4,965 matches
-
sunt activi acum. Sunt căsătorit cu Victoria Munteanu având împreună un fiu Cristian Gabriel Munteanu. La întâlnirile aniversare, cu foști colegii de clasă, cănd depanam amintirile cu diferitele soții din anii de liceu, ne înveselim cu toți și ne întrebăm retoric: când au trecut acele frumoase clipe de atunci?
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93312]
-
de bucătă rie alb. Ce să mai vor bim ? Eram din nou un fel de Dionis modern, care își exercita capacitățile de sinteză în direcția observa țiilor de psihologie a insectelor (de data aceasta, fără pic de ironie sau intenții retorice). Ultimul capitol al devenirii mele a fost, desigur, dra gostea. Ea a venit năvalnic peste mine, împie di cîn du-mă totodată să închei tratatul dedicat gîndacilor de bucătărie. La un moment dat, m-am îndrăgostit brusc de Svetlana (cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fost pentru prima oară. „Cum ? Chiar așa ?... și cum ai rezistat pînă acum fără ?“ Cum am rezis tat... am trăit din labă, așa am rezistat. Firește, ei nu i-am dat nici un răspuns și am lăsat ca întrebarea să pară retorică. Atunci ea mi-a spus că a început-o mai demult și că, de exemplu, cu ultimul ei prieten, Radu, o făcea cînd avea chef. Dar de o lună nu mai era cu el... Cu Radu urma să fac din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ajutat În fața sfinxului. De data aceasta sfinxul a luat perfid chipul victimei și formula știută de Oedip nu-i mai era de nici un folos. La ce mai folosește o Înțelepciune care nu Îngăduie măcar un dram de fericire? Întrebarea sună retoric, dar mă tem de ceea ce Îi urmează. Dacă nu s-ar fi sinucis, Narcis ar fi sfîrșit prin a se uita cu ură la el Însuși. Așa, luînd hotărîrea să moară, În ochii săi triști strălucește din nou, obosit, un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
barocă. Mai tîrziu va scoate un strigat de triumf. Odată cu acest strigăt Însă, el Începe sa uite ce-a rîvnit și să iubească fastul. În clipa În care Își proclamă atotputernicia, elipsa se transformă simbolic În cerc, deoarece Între barocul retoric al Contrareformei și canonul clasic nu e, ca atitudine, nici o diferență. Barocul a sfărîmat o Închisoare pentru a-și construi din dărîmături alta mai somptuoasă, ceea ce Îi va Încuraja pe adepții lui Apolo să reinstaureze idealul lor. Minotaurul omorît de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cvasiinexistent și-l umflă până la dimensiunile unei dezbateri politice și, de fapt, existențiale. Porumboiu face exact invers : ia un subiect mare, greu și grav și-l privește prin celălalt capăt al binoclului, unde se vede mic, ușor și ridicol. Laconismul retoric din Căldură mare (în care, să nu uităm, feciorul e un stupid !) a devenit faconda (re)productivă din A fost sau n-a fost ?, pentru că, deși caragialian, filmul rămâne totuși moldovean ! Cei doi invitați nu au prea multe lucruri de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
noastre”. Doi ani mai târziu Însă, În septembrie 1937, opiniile lui Mircea Eliade se radicalizează (mai sunt doar 2-3 luni până la alegeri !), chiar dacă este convins „că evreii vor țipa că sunt antisemit, iar democrații că sunt huligan sau fascist”. Întrebare retorică În 1935, „Unde e primejdia ?” capătă acum un răspuns precis. Națiunea română se „surpă lent” din cauza „elementelor alogene” ; În primul rând din cauza evreilor - care „au cotropit satele Maramureșului și ale Bucovinei” și „toate orașele Basarabiei”, iar românii „n-au ridicat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
germană au sfârșit-o prost : Bettauer a fost asasinat În 1925 de un nazist, iar Landsberger s-a sinucis În 1933, la venirea lui Hitler la putere. Din păcate, planul trăsnit al lui Gaster (1881), parabola lui Caragiale (1912), formula retorică a lui Sombart (1911) și ideea fantezistă a lui Bettauer (1923) și Landsberger (1925) au prins contur În unele țări din Europa anilor ’30-’40 (inclusiv În România), după ce evreii au fost - din cauza legilor rasiale - excluși din activitățile economice și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de bani. Calitatea asta a lor i-a dus În apropierea regilor și ai mai marilor tuturor neamurilor” <endnote id="(219, p. 19)"/>. Tot „În trei cuvinte” rezolvă Karl Marx „problema evreiască”. „Care era fundamentul profan al iudaismului ?”, se Întreba retoric Marx. „Nevoia practică, interesul egoist”, răspunde tot el. „Care este cultul pământesc al evreului ? Speculația comercială. Care este Dumnezeul său pământesc ? Banul” (Despre problema evreiască, 1844 ; <endnote id="cf. 278, p. 351"/>). Pentru germanul Moses Hess, care l-a influențat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Dumnezeu le-a avut pentru tine : să veghezi. Și nu ai vegheat. Sau nu ai văzut, pentru că orgoliul ți-a pus solzi pe ochi [...]. Iosef Hechter, nu simți că te cuprinde frigul și Întunericul ?” <endnote id="(187, p. 24)"/>. Discutând retoric cu un „evreu imaginar” (protagonistul romanului și alter-ego-ul romancierului), Nae Ionescu utilizează o bună parte din recuzita clasică a stereotipului referitor la „cecitatea evreului” : acesta nu veghează (ci doarme, În timp ce profetul anunță venirea Mântuitorului), nu vede (pe Mesia În persoana
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Devil and the Jews, a devenit clasică <endnote id="(242)"/>. Principala trăsătură a fenomenului amintit a fost considerarea evreului ca fiind o Întrupare a Satanei. De la mijlocul secolului al XVI-lea, un rol În acest sens l-a jucat și retorica luterană : „Evreul este Diavolul Însuși”. „De bună seamă că ovreiul este Întruchiparea Împelițatului”, spune un personaj shakespearian (Neguțătorul din Veneția, act II, scena 1). În această situație, toate stereotipurile care compuneau portretul Diavolului au fost transferate și asupra evreului. Acesta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Învață Biserica”. Eliade l-a contrazis. După părerea lui, Isus se referă În acest caz la evreii „care au ajuns «fiii Diavolului»” („Voi aveți pe Diavolul de tată” ; cf. Ioan 8, 44). „Dar sunt toți evreii fiii Diavolului ?”, se Întreabă retoric Mircea Eliade. Și tot el răspunde : „Nici un text evanghelic nu o spune, nicăieri”. Doar „anumiți evrei”, conchide Eliade, „sunt fiii Diavolului, și ei nu-și vor găsi mântuirea, În veci” („Creștinătatea față de iudaism”, Vremea, nr. 349, 1934 ; <endnote id="cf.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Isus, ci pentru că i-au dat naștere. Similar proceda Nietzsche la sfârșitul secolului al XIX-lea (Genealogia moralei, 1887) <endnote id="(598, p. 268)"/>. Totuși, au trebuit să treacă două secole și jumătate de la interogația, mai mult sau mai puțin retorică, a preotului J. Bosnage pentru ca Biserica - principala acuzatoare a evreilor ca „popor deicid” - să facă și ea un pas istoric, un gest cu uriașă valoare simbolică. În documentul (Nostra Actate) adoptat de Al doilea Conciliu ecumenic de la Vatican (1962-1965), principalul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a dat dovadă Nae Ionescu, În prefața romanului De două mii de ani..., publicat În 1934 de Mihail Sebastian. Filozoful recunoaște că povestea cu „omorul ritual” practicat de evrei este doar „un basm”. „Dar de ce se plâng evreii ?”, se Întreabă el retoric. Oare nu au existat basme similare referitoare la creștini ? „Și evreii nu au ei oare nici o vină, n-au avut ei nici un rol În răspândirea acestor basme ? Iată dară, istoria nu face decât să se repete” <endnote id="(219, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și expresii sugestive produc un ecou sufletesc, fac frazele să vibreze pe o durată mai lungă în memorie. Efectul vine de la meșteșugul scriitorului - calitate incontestabilă - care nu se dezminte nici aci, unde trebuie să prevaleze firescul comunicării, nu intențiile artistice, „retorice”. (1) (2) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="București" data =”7. IV. [1]961”>, Iubite Constantine Călin, Am primit plicul d-tale. încă n-am avut vreme să-l citesc, dar îi va veni rîndul, cît mai repede și sunt sigur
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
canoanelor pieselor istorice. E vorba de cultură, Voievodul fiind interesat și de apărarea țării, dar și de creațiile spiritului, singurele care ne asigură permanența. Nu cred că am vreo șansă să se joace. Astăzi e nevoie de un teatru zăngănitor, retoric și declarativ. și de un roman istoric cu bătălii, amor, spionaj etc., adică tot ceea ce am evitat cu bună știință făcînd loc unor confruntări de idei. Se pare că ideile nu sînt în mare cinste iar cei ce gîndesc sînt
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
anume RIF (Reichstelle für Industriele Fettversorguns - Intreprinderea de stat pentru aprovizionarea cu săpun industrial) și R.J.F. - care ar fi Însemnat Reine Jüdisches Fett (Săpun din grăsime evreiască). Făcând asidue cercetări, profesorul Andronescu a demontat „legenda” punct cu punct Întrebându-se retoric: „Cui folosește perpetuarea acestei minciuni?”. „Discursurile, deși au fost foarte agitatorice, totuși massa (evreiască, n.n.) a rămas amorfă”. Dezumflat a rămas și din cauza tovarășilor comuniști despre care scrisese așa: „De asemenea, membrii din P.C. nu au fost suficient de mobilizatori
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
spectacolul și a vorbit tov. Reznicenco, primarul comunei care este și președintele F.P. (fost președinte pe județ) și membru al P.C.R., a Început să vocifereze: jos cu speculanții! jos jidanii! Vrem ura de rasă! (subl. În orig.)”. Terdiman se Întreba retoric: „Aceasta a Însemnat că s’a prelucrat referatul tov. Gheorghiu Dej??”. Dacă va fi fost chiar așa, atunci merită că cităm În continuare deoarece tov. Reznicenco nu a fost singurul „agitator” lui raliindu-se și un alt personaj important din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
povestesc cum am cumpărat o brățară de la Elia și i-am dat și banii de ceremonie cu aceeași ocazie. În loc să exclame „Ințeleg!” și să-și dea seama de greșeală, așa cum mă aștept eu, mă privește și mă întreabă mai mult retoric ce poate el să facă acum ca să-și primească banii. Nu-mi vine a crede ce se întâmplă, dar nici prin gând nu-mi trece să mai plătesc o dată și, în mod evident, trebuie să rezolv ce am încurcat eu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
moment special (apariția eroinei în rochie de bal) sau nici-măcar-special (zău dacă nu intensifică, prin ralantiuri, fiecare momențel în care eroul sare cu calul peste vreun obstacol), o s-o dea inevitabil în limbajul advertising-ului (care în mare asta e : retorică hollywoodiană clasică, intensificată și golită de substanță), dar el merge înainte. Imaginea a fost tratată pe computer astfel încît să arate exact ca imaginea Technicolor a unui film din anii 30-40 : lumina e cremoasă, iar în secvențele nocturne e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
milioane dolari" Ca și în România post decembrista, si in Rusia prietenii KGB-ului au făcut o treabă minunată și de anvergură, sub raportul transferurilor clandestine de fonduri ori însușirii unor hălci întregi din patrimoniul național. Doriți câteva cifre?, întreba retoric Palmer, referindu-se strict la Rusia. "Ei bine: au transferat imediat în străinătate 8 tone metrice de platina, 60 de tone metrice de aur și o cantitate practic incalculabila de diamante. Precum și o sumă valutară estimată la circa cincizeci miliarde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
prin care o percepție hipertrofiată sesizează abnormul și caricatura lumescului autohton. Contextul care o validează generează un anumit orizont interpretativ de care ne vom ocupa. Putem spune însă că nu putem aprecia fraza în context decât ca pe un artificiu retoric menit să sublinieze starea de exasperare și de revoltă. Ne propunem să desprindem această frază din contextul mic al prozei care o conține și să o citim nu doar literal și în contextul mai amplu al întregii opere. Doresc să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
provincie din România finiseculară) care cade automat sub semnul derizoriului. Ecartul tem- poral se suprapune peste cel spațial, însă nici aici distanța în timp nu este relevantă, ea a devenit substanțială prin proiectarea ei într-un loc geometric de expresie retorică. Vârsta adultă față cu copilăria, ambele sunt în măsură să sublinieze o fractură iremediabilă pentru viitorul autoexilat. În treacăt fie spus, putem citi în atitudinea rezervat-critică a personajului și în aceste interstiții spațio-temporale simptomele unei depeizări profunde. Să privim mai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prin romantism, dar care disimulează un mecanism emfatic. Chiar dacă naratorul ne-a prevenit că nu atât umoarea, cât starea de moment este ceea ce decide o severă judecată, acest alibi camuflează o idiosincrasie profundă însoțită de ceea ce Elisheva Rosen numește o „retorică a respingerii” (rhétorique du rejet) . Pentru a epuiza acest topos al copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este rele- vant, impresia dezagreabilă pe care i-o produce privirea insistentă a unui copil și în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fără subiect, iar substanța de contrast este oferită de reme- morarea plebiscitului din 1866, însă cu un ricoșeu caricatu- ral similar celui cu care este recuperată în Boborul aventura republicană a lui Candiano Popescu. Grotescul apare aici sub forma exagerării retorice care își are deformarea optică în complementul caricatural : hotelul de provincie este invadat de ploșnițe, actul patriotic din 1866 transformat într-o joacă de copii, „poporul” proiectat în derizoriu ca „bobor” și plebiscitarii ca ploșnițe etc. Experiența pe care naratorul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]