5,656 matches
-
lucrări metodice pe care le susține în cadrul unor sesiuni de referate și comunicări științifice, dintre care unele sunt publicate în "Revista de pedagogie" (București): Modalități de evaluare a progresului școlar, Sala-cabinet de la Școala cu clasele I VIII Nr. 5 Rădăuți, Receptarea mesajului patriotic al textelor lirice eminesciene (1984, 1989). În această perioadă este corespondent la presa locală, publicând în paginile cotidianului "Zori noi" (Suceava) articole referitoare la viața școlii și a comunității rădăuțene. Activitatea institutoarei Răduța Vasilovschi se bucură de apreciere
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ce leagă prezentul de trecut, asigurând continuitatea peste generații, dar și atestarea clară a existenței lui pe pământ. Niponii desemnează festivitatea sau sărbătoarea prin cuvântul japonez „matsuri”. Ca urmare, aceste „matsuri” slăvesc viața și deschid noi perspective tinerelor generații, de receptare a misterului, oferind șansă vieții de a se manifesta liber și spontan. Sărbătorile lor te transpun într-o lume magică unde, în loc de „strigoi” și „fantome”, sunt “kami”, ființe la fel de supranaturale precum „fantomele” și “vampirii” noștri ce stau la baza multor
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cum vedeți, pe de altă parte, parcă minimalizarea lui de tot mai mulți autori? Eu unul consider că minimalismul, acceptat cu atâta ușurință de lumea care nu mai e predispusă la efort în creația artistică, dar nici la efort în receptarea artei "grele", nu înseamnă decât absența stilului, acesta presupunând crearea unui limbaj "străin" în limba în care scrii (ca să ne amintim de "Abecedarul" lui Deleuze); adică, înseamnă crearea altor posibilități de manifestare lingvistică în timp ce creezi (scrii). Este creație în timpul creației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
comunicare intraspecifică: societatea globalizării își creează astfel iluzia menținerii unei stări de agregare, dar în realitate această iluzie a dezvoltat, pentru culturile actuale, o stare de zgomot ontologic, mnezic și decizional permanent, care pervertește în mod radical inclusiv mecanismele de receptare, de discernământ, nemaivorbind de cele de apărare, de creativitate sau de supraviețuire. Problema definirii spațiului critic, așadar, ajunge să fie, ca la Virilio, una deosebit de grea, întrucât nu perspectiva accelerată, anamorfoza, pare a fi falsă, ci profunzimea însăși a comunicării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Suceava, Vatra Dornei, Alba Iulia, Sibiu și Mediaș să-i vadă pe scriitori coborând din Trenul Regal pentru a primi din partea lor recitaluri și biblioteci cu cărțile lor poate fi o veste că am putea intra într-o normalitate a receptării scriitorului român și, mai ales, a operei sale. După 62 de ani au fost reluate lecturile de poezie la Casa Regală a României, pentru prima dată Trenul Regal a ieșit, în mai 2008, în public, nu cu oficialitățile statului român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scriitor sau o carte premiată s-ar vinde mai bine, atunci cu siguranță am putea vorbi altfel despre premiile literare. În conjunctură actuală premiile nu adaugă nimic operei, nu sporesc talentul și nu va duce vreodată la o mai bună receptare a operei scriitorului premiat. Asta nu înseamnă că nu mă bucură, de fiecare dată obținerea unui premiu literar. Poate și numai pentru că în felul acesta "îmi fac iluzii" mi se pare că cineva îmi citește cartea. Apoi, dacă Alice Munro
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un veac, compartimentările pe decenii, în vogă astăzi, nu vor mai avea nici un fel de audiență. A.B.Cum considerați oscilațiile criticii în cazul estimării unor opere performante, privite însă în contratimp?! Fenomen verificat: împrejurări felurite pot favoriza sau obtacola receptarea unor opere. Un creator de "ruptură un novator frapant riscă să fie ținut la distanță; nonconformismul e pus la colț. Cât timp a trăit, Stendhal n-a avut o mare audiență. Proust a demarat greu. Cincisprezece editori au refuzat tipărirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
religiilor Iranului pre-islamic trasate în durabila sinteză a profesorului său Henrik Samuel Nyberg, în raport cu proiectul comparativ, vast și irepetabil, al lui Dumézil, amestec de „geniu creator și fantezie nelimitată”, cum îl numea un coleg de generație 4. Sunt conștientă că receptarea autohtonă a cotei științifice a acestei corespondențe, a înrudirii și diferenței specifice dintre cei doi savanți, pe care aceste scrisori inedite le propun, poate înregistra destule alte dificultăți. În primul rând, nefamiliaritatea cu profilul științific al corespondentului suedez, orientalistica și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
central-asiatice ale viitorului șah Nadir al Persiei post-safavide, ne aflăm deja în 19391. Iar acestea nu ar fi decât mostre, foarte distincte, care ar intermedia cel mult imaginea teologică sau istorică a unei Persii musulmane 2. Este destul de clar că receptarea arealului istoric pre-islamic șireligios zoroastrian nu se putea întâmpla decât printr-un racord lacondițiile deja date ale culturii occidentale. Vedem un colț din Persia cuochii călătorilor francezi din secolul al XVII-lea sau de mai târziu 3, pentru că propriii noștri
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Zoroastru, păstrate sub denumirea de Zend-Avesta în limbile pehlevi și zendă șsic!ț, de către secta ghebrilor 1, ultimii închinători ai focului. Deatunci încoace, ideile s-au schimbat cu totul asupra vechei religiuni persane șs.m.ț”2. Dar cota acestei receptări este foarte restrânsă. Tot așa cum, într-o formă mai degrabă izbutit poetică decât lucidă, se va întâlni la un alt arheolog și arhitect, aproape un secol mai târziu: „Cei care au primit Coranul peste vechea înțelepciune a lui Zoroastru șs
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
egal, înapoia sa, decât în paginile acestui volum, tradus în românește într-o epocă ce nu-i putea asigura decât uitarea 3. Nu poate fi aici locul potrivit pentru a insista mai mult asupra condițiilor și motivațiilor care au intermediat receptarea acestui spațiu asiatic (istoric și religios) sau, dimpotrivă, au condus la obturarea treptată a acesteia - am consacrat un tratament mai amplu acestui subiect în altă parte 4. Existența acestor câteva elemente și traseemarginale, dar vizibile, justifică în plus dezinvoltura cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
puncte de plecare ale cărții sale The Ritual of the Battle. Krishna in the Mah³bh³rata (1977, Albany, SUNY, 19902, cu o introducere de Wendy Doniger)1, și de Georges Dumézil2. Aceste conferințe concentrează, poate, cel mai bine modul în care receptarea lui Eliade de către Wikander s-a coagulat și concentrat, dispunând funcționalități, dar și obturări, pentru că ele conțin și traiectoriile departajării lor, ale profilurilor distincte pe care fiecare le reprezintă azi în cadrul istoriei religiilor. Nu ne putem permite aici o prezentare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
raportul consecvent existent între Mithra și divinitatea numită de iranieni An³hit³, iar de greci Anaitis: „În lumea romană, în afara Asiei Minor, Anaitis nu apare nici ca paredros al lui Mithra, nici în vreun alt context” - cf. op. cit., p. 6. Pentru receptarea acestor Études de către savanți ca L. Renou sau É. Benveniste, vezi Addendum II. Lucrarea, necontinuată, a fost controversată. Curând după apariție, a fost criticată de colegul său Widengren, cf. „Stand und Aufgabe der iranischen Religionsgeschichte”, Leiden, 1955. Contrar lui Widengren
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
amical hommage de l’auteur”), se află în biblioteca Centrului de Istoria Religiilor grație generozității doamnei Marita Wikander și a domnului Jan Stolpe. Pentru traducerea în limba română a articolului lui Wikander, vezi Addendum I, în volumul de față. Pentru receptarea romanului în America, vezi Mac Linscott Ricketts, „The United States’ Response to Mircea Eliade’s Fiction”, în Bryan Rennie (ed.), Changing Religious Worlds. The Meaning and End of Mircea Eliade, Albany State University of New York Press, 2001, pp. 79-93. Despre
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
puține recenzii și, în afară de articolul lui R. Lalou din Les Nouvelles Littéraires, publicate prea târziu; cartea dispăruse din librării” - cf. Jurnal I, 2 septembrie 1957. O mărturie recentă din partea unui mare indianist francez se poate alătura acestei sinuoase biografii a receptării romanului lui Eliade în cadrul lumii academice: „Am fost, la vremea lor, un lector atent al lucrărilor lui Eliade - am citit și aproape tot ce s-a tradus în franceză din opera sa literară; există câteva nuvele fascinante, iar Forêt interdite
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sale privind templul Anahitei în Bactria, pe care îl considerasem totuși o fantomă. Anumite referințe ale acestei corespondențe vor apărea datate. Cităm, la întâmplare, prestigiul astăzi destul de fanat al psihologiei jungiene, închiderea hotărâtă și de altfel reciprocă față de iranologia engleză, receptarea entuziastă a „capetelor de serie” puțin cam delirante ale Școlii de la Uppsala (L. Ringbom, Graaltempel und Paradies, 1951) sau credința într-un proto-shivaism al civilizației Indusului, pe care Dumézil nu o împărtășea („se întâlnesc mai degrabă afirmații entuziaste decât dovezi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care a scris Lauda lucrurilor, miezul oricărui lirism se află în faptul că poeții, prin textele lor, au de spus ceva, chiar în afara unui interes de conținut. O constatare de domeniul banalității, dar de continuă actualitate, se referă la lipsa receptării și pătrunderii poeziei moderne de către oamenii de cea mai bună-credință, o cauză fiind tirania spiritului logic, altfel spus, a spiritului aristotelic asupra acestora. Ne oferă, în acest curs, o estetică experimentală: "Ei bine, după o îndelungă citire de poeme, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Kundera i-a convins Încă o dată pe criticii sceptici din țară, probabil, că „drumul e fals!”. Autorul, Însă, În binecunoscutul și „nemăsuratul” său orgoliu, a conchis - și conchide și azi! - că Însăși exegeza franceză, pariziană trece printr-o criză a receptării, nu numai a unui autor venit dintr-o zonă culturală europeană marginală și care nu-și pune cu orice preț arta sa În slujba - lădabilă, de fapt! - luptei anti-comuniste, dar și o tot mai vizibilă, mai insistentă miopie, de fapt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Europene, ca țară de frontieră, până mai ieri În afara Uniunii, și acum, tot ca țară de frontieră, În interiorul ei. Această permanentă situație de „frontieră“ a avut două efecte complementare și contradictorii. Pe de o parte, un anume grad de izolare, receptarea atenuată a diverselor modele, perpetuarea structurilor tradiționale și o mentalitate atașată de valorile autohtone. Pe de altă parte, dimpotrivă, extraordinara combinație de infuzii etnice și culturale venind din toate direcțiile. România este o țară care a asimilat, de la o epocă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
al slăbiciunilor omenești, prezente pretutindeni, dar apărând cu relief sporit În dezechilibrata societate românească aflată În zona nesigură dintre tradiție și modernitate. Opera lui Caragiale, complexă, oferă și o dimensiune mai puțin veselă, chiar tragică, Însă nota dominantă, ca și receptarea curentă, se află În registrul ironiei și umorului. Umorul rezultă, În primul rând, din contrastul dintre aparență și esență, universal fără Îndoială, Însă ridicat la cote foarte Înalte Într-o Românie care mima o civilizație de Împrumut. Este, În bună
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu se numesc Eminescu și Caragiale, ci Ionescu, Cioran și Eliade. Pe lângă argumentul lingvistic, ei au avut meritul și șansa de a exprima idei și atitudini În acord cu noile orizonturi de așteptare. Literatura nu Înseamnă doar „producere“, ci și receptare, și chiar În primul rând receptare. Cei trei români au adus răspunsurile lor, propunând Occidentului saturat de atâta raționalism o infuzie de mitologie orientală, de absurd sau de nihilism filozofic. Și În artele plastice, românii au deprins repede rețetele occidentale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ci Ionescu, Cioran și Eliade. Pe lângă argumentul lingvistic, ei au avut meritul și șansa de a exprima idei și atitudini În acord cu noile orizonturi de așteptare. Literatura nu Înseamnă doar „producere“, ci și receptare, și chiar În primul rând receptare. Cei trei români au adus răspunsurile lor, propunând Occidentului saturat de atâta raționalism o infuzie de mitologie orientală, de absurd sau de nihilism filozofic. Și În artele plastice, românii au deprins repede rețetele occidentale și le-au aplicat cu talent
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Însemnat Însă, pe de altă parte, și cristalizarea unui anume tip de civilizație și a unei identități românești. O sinteză aparte, Îmbinând un puternic și tenace fond rural cu nu mai puțin puternice și insistente influențe din afară. Rezistență și receptare totodată. Sinteza românească este toată În contraste. Dar din vechea Românie nu le-a mai rămas românilor prea mult. Comunismul a distrus o bună parte din ce a fost Înaintea lui, apoi s-a prăbușit, la rându-i. Au supraviețuit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
bine, surprizele din partea lor vin tot mai greu, iar locurile vizitate, lungul pelerinaj prin câmpia slavă m-au obosit și m-au enervat în mare parte. Poate că și eu am fost inutil cabrat, nu am încă un calm al receptării, detașat, țin numaidecât să mă implic. Discuția noastră liniștită din compartiment (cu Andrei Bodiu, Richard Wagner și VITALIE CIOBANU) este întreruptă de textul unei declarații-rezoluții pe care scriitorii din Literatur Express ar trebui s-o adopte la finalul călătoriei. Lectura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din punct de vedere al valorii literare. Nu știu... Sunt tentat să cred că dacă n-ar fi fost situația aceea politică, publicul german nu l-ar fi cunoscut deloc. Acest fapt, ca și multele altele, deformează într-un fel receptarea unei literaturi, dar trebuie să spun că în Occident, mai ales în Germania, o astfel de receptare este foarte răspândită. Adică, de foarte multe ori, cărți și autori sunt citiți și mediatizați numai dacă se întâmplă ceva în țara respectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]