11,435 matches
-
omul valorizărilor sociale se autoiluzionează fiind copleșit întru final de apăsarea disoluțiilor trupești ce triumfă în moarte. Urmând același scenariu doar mult mai extins temporar, cumulările personale ale omului ce a fost integrat vieții mundane de zi cu zi se relevă și ele supuse fragmentației, redistribuirilor și întru final ruinei spulberate de suflul extensie temporale. Întreaga arie a imanentului se dovedește un gigant conglomerat de iluzii și umbre ce-și mențin conturul preț de o voluptoasă clipă spre a se dilua
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
priveliște necunoscută omului rămas captiv banalității cotidiene cunoaște impactul cutremurător al trăirilor ce-și depășesc într-un salt amețitor propriile limite. Astfel, în planul transcendenței experiența iubirii sau a înfricoșării este una totală corelată fiind cu absolutul a ceea ce se relevă a fi iubit sau determinând înfricoșare. Aici asistăm la un exces de tensiune afectivă dar și la instaurarea unei supra-cunoașteri în raport cu relativitatea și limitele cunoștiințelor din imanent. Spre deosebire de planul existenței consumate sub spectrul dominant al corporalității și cel al disoluției
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ascuns, focarul stelar al spiritualității luminează mundaneitatea și ne-omenscul ateului. Dacă fascicolul său s-ar stinge meta-timpul unui colaps universal ar fi inaugurat. Misticul propune ființei proprii ca scop al ascendențelor sale sfințenia și luciditatea clarvăzătoare. Ne-omenescul transcendent se relevă în plenitudinea sa atunci când acest scop a fost atins. Este viziunea și experiența angelicului și demonicului, a pulsiunilor paradisiace și infernale, a prezenței divine izbăvitoare și a tentației șoptită din neguri șerpuitoare. În cutremurul extazului misticul înțelege gravitatea destinului uman
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce-i punctează apropierea el devine agentul unei jungle emancipate, vânător abil și prădător inspirat de scânteierile vicleniei. Condus de mirajul distrugerii și neutralizării celuilalt, o astfel de individualitate este determinată, în opțiunile și actele sale, prin răutatea ce se relevă ca impuls cotropitor spre mai mult. Acest mai mult indică o sete nestăvilită de surpare metafizică a diferenței. Prin urmare, pentru individualitatea pătrunsă de răutate, invidia domină raportarea la cei superiori și disprețul înveninează privirea către cei inferiori. Se dorește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
însemne idealul omului așezat sub spectrul răutății: inaugurarea unei lumi în care doar ecoul și reflexia propriului său eu ar mai răspunde râsului aruncat peste axiomele toleranței de cel ajuns în apogeul intoleranței. Ne-omenescul de pe chipul acesta barbar se relevă a fi pentru privirea ateului o întoarcere la animalitatea devorării spectrului celuilalt transfigurată metafizic în dorința arzătoare a distrugerii semenului. Un astfel de chip este pătruns de fiorul glacial al înstrăinării depline în raport cu fața umană a celuilalt, el este o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
aspect de suprafață, ca un element comparativ secundar. Aici nu este negată asemănarea omului pătruns de răutate cu ferocitatea viețuitoarelor junglei ci este gândită ca fiind eclipsată de una cu mult mai adâncă. Misticul ne spune că dinspre transcedență se relevă o entitate cu care omul răutății seamănă mai intens decât se întâmplă cu ierarhiile organicului inferior. Astfel, clarvăzătorul ce ascede spre sfințenie indică ca terifiantă prezență comparativă un intelect al tenebrelor, o flacără a unui zeu răsturnat ce-și oglindește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
păcătuirii, însăși noțiunea de păcat, dintru început corelată cu cea a opțiunii libere, dovedindu-se aici himerică, fără corespondență în realitatea umană. A accepta adevărul acestei noțiuni implică recunoașterea aderării independente a interiorității umane la paradigma negativității asumate. Răutatea se relevă în acest context, a fi o modalitate comportamentală spre care omul nu este obligat să navigheze ci el singur se aruncă precum o corabie fragilă între talazurile unui ocean întunecat. Dintr-o astfel de perspectivă misticul ne atenționează asupra gravității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asemeni unui profet nedorit al adevărului. Speranța noastră că bucuria ce ne întâmpină spre a ne îmbrățișa nu ne va părăsi nicicând se dovedește, astfel, iluzorie iar presimțirea trecerii rapide a stării de extaz, sentimentul consumului accelerat al acesteia se relevă a fi mai aproape de real. Senzația că fericirea trece prea repede nu este, așadar, doar rezultanta dorinței de a o stopa atemporal ci și ecoul relativității ca trăsătură a lumii profane, ecou care străpunge sufletul extaziat întru bucurie spre a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sprijin din preajmă, spunem că orbul bâjbâie adică își caută șovăielnic certitudinea unor prezențe pe care neputând să le vadă speră să le atingă. Gestul deschiderii brațelor sale se aseamănă cu o aruncare în îmbrățișarea vidului dar el de fapt relevă dorința și reflexul himeric de a înlătura negura, de a izgoni bezna spre a reîntâlni diversitatea cromatică a lumii. În mișcarea agonică a brațelor, orbul își construiește propriul său drum pe care pășește copleșit de propria-i povară existențială. Întâlnindu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ieșirea din paradigma existenței terestre, cu moartea în semnificația și înțelesul ei comun. Orbul trăiește fiecare clipă întru moartea însăși a tuturor clipelor sale și evadarea din întunericul perpetuu spre o lumină fără apus, spre o strălucire ce nu se relevă ochiului profan. Această resurecție o speră cel fără vedere dar temporalitatea resimțită drept povară ce staționează și obligă la staționare ontică pare a amâna mereu descătușarea din crepusculara negură. În timpul său înghețat, orbul percepe și spațialitatea ca extinsă, lărgită și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a suferințelor de ordin spiritual? În esență, de ce suferim când cel drag se distanțează, se desprinde de proximitatea noastră? Una dintre stările profunde ale interiorității noastre care este disipată ca experiență traumatizantă prin întovărășirea și inter-cuplarea cu cel drag se relevă a fi singurătatea. Așadar, apăsarea metafizică a solitudinii, imposibilitatea de a-i mai suporta povara ontică determină căutarea și conexiunea întru final cu cineva de care ne atașăm întru naivitatea adâncă a iubirii. A fi singur implică, mai exact, a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
autentic chemărilor interiorității fiind mai aproape de idealitatea așteptată îndelung,cu atât prietenia ce se între-zărește primește, alături de alte trăsături, și nuanțele unei fraternități și consubstanțialități existențiale. Dinspre unitatea atomară a unei asemenea prietenii neajunsurile și episoadele nefaste ale vieții se relevă a fi ușor de înfruntat și străpuns. Or, din această perspectivă, ruperea unei astfel de unități, determină una dintre formele cele mai dramatice ale suferinței sufletești. Cel drag își asumă acea posibilitate de îndepărtare evocată anterior și o concretizează activând
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și tulburător. Desigur, multe dintre despărțiri evoluează lent, se consumă gradual conexiunea relațională dintre persoanele implicate suportând disoluția și răcirea pulsației întemeietoare într-un proces de multe ori extins prelung. Dar această stare de înghețare treptată a unei relații se relevă a fi etapa introductivă, propedeutică, pregătitoare pentru dezlănțuirea, descătușarea energiilor distructive de despărțiri și îndepărtari efective, concrete. Înstrăinarea dintre individualitățile implicate în conexiunile unei relații, mai exact, înstrăinarea celui care va părăsi aceste conexiuni este profeția survenirii inevitabile a despărțirii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se răstoarnă în sensul că tocmai conștiința efemerității întru disoluție și moarte a componentelor lumii profane se apropie de cel părăsit, devine noul său însoțitor pe drumul vieții, un tovarăș lipsit de căldură dar onest în adevărurile pe care le relevă. Această întovărășire, de fapt, reluarea unui context, revenirea însoțirii cu luciditatea rece ce a precedat întâlnirea și apropierea celui drag, permite deschiderea energiilor telurice ale sufletului părăsit, erupția cutremurantă a acelor revolte și neputințe glisate pe complexe și frustrări, izbucnirea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trepidând în lumina proprie-i arderi, acel ghem spiritual concentrat în nedesfacerea sa este incendiat în și de către propria interioritate trezită din melancolia unei iubiri ce apărea ca fără de final. Resortul suferinței sufletești care încearcă aici spiritul celui părăsit se relevă a fi tocmai această ardere ce smulge și purifică conștiința de magia abisală a dragostei. Reconexarea la profan, recăderea în materia acestuia, în substanțialitățile ce-și consumă constant fragmentațiile mișcătoare determină sufletului părăsit de cel drag suferința intensă a străfundurilor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și purifică conștiința de magia abisală a dragostei. Reconexarea la profan, recăderea în materia acestuia, în substanțialitățile ce-și consumă constant fragmentațiile mișcătoare determină sufletului părăsit de cel drag suferința intensă a străfundurilor dezancorate din solul fostei iubiri. Aici se relevă natura reală a celui drag, natură ce aparține și se supune relativității. Îndepărtarea implică redobândirea privirii corecte care descoperă că orice astfel de iubire este așezată, dintru început, sub spectrul temporalității ce erodează și descompune. Cel părăsit își suferă relativitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei cronici rostite prin ecouri metalice, cronici ce vestește apropierea de moarte și îndepărtarea graduală de momentul survenirii în viață. Se pare, astfel, că esența funcționalității și a misiunii unui orologiu ca vameș și măsurător al consumării noastre ontice se relevă mai autentic prin sunetul său decât prin chipul cadranului încifrat. Anunțarea acustică a trecerii timpului se poate dovedi aici mai aproape de sensul și scopul succesiunii clipelor decât indicațiile vizuale. Orbul vede mai profund în abisul temporalității. Cel lipsit de putința
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a se reîntoarce în familiaritatea funcționalității lor, par a crește din nou sub astrul dorinței de normalitate. Bustul uman lipsit de mâini se așează pe talgerul înțelegerii profunde contrabalansând normalitatea pe care și-o dorește ființa umană incomplectă. Acest bust relevă fragilul ce ne poartă, porțelanul ușor de zdrobit care se dovedește a fi corporalitatea noastră. Pentru cel astfel sfârtecat, deschiderea ferestrei sau închiderea ușii, scrierea sau atingerea de salut a celuilalt sunt operațiuni care el le face într-un mod
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
existenței de zi cu zi nu merită, din perspectiva vigilenței acestui ochi atenție și calmă cercetare. Or, tocmai în preajma acestor amănunte zăbovește și cel lipsit de funcționalitatea primordială a mâinii, alături de ceilalți suferinzi din deficiențele corporalității. Banalitatea unor automatisme își relevă aici chipul fals ce ascunde semnificațiile și fundamentul metafizic profund al oricărui element și act ce ne survine în preajmă. Superficialul ce eclipsează, obișnuința repetitivă sunt diluate și neutralizate de statutul și modalitatea specială de a se conexa oricărei acțiuni
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și cu o mare risipă de energie și improvizații ajutătoare. Dar prin acest mod diferit de abordare al unui gest care, pentru o mare parte din semeni datorită ușurinței execuției sale, nu mai prezintă nimic fundamental, tocmai acest gest se relevă a fi un indicator și catalizator de amănunte și detalii ce poartă însemnele unei adâncimi metafizice care fundamentează resorturi ale lumii. Fereastra ce se dorește a fi deschisă alături de ușa ce îi este impusă închiderea sau alături de gestul întinderii întru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe detaliu, pe amănunt, el sesizează adâncul de implicații, complexe, frustrări, ascendențe, prăbușiri, speranțe, deziluzii, atașări iubitoare și sfârtecări îndurerate ce se întinde peste concretețea unei prezențe umane corporale, peste un trup menit să ascundă dar care, supus analizei atente, relevă și indică. Pentru cei loviți de suferințele deficiențelor corporale, de acea durere ce nu sfredelește dar învăluie traumatizant și copleșitor, amănuntul, detaliul constituie, așadar, ferestre deschise spre profunzimile întemeietoare ale metafizicului, ale sensurilor și explicațiilor ce palpită în zona primordialităților
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
univeral-valabile implică pasul peste imanent în dimensiunea fluctuațiilor transcendente. Când un astfel de suferind citește din chipul și gestul celuilalt, el înaintează descoperind profunzimi ale spiritului acestuia, profunzimi pe care, cel mai adesea, cuvântul le opturează, rostirea învăluind și nu relevând aici. Prin această înaintare și cunoaștere luminatoare el apelează transcendența iar prin zăbovirea în alunecarea spre abisul ei își inaugurează asumarea transcendenței. Tot astfel, când gestul și expresia feței nu sunt citite ci utilizate pentru a exprima, pentru a fi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ale unei ferestre sau uși, nuanțele salutului spre celălalt, gesturi și modificări ale chipului și corporalității proprii sau ale celorlalți toate aceste detalii, amănunte se dovedesc aici a fi purtătoare de profunzime deschisă spre primordialitățile lumii, spre transcendența ce se relevă în simplitate și se oferă spre asumare celor deveniți asemeni ei prin înălțimea suferinței lor. Alături de suferințele trupului și cele remise prin deficiențele corporalității se află și acele suferințe de ordin spiritual, traume ce atât prin cauzele cât și prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și preluarea din terifianta apăsare ce traumatizează sufletul astfel încercat. Ori, privirea suferindului pătrunsă de o luciditate din ce în ce mai pătrunzătoare nu întâlnește, cel mai adesea, survenirea în mijlocul majorității conștiințelor cel înconjuară a unei înclinații spre o autentică compasiune. Dimpotrivă, ce se relevă aici este absența realei compasiuni dublată de prezența, deja evocată, a unui sentiment perfid de siguranță protectoare a sinelui, de bucurie negativă că altuia i se întțmplă tragedia, că altcineva devine victimă durerii de ordin spiritual într-o vecinătate existențială
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
chipul fățarniciilor care par consolatoare. Conștientizând aceste evidențe sub semnul unei priviri ce se desprinde din negura naivității, cel care îndură suferințele de ordin spiritual percepe lumea învăluitoare asemeni unei dimensiuni în care abundă reprezentațiile teatrale existențiale. Imanentul mundaneității se relevă, aici, un ocean ontic de falsități elaborate, de versiuni și renuanțări ale înșelărilor meșteșugite metafizic. Pe acest ocean se află, într-adevăr, și străluciri insulare de onestitate senină și dragoste înnobilantă. Dar îmbrățișarea aproapelui ce-și deschide ospitalier inima este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]