5,495 matches
-
un hotel jalnic amețit de "oceanele de bere" pe care le îngurgitase pentru a-și domoli angoasa inițială, Stingo iese din această experiență simțindu-se încă și mai umilit. Partenera sa, "o prostituată bătrână, obosită, de pe plantațiile de tutun", îi reproșase neîncetat, în vreme ce el, "călare pe trupul ei îmbătrânit", "pompa de zor", că se mișcă "mai încet decât o broască țestoasă cu genunchii rupți". Și sfârșise prin a-l împinge de pe ea cu brutalitate, înainte să fi atins "extazul final" la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
femeile le provocau dorința, sustrăgându-se apoi îmbrățișării lor. Dar mai ales, să ne amintim, din cauză că priveau către trecut, erau obsedați de un ideal feminin desuet. Încremeniți în principiile creștine, mărturiseau un dispreț profund față de trup și de sexualitate. Le reproșau domnișoarelor că, flirtând, își pierdeau puritatea. Că se dezonorau. Că nu mai erau, într-un cuvânt, decât pe jumătate virgine. Moraliștii și viitorii soți se temeau că fetele care flirtau și-ar putea ascunde jocul, că s-ar putea înfățișa
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
demult vremea în care pudoarea cerea ca încleștările soților să se petreacă în bezna cea mai adâncă, ca trupul să rămână acoperit, chiar. Trecuse demult vremea în care prințul Salina, din romanul Ghepardul, îi răspundea prea-cucernicului părinte Pirrone, care îi reproșase săvârșirea păcatului trupesc: Sunt încă un om în putere; și cum aș putea să mă mulțumesc cu o femeie care, în pat, își face cruce înainte de fiecare îmbrățișare și care, apoi, în clipele de mare dăruire, nu știe să spună
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mă alunge de la locul fericirii, vreun sergent de stradă, vreun ucenic rău sau foamea care mă ducea spre casă. Unul din acești meșteri m-a primit, pentru un timp, la el; însă, văzându-mă cum sunt, m-a dat afară, reproșându-mi că am "apucături de artist". Mai pe urmă am nimerit la un bun meșter de icoane, Nicolae Dumitriu, om gospodar cu casă nouă și ogradă mare, în mahalaua de lângă Mitropolie. În sfârșit acum eram mulțumit, aici se putea învăța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
băieți erau duși de mine spre frumusețile pitorești ale Iașului. La început, admonestările au fost domoale, prietenești, mai târziu însă eu am devenit cel care "strică școala", așa spunea directorul, și, într-o zi, întâlnindu-l pe tata, i-a reproșat cu violență că i-a trimis pe dracul în școală. Certurile se înmulțeau, însă buna voință tot se mai arăta când și când. Ceea ce-l scotea din sărite pe director era influența ce avea felul meu de a picta asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
drumul lui. Există un punct asupra căruia mai cu seamă discutăm tot timpul în contradicție. Eu adoram viața la țara, el o detesta; faptul că ai lui îl trimiteau în vacanță la bunici la țară era un coșmar. I-am reproșat că nu este deloc obiectiv atunci când vine acolo. Mai cu seama nu-i plăcea să meargă la biserică, ridiculizând tot timpul creștinismul, considerându-l ilogic. Acesta era iar un moment care imi displăcea. Uneori însă era un tovarăș destul de plăcut
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și se furișa direct în patul gata făcut, grație grijii protectoare a bunicii. Începu să vizese cu ochii deschiși...Se gândea cu toata ființă ei la Emil, i se părea mult mai frumos, mai tandru, măi deosebit, dar tot își reproșa: - Nu, n-aș putea s-o fac nici cu Emil. Ceva se schimbase în sufletul ei. Între ei se intamplase ceva și asta era esențialul, dar mai ales nu mai avea sentimentul acela de inferioritate față de el, acesta risipindu-se
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vine asta? - Știu că nu prea am scuze. Dar eu sunt o fată mult prea matură și nu lipsită de o oarecare inteligență, chiar dacă-ți voi părea lipsită de modestie. În plus , inimii nu-i poți dictă. Nu-mi poți reproșa nimic, de vreme ce eu te văd tânăr, elegant, distins, inteligent, sensibil...și lista ar putea continua la nesfârșit. În fața expresiei lui sceptice adaugă: - Servește sistemul, desigur, dar și asta face parte din lecția pe care trebuie s-o învăț singură. Zâmbi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
câteva fire de păr descoperite pe pantalonii lui de la costum și mai apoi pe scaunele de la mașină, cel de la volan, ceea ce însemna că ”individa” îi și conducea mașina acea scumpă pe care o cumpăraseră cu atâtea sacrificii. Lăură îi reproșa din nou lipsa de discreție totală și mai ales faptul că nu este un bun actor, sfătuindu-l să-și încerce acest rol în familie. I se reproșase cu blândețe că nu acordase suficientă atenție detaliilor aparent nesemnificative, dar el
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mașina acea scumpă pe care o cumpăraseră cu atâtea sacrificii. Lăură îi reproșa din nou lipsa de discreție totală și mai ales faptul că nu este un bun actor, sfătuindu-l să-și încerce acest rol în familie. I se reproșase cu blândețe că nu acordase suficientă atenție detaliilor aparent nesemnificative, dar el nu se simțea câtuși de puțin obligat să se justifice. Știa clar că Lăură vorbea în cunoștință de cauză, dar nu încerca cel puțin să se corecteze. Și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pe șoferul iubitului, cu mașina ei, evident pentru că a lui era în Service. Ne- am revăzut curând și a fost nevoit să suporte replicile cele mai dure din viața lui. Cu Poliția scăpase ușor, cu Lăură era mai greu.. Îi reproșa multe acum Lăură: că e bărbat în toată regula și face greșelile unui adolescent, că e îndrăgostit lulea, că și-a pierdut capul pentru o „pipiță”, sugerându-i că s-ar putea să iasă „lezat” din relația această amoroasă. El
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ramas o săptămînă împreună. M-a schimbat extraordinar într-un anume fel, pentru că era subtil și sofisticat ,manierat și cât se poate de viril. Da, asemenea bărbat nu poate fi repede uitat...Am plâns de ciuda că trebuie să plec, reproșându-i că este atât de departe. -Atunci rămâi, mi-a spus el. Ar fi trebuit să-i răspund ceva, dar nu mai puteam spune nimic. Ochii îmi erau înecați în lacrimi amare și el se abținea cu greu să nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
într-un cot, distanțându-se de el. A urmat o tăcere desăvârșită. -Cred c-am fost urmărit. Câteva ciocănituri puternice în ușă, apoi.. Deschide, știu că ești aici cu o curva... Lăură își caută insistent cuvitele pentru a-i putea reproșa ceea ce simțea. -Te rog nu te supără. -Știu, dar eu nu sunt curva nimănui... Știi foarte bine că m-am dăruit ție fecioara ! -Lăură, nu vreau să te superi, zău ! Femeia plecase acasă, scăpaseră de pericol, dar pe el îl
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din buze recunoscând cu tristețe că suferise mult. Câteva ore mai tarziu, el era din nou în brațele Laurei. Nu se justificase pentru întârziere, dar încercase să o convingă că îl reținuseră niște ,,probleme de familie". Ea nu i-a reproșat nimic, îl privea doar cu îngăduința încercând să-i spună că tot îl mai iubește. El continuă înainte că ea să apuce să deschidă gură. -Să fie clar că mă voi folosi de acest avantaj asupra ta. Ea zâmbi, căutându
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
primul rând. Dacă instinctul tău de femeie îți dictează așa.. -Atunci?... întreba Lăură. -Atunci ..fă acest copil. Dacă nu ți-l dorești, nimeni nu te poate obligă... -Este îngrijorător ceea ce spui, Imad. -Da, dar nici n-aș vrea să-mi reproșezi vreodată ceva... -Nicidecum. echilibrați bărbați... Ești unul dintre cei mai El zâmbi, acceptându-i reproșul. -Un tată păcătos, asta voi fi. -Iluzoriu, adaugă ea blând. Avea o expresie liniștită, urmându-și propria hotărâre. Nu știu exact la ce se gândea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să facă dragoste cu ea, ea la rându-i îl venera acum, divinizându-l. Lui îi sună telefonul și avu o conversatie cam rigidă, după opinia Laurei, care dedusese din câtă arabă știa ea că vorbea cu tatăl său, care îi reproșa absența din sânul familiei și-i cerea un raspuns categoric la ceea ce se întâmplă. Laudă a mai auzit doar: România, Lăură, nu din studenție, la Beirut, la ambasada, frânturi doar...și gata.. I-a cerut câteva explicații de îndată, lăsându
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
care i-au adus multe cadouri, foarte multe bijuterii din aur, pentru că așa se obișnuia la ei. Toată atenția ei se îndrepta acum spre ,,micuțul prinț’’ și la drept vorbind, Lăură cam începuse a-l neglijă pe Imad. El îi reproșa mereu că se schimbase mult, dar ea își vedea de treabă... Peste numai trei luni se întoarcea în țară cu ,,cadoul’’ cel mai de preț pe care-l primise vreodată. Era cât se poate de fericită, hotărâtă să nu mai
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Numai așa pot să-mi explic prezența lui Alexei la Consiliul Europei și vizita de la Paris. Iar avansurile făcute Papei îmi aduc aminte de clasica înțelegere a celor mari pe deasupra și în spatele celor mici. Poate că unii cititori îmi vor reproșa că văd politică acolo unde este doar credință și relații interconfesionale. Le răspund că de prea multe ori în istorie Biserica și Statul au mers alături deseori nici nu puteau fi distinse -, iar marile puteri de ieri și de azi
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a evreilor în timpul războiului, ceea ce ar fi facilitat Holocaustul. Apoi, nu cu multă vreme în urmă, Papa ar fi hotărât reprimirea în rândul clerului a episcopului sud-american de origine engleză Richard Williamson, care a negat Holocaustul. În sfârșit, i se reproșează Papei că în 1945, când era elevul Joseph Ratzinger la un seminar catolic, ar fi fost membru al Hitlerjugend (Organizația Tineretului Hitlerist). Se observă că toate aceste "reproșuri" au legătură directă sau indirectă cu Holocaustul eveniment care a marcat adânc
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
la atac și devenea și caustic. Cand se nășteau controverse, lupte de opinii - ca În clasa noastră erau și figuri alese precum Leibovici Bernard (Lucian Raicu de mai tarziu), un Constantin Dimoftache (C. D. Zeletin de astăzi) iar cineva Îi reproșa ceva, Îi răspundea În versuri, dar i-o și Întorcea: ,,ai Înțeles cât de cât?” Nici el nu prea participa la ședințele Cenaclului Literar ,,Alexandru Vlahuță”, de la bibliotecă orășeneasca ,,Stroe Beloescu”, unde din două În două săptămâni, sâmbătă seară, majoritatea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
literelor sau silabelor unite în cuvinte, ci direct de la propozițiile ce exprimau ceva interesant pentru copil, în directă concordanță cu interesele și trebuințele sale. Fără discuție, nici teoriile pedagogico-psihologice ale belgianului nu au scăpat de critici severe. Primordial, i se reproșa faptul că organizarea instruirii pe baza centrelor de interes îi văduvește pe numeroși elevi de șansa de a dobândi mai multe cunoștințe, iar pe de altă parte, ceea ce ar fi și mai grav, faptul că elevii sunt ancorați precumpănitor în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
culturii: ,,Pedagogia culturii a determinat orientarea educației de la un intelectualism abstract și pur livresc, la un proces de dezvoltare și adâncire a personalității umane, prin receptarea bunurilor culturale și pregătirea pentru creație. În același timp însă, ei i se poate reproșa caracterul idealist, metafizic, întrucât pornește de la ideea existenței în om a unor tendințe native după valorile culturii, orientate în mod preponderent spre bunurile spirituale. În fine, în special la începuturile sale, pedagogia culturii se situează pe o poziție atemporală, fără
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
încă-o omenire.../ Și-așa, din izgonire-n izgonire,/ Să-mi port prin Haos râsul meu stingher. Eroul lui Victor Eftimiu reacționează diferit când este alungat de cei pe care i-a susținut mereu. Confruntat cu josnicia oamenilor, Herakles îi reproșează titanului că a încălcat rânduiala divină pentru astfel de făpturi nedemne : Aceștia îți fură muritorii,/ Grozavii tăi prieteni, fierarii și păstorii,/ De-al căror drag Olimpul ne fuse tulburat ! (IV, p. 112). Prometeu își deplânge amar iluziile pierdute cu privire la favoriții
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din claustrare ca să indice vinovații pentru cele întâmplate și să le arate tuturor ce este de făcut. O alungă pe Elena, piază rea, instrumentul răzbunării prin care zeii cei vechi plătesc/ Greșelile acelor ce și-au ales pe alții, îi reproșează lui Priam purtarea trecută și îl îndeamnă să se îngrijească de trupul lui Hector : bătrâne tată, ce-ai fost crud cu aceea/ Care-ți spunea solia ce i s-a încredințat,/ Grozavă, dar fatală, nu pierde vremea aici (IV 7
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
însă mult mai multe decât toți cei din jur și dovedește virtuți profetice. Ca orice Casandră în stare să discearnă semnele funeste în situații aparent fericite, ea rămâne neînțeleasă până și de cele mai apropiate persoane. Prietena ei Chrysis îi reproșează că percepe nefiresc lucrurile (Tu nu vezi ca toți oamenii), îi contestă capacitatea de a-și închipui ursitul, pe care o atribuie unei imaginații debordante (asta e o închipuire a ta. Nici nu știi cum îl cheamă), dar admite că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]