititorule, această carte se odihneste acum În mâinile tale pentru că ai avut vibrația necesară să o primești. Este alegerea ta dacă vei parcurge paginile ei, dacă o vei lăsa uitată pe un raft al bibliotecii sau o vei dărui mai departe. Indiferent de decizia pe care o vei lua, alegerea făcută este cea corectă pentru tine și pentru sufletul tau la acest moment. În continuare vă voi dezvălui povestea mea. Dacă nu crezi
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
Vin angajații raionului de electrocasnice și cel vinovat de producerea pagubei dă vina pe mine. Protestez și demonstrez că nu am nicio vină și sunt lăsat în pace. Cu toată viteza, smulg un televizor cu plasmă care mai era pe raft și mă îndrept spre standul de verificare pentru a obține certificatul de garanție, ținându-l bine în brațe să nu-l scap în înghesuiala și forfota produsă la acest raion. Sunt fericit că am pus mâna pe acest obiect. Plătesc
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dar foarte cochet amenajat. O lumină discretă se revărsa pe pereți, dând impresia că te afli într-o cameră acvatică unde apa colorată într-o nuanță vișinie curge ușor din tavan ca dintr-un izvor. În față, masa barmanului și rafturi pline cu tot felul de băuturi în sticle colorate în tot felul de nuanțe scăldate în lumina unor beculețe colorate dispuse discret pe perete. În bar doar câteva perechi de tineri sorbeau licoarea comandată și se auzeau doar niște șoapte
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
jos în celălalt capăt, unde era și un șemineu. Pe pereți se înșirau polițe ticsite cu cărți, care pe alocuri păreau înclinate spre interior - asta din pricina pereților neregulați, care făceau casă să arate că o locuință rupestra destul de civilizată. Pe rafturi fuseseră lăsate ici-colo spații libere, în care erau expuse mai multe vaze, căni și vase de ceramică ce semănau unele cu altele. Obiecte asemănătoare mai apăreau și pe cele câteva măsuțe din odaie. Pe rafturi era așezată și o combină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
locuință rupestra destul de civilizată. Pe rafturi fuseseră lăsate ici-colo spații libere, în care erau expuse mai multe vaze, căni și vase de ceramică ce semănau unele cu altele. Obiecte asemănătoare mai apăreau și pe cele câteva măsuțe din odaie. Pe rafturi era așezată și o combină hi-fi costisitoare, care la această oră nu funcționa, cum, de altfel, nu funcționa nici televizorul instalat într-un colț al livingului. Adrian ședea la masă. Eleanor își terminase micul dejun și se așezase pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Vru să se întoarcă de câteva ori, dar nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca el. Pâlniile frunzelor, de mărimea umbrelei, aveau ceva agresiv și carnivor. Șovăi. Se lăsă totuși înghițit de ele, urmând o potecă lată de o palmă. Nu deslușea nimic în față sau în părți. Se simți strecurându-se prin labirintul rafturilor pline și înalte până în tavan ale arhivei Curții de Casație, în care-și petrecuse 47 de ani de viață. Un acces de claustrofobie începu să-i tulbure mintea, când se opri în fața unui zid înalt și orb, de culoarea leșiei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit în încăierare, zgâriat și mușcat de câini sau ciomăgit de țărani. Trofeele le colecționa cu grijă, păstrându-le în borcane cu formol, înșiruite pe rafturi în mica încăpere care-i era destinată. Dimineața, sosea gospodarul la graf, cerând furios să fie despăgubit pentru lipsirea de bărbăție sau chiar moartea câinelui. Neavând cum să-l mulțumească, graful îl lua în sala cea mare a castelului, unde
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în lumea cărților și a amintirilor. Un colț de rai într-o curte mică, străjuită de meri înfloriți, alintați de vântul care scutură petalele florilor peste lăcrămioarele sădite la rădăcinile lor. O casă frumoasă, modestă, dar aranjată cu gust, cu rafturi pline de cărți și reviste. Acesta este locul în care își duce viața în liniște, trăind din lumea amintirilor, profesorul Alexandru Mânăstireanu, un bătrân vioi, cu o minte uimitor de limpede, nealterată nici de război și nici de securiștii care
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vorba despre opera sa, fapt pentru care îi mulțumesc. Iar dl. Oprea afirmă în Postfață următoarele: „Ce am făcut este faptul că am dat la o parte cei 22 de ani peste care se așezase praful, am scos cartea din raftul și coperțile ei și am oferit-o cititorilor, în timp ce, în laboratorul de creație autorul are atâtea proiecte de viitoare lucrări! Acum chiar pot spune, fără să greșesc, că dl. Oprea este un adevărat Negruzzi al vremurilor noastre, îndepărtând „colbul” depus
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Se construiesc niște, așa numite „case de veci” sau cavouri din beton armat, semi îngropate în pământ. Mărimea cavourilor poate ajunge uneori la mari dimensiuni, în funcție de banii de care dispune proprietarul lui. În partea cavoului, de sub nivelul solului, se prevăd rafturi, pe care se așează și se depozitează sicriele. Cavourile sunt construcții închise, fără geamuri, cu uși încuiate. Înainte de înmormântare, că așa se numește operația de depozitare a cadavrelor, în cazul acestei practici, cadavrele se îmbălsămează: se injectează în cadavru, substanțe
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Tintin se deșteptase acel resort secret pe care îl cunoașteau atât de bine. Agitat și precipitat, Tintin se aruncase deja pe scara ce ducea către bibliotecă : agățat de ea cu agilitatea unui marinar de cursă lungă, Tintin gesticula scoțând de pe rafturi tomuri groase și hărți. Ocolind cu iscusință acest tir de erudiție ce risca să îl atingă, Milou lătra, pe jumătate bucuros, pe jumătate melancolic. Cu paharul de whisky în mână, Haddock urmărea fascinat această suită de acrobații ale lui Tintin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la nevoie, și bărbații mai tineri. După ani și ani de zile, ca o mărturie a acelui moment o statuietă micuță de argint reprezentându-l pe Sfântul Anton avea să fie primită de unul dintre băieți. Stă și acum pe rafturile memoriei la loc de cinste. Dar iată și Turnul Severin, portul. Aici refugiații suntem așteptați de reprezentanții Inspectoratului școlar Ismail, și el în refugiu, inspectorul Teodorescu și învățătorul Ștefan Armeanu, amândoi olteni și buni prieteni cu familia noastră. Am trecut
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sufragerie - cel puțin aceasta era părerea tacită pe care și-o făcu despre locuință; ce făcea din această încăpere - birou, era ceva ce semăna cu un ecran de televizor și alte echipament electronic aflat fie pe un perete, fie pe rafturi atașate de acel perete; și mai era un scaun și o masă; și la capătul ei o masă lustruită, care putea fi o masă pentru servirea mesei. Un număr de scaune se afla rânduit în încăpere. Presupunea că era normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
unei bucătării, dotată cu ceva ce semăna cu o plită pentru gătit; și o masă mică, având un scaun alături pe care Vocea Unu așezase deja un vas aburind ce conținea o supă verde-maronie. Mai erau și alte obiecte, inclusiv rafturi și sertare. Dar scopul pentru care fusese pusă supa era atât de evident, încât, când Onda îi arătă un scaun pe care să stea, în fața vasului, se execută automat și nu mai așteptă nici o surpriză plăcută. Așa că vorbele rostite după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
canapea. Nu se vedeau nici un fel de scaune și nu exista decât o masă mică și un telefon de cabinet. În bucătărie se afla o măsuță fixată în perete, o sobă zidită și un frigider de asemenea zidit, mare. De pe rafturile, zidite, lipseau cam trei sferturi din farfuriile care trebuiau să fi existat cândva acolo. Erau două dormitoare, unul, cu un singur pat mare și unul cu două paturi alăturate; dar altă mobilă nu mai exista. Dulapuri zidite, pentru haine, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]