7,856 matches
-
terasă, din prag se uita până departe, peste oraș, urmărind licărul luminilor, întorcându-și privirea ce îi rămăsese surprinzător de bună, în ciuda vârstei, către turnul televiziunii, cu luminițele sale roșii în vârf, sau către turnurile și mai îndepărtate ale Casei Scânteii pe care nu reușea să le distingă întotdeauna în orizontul tulbure și mâncat de noapte, ascultând zgomotele rare și înfundate ale străzii. Până îngheța cu totul și se acoperea repede cu plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
odată, ideile astea au revoltat-o mereu de atunci. Acum e mai calmă, e bătrână și se zbuciumă mai puțin, știe că nu-i poți transforma pe oameni decât rar și foarte încet. Dar pe vremea aceea era suficientă o scânteie ca să izbucnească. Și tot ce îi spune acum, dar în alte vorbe, mai înțepătoare, mai aprige, mai dure sub imboldul furiei și al neputinței, i-a spus atunci unui șef care nici măcar nu era prea mare, un șefuleț de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în arșiță, din care se ridicau ici-colo siluete de blocuri înalte, turnul televiziunii, centura subțire a cartierelor îndepărtate tremurând în aerul înfierbântat de parcă ar fi fost desenate pe o pânză mișcătoare și, aproape de orizont, zig-zagul mastodontic și alburiu al Casei Scânteii - toate nu-i păreau decât un imens decor pentru ecoul statornic și copleșitor ce se ridica fără întrerupere din stradă, învăluindu-l, înghițindu-l. Dar lipsit de puterea de a-l liniști ori a-i abate gândurile, încât se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dugheană cu mezeluri deschise și duminica. Serpentinele au continuat până la Flaine, o stațiune nouă, ultraelegantă și înzăpezită. Au urcat cu telefericul încă o mie de metri sau mai mult. Erau sus, nu cel mai sus, dar foarte sus. Zăpada strălucea, scânteia, fierbea, scrâșnind sub tălpile schiorilor, ardea ochii. Nori albi se fugăreau la mare înălțime. Și dintr-odată s-a dezvelit dintre ei, în față, departe, dincolo de crestele înzăpezite, înalt, sobru, majestuos, aristocratic, impunător, sălbatic, masiv, copleșitor, Muntele. Vârful Mont Blanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
multă apă și țipând. Se auzea un amestec de muzici diferite. Piese orchestrale acvatice răsunau din sistemul de amplificare, concurând cu câteva tranzistoare din care se auzea orice, de la Cliff Richard până la Kenny Ball și jazzbandiștii lui. Apa sclipea și scânteia irezistibil. Nu înțelegeam de ce oamenii preferau să stea întinși pe spate ascultând radioul când aveau în față perspectiva acelei fericiri lichide. Tata și cu mine am ieșit împreună din cabine: mi se părea de departe cel mai puternic și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Era îmbrăcat cu tot echipamentul Forțelor Aeriene Britanice și arăta uluitor. A urcat în dormitorul meu să-mi vadă machetele de Spitfire și ne-am cufundat într-o discuție foarte serioasă, despre El Alamein și cum a fost acesta exact scânteia de care era nevoie pentru a ridica moralul tuturor și cum vor merge lucrurile mult mai bine după război și a început să dea în sirop vorbind despre o chestie care se cheamă Raportul Beaveredge (?) și care cică ar zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poți bizui întotdeauna pe bătrân că îți strecoară un ban la plecare. Când a venit, Gilliam era în camera mea, pe la 12.30, așa că a ieșit și el să ia masa cu noi. M-am gândit că o să iasă cu scântei, pentru că el și unchiul precis or să discute politică mai curând sau mai târziu; dar a fost o discuție plăcută. Gillam ține cu laburiștii - am încercat întotdeauna să ne ferim de subiect, aproape tot timpul, dar în sinea mea cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unul și-l lăsă să se cufunde. Lumina albă dispăru. Dar, după aceea, o altă bombă explodă pe stradă, mai jos. Duse alt sac acolo. Lovi cu piciorul bombele incediare care ardeau doar Înăbușit; se stinseră cu un torent de scîntei vîscoase. Mickey veni și o ajută, și după o clipă, un bărbat și o fată ieșiră dintr-o casă și li se alăturară: toți goneau pe stradă, În sus și În jos, ca niște fotbaliști Înnebuniți... Dar unele din bombele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ele. Dar cînd Julia ieși prin ușa cu draperie și o lăsă o clipă singură, se duse Încet la fereastră și se uită În piață prin crăpături. Vedea casele argintate de lumina lunii și, În timp ce privea, cerul era luminat de scîntei și flăcări sinistre; le simțea vibrația ușor, În frunte, prin scîndură. Tresărea la fiecare din ele. Se părea că nu mai avea nici o urmă de Încredere. Începu să tremure - de parcă și-ar fi pierdut deprinderea, trucul de a trăi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și gură, dar continuă să fugă; fumul venea În rafale, așa că trecu, parcurgînd o distanță de treizeci de metri, de la o stare de orbire, la senzația dată de lumina usturătoare. La un moment dat fu prinsă Într-o ploaie de scîntei, care-i pîrliră părul și-i arseră fața. După aceea căzu, și, cînd se ridică În picioare, pierdu simțul direcției: alergă cîțiva pași Înainte și dădu peste un zid; se Întoarse și i se păru că intră În altul... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
strige... Incendiul ajunsese la punctul culminant Înainte de sosirea lui Kay. Flăcările nu mai săltau spre cer acum. Mugetul se mai potolise; dogoarea era mai mare ca Înainte, dar depozitul era Înghițit de vîlvătăi și curînd, Într-o explozie ultimă de scîntei, pereții tremurară și se prăbușiră. Pompierii alergau dintr-un loc În altul. Apa curgea murdară peste pavaj sau se ridica asemeni unui abur gros de acid. La un moment dat, pămîntul urui și trepidă, probabil din cauza unor bombe care cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că sunase semnalul de Încetare a bombardamentului, iar drumurile erau deblocate. Se gîndea la drumuri, la mișcare, și nu mai Înțelegea nimic. Își ridică mîinile spre cap. La pipăit, părul i se păru ciudat - era aspru și fusese pîrlit de scîntei. Pielea feței era moale În locurile În care o apăsa; Își aminti vag cum cineva Îi spusese că avea arsuri. Apoi Henry Varney veni din nou lîngă ea și-i atinse umărul. Încercă să se uite la el - dînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu rouă Pe stradă-o mângâie cu-o mână, Acasă-o bate cu-amândouă! La volan Visând la o jună castă, Dar privind spre o cadână, Înghiontit și de nevastă Am intrat într-o bătrână! Oftalmologică Aveai ochi ca de scânteie, Ochi căprui, lucind ca aștrii, Mi-ai făcut ochi dulci, femeie, Iar bărbatul tău...albaștri! Unui aviator Pe-acest tip simpatic, tonic, Evadat pe varii rute, Și când nu-i în supersonic, Îl găsești cu parașute... La hanul răzeșilor La
IOAN ZAHARIA by IOAN ZAHARIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83935_a_85260]
-
diverși admiratori, Dar pân’ la urmă te-ai ales Doar cu un...copilaș din flori. Iar femeia Să știi, femeia-i mai femeie Nu când îți face capul toacă Și ochii ei ca focul joacă, Ci când iubirii-i dă scânteie
SUCCINTE NOTA?II DESPRE CULEGEREA DE FA?? by George Petrone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83944_a_85269]
-
nimeni n-ar fi vrut să le facă rău. — A vrut cineva. De ce? — Charles... se poate să fi fost un accident. Poate au ținut prea mult la microunde o porție din gustările alea crîncene ale lor, s-a produs o scînteie și s-a aprins toată casa ca o căpiță de fîn. Pe urmă Frank, din cine știe ce motiv personal, Începe să joace rolul lui Joseph K(##notă: Josef K, personajul principal din romanul Procesul, de Franz Kafka. Josef se trezește Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a adus din țările turcești, de unde se trage acest dar al Bunului Dumnezeu. Acolo, i se spune harbuz, așa cum i-am zis și noi, o vreme... Pe urmă, nu mai comentă nimic. Privi numai în sus, în cenușa bolții, unde scântei sfioase se stingeau în rumeneala zorilor și, plesnindu-i cu biciul pe crupă, le comandă celor doi lipițani: Hai, băieți! Nicanor Galan, văzând ștreangurile cailor prea puțin înstrunate, bănui că, în căruță, nu se află mare povară. Fierul ar trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se lăsase asupra României începând cu 27 mai 194072 făcea ca zilele să treacă exasperant de încet, parcă lipsite de viață și fără evenimente majore. Dar undeva, în subteran, noi tensiuni se acumulau celor deja existente și cea mai mică scânteie puteau duce la răbufniri eruptive necontrolate. Deși înalții demnitari germani, inclusiv ambasadorul nazist von Killinger, considerau "simple bârfe de salon" informațiile conform cărora ceva se pregătește în România, supravegherea de către serviciile secrete germane a celor din fruntea ierarhiei decizionale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
timp, drumul se întinde în față drept și liber. Marius profită să ajungă la viteză maximă. Cu siguranța pistolului mitralieră pusă la foc automat, Manfred iese pe jumătate afară și trage, dar o denivelare a șoselei deviază rafala. Gloanțele împroașcă scântei pe caldarâm chiar în fața mașinii urmăritorilor. Șoferul acesteia ezită, ceea ce face să piardă câțiva metri, dar revine în forță năpustindu-se înainte ca un berbec înfuriat. Așa n-o mai scoatem la capăt, strigă Manfred înghesuindu-se să intre înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
își face din nou loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor îi joacă cercuri colorate. Căldura infernală aproape că-i arde retina. Strânge atât de tare pleoapele încât vede cum fulgeră scântei nenumărate. Se clatină, bâjbâie disperat cu mâinile înainte. Cade într-un genunchi. Parcă aude plânsetul unui copil. Instantaneu, tot ceea ce este legat de el și corpul său dispare. Se ridică ca un om beat. Are impresia că totul se desface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la măsuri draconice. Am putea afirma că, mai curînd decît să fie protestatară, revista clujeană oglindea tirania unui dirijism pe fundalul căruia cele mai firave semne de "liberalizare" atrăgeau atenția într-un chip disproporționat cu semnificația lor rezonabilă. Precum niște scîntei în beznă. Cu toate acestea, A. E. Baconsky și-a pierdut scaunul de redactor-șef. N-am uitat poza ce a adoptat-o într-o asemenea circumstanță. Se plimba alene pe stradă, înveșmîntat ca de obicei "la patru ace", cu
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
epigramistul Giordano, coproprietarul vechei tipografii ŤH. Goldnerť, unde se tipărea ŤNoutateať, pe care o susținea singur, cu fondurile sale. ș...ț Nu eram mulți de altfel: Virgiliu Cișman, Ioan Adam, Botez-Gordon (fratele artistului Penel), Rodion (d-rul Steuerman), J. Geiger, V. Scînteie, Giordano și cu mine." Date prețioase, însă nu tocmai exacte. (Eugen Herovanu, de altfel, e conștient de slăbiciunile memoriei sale, adăugînd la cele spuse: "Am uitat pe cineva? Se poate... Răsfoind zilele acestea la Academie colecția ŤNoutățeiť și alte cîteva
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
leneși cari trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroși și fudui, mult mai înfumurați decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale țărei. De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulități pentru orice scânteie de merit adevărat și goana înverșunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale țărei, pentru că, în momentul în care s-ar desmetici din beția lor [de] cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor. 19 {EminescuOpX 20} Într-adevăr, cum li s-ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nici noi cu aceasta, nici puterile europene. [28 ianuarie 1878] REPREZENTAȚIILE ROSSI La 24 curent s-au reprezentat Hamlet. Dacă în București am avea dreptul de-a fi exigenți și n-am trebui să fim mulțămitori din inimă pentru orice scânteie de arte adevărată, am avea observații de făcut, nu lui Rossi însuși, ci asupra reprezentației ca întreg. O piesă, dar mai cu seamă una de Shakespeare, este un op de arte în care toate caracterele sânt atât de însemnate încît
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cuvântul tainic. Căci într-adevăr există ceva tăinuit care dă consistență stelelor căzute în Dealul Mitropoliei, care le ține la un loc, pe când cuvinte de ordine superioară constituțională ar fi trebuit s-o facă să se risipească de mult, ca scânteile de zgură când faurul bate cu ciocanul în nicovală. De mult adunarea din Dealul Mitropoliei și emanațiunea ei, ministeriul, sânt neadevăruri întrupate. Camera a hotărât cestiuni asupra cărora nația n-a fost consultată nicicând, precum cestiunea Basarabiei și încorporarea Dobrogei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dădeam efectiv dreptate în sinea mea chiar), acuma tu trebuie să pleci..." Ne vedeam la mine și totdeauna seara și totdeauna spre sfârșitul întîlnirii și pe nesimțite cuvintele o împingeau spre mine și se ciocneau cu ale mele scoțând nu scântei, ca acuma, ci adesea fulgere, la a căror lumină vie ideile mele erau nu o dată anihilate, topite, reduse la neant: nu mai știam niciodată, atunci pe loc, ce să-i mai răspund, abandonam și ne despărțeam. Rămas singur, începeam să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]