4,863 matches
-
ele era un sol tare și înfricoșător. Nu era nici zăpadă, nici gheață sau apă și nici pământ cu iarbă precum vara în tundră. Gheața și zăpada aceea albă și moale, în care părinții, moșii și strămoșii lui s-au scăldat de la naștere până la trecerea în rândul spiritelor, nu mai exista. De la înălțimea la care se afla, în primul moment, privirea îi alunecă undeva în jos, adică pe direcția firului cu plumb. La o distanță apreciabilă, atât la picioarele lui cât
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care asigură o precizie totală armei. footnote> nou-nouț, măi... cum n-ai mai văzut!“, zise moșierul cu mândrie, netezindu-și toiagul cu palma tremurându-i... „...Sărmanu‟ di el, sărmănelul“, își zise compătimitor, cu inima frântă, fostul hăitaș. Și lacrimile îi scăldau obrajii, fără să plângă, uitându-se furiș, cu o jale fără margini, la ruina de om din fața lui, altădată bărbat falnic și vânător strașnic, cum rar a mai văzut. ... Fanachi, țăran înțelept și isteț, îi făcea pe plac boierului, deși
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna bătrâna cu o răbdare de sisif, mângâind-o cu degetele, ușor, pe fruntea scăldată de sudoare. Pădurarului i se frângea inima de mila tinerei lui neveste, dar și de a bătrânei moașe. - S-o‟ndemnăm fără contenire, Antoane, mamî..., să n-o slăghim diloc, cî‟i mari primejdii mamî... îi șopti ea, tot mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
slabit-o cu muncile, femeia a văzut totul, cu iuțeala gândului. ... Ziua aceea însorita și frumoasă, când pășise cu Anton pragul casei pentru prima oară, și bătrînul Toma, tatăl lui Anton, a primit-o cu brațele deschise. În vreme ce lacrimile îi scăldau obrazul ostenit, zâmbi printre lacrimi fericită. Moașa schimbă priviri cu înțeles, cu Anton și cu bătrânul Toma, care au priceput că despica vreo amintire scumpă inimii ei. Tăcea cufundată în bucuria, durerea și suferința ei. Deodată, se întunecă, mistuita de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moașa Săftica și-și făcu și ea cruce... ...Îți mulțumesc Antoane, pentru tot... îți mulțumesc!... femeia vorbea încet, tot mai încet, cu răsuflarea tot mai grea și întretăiată... În genunchi, la marginea patului, pădurarul își purta degetele peste fruntea ei scăldată în sudoare, în timp ce sub licărirea vorbelor din ochii ei, luminițele pâlpâiau tot mai slab, ca un opaiț în care s-a isprăvit seul. Era pregătirea de plecare... Lacrimiie începură să-i curgă pe obraji, singure, cu privirile când fierbinți, când
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deznădăjduit, nu îndrăznea să deschidă vorba, parcă și prin el trecuse nevăzută umbra amară a acestui sfârșit. Ochii, de pe zăpadă, ca două bucățele de lună, îl căutau. Până acasă, Pădurarul nu mai deschise gura. Anuca i-a primit cu obrajii scăldați în lacrimi, pe care grăbea să-i șteargă cu dosul palmelor, zicând: „De ce i-ai omorât, tătai!...“ Moșierul făcu ochii mari de mirare. A doua zi, pădurarul i-a povestit moșierului, de ce a jurat că nu va mai împușca lupi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fiară, un animal de pradă care se hrănea din carnea ființelor vii, supraviețuind într-un mediu dușmănos, unde numai cei mai puternici pot supraviețui. Se lăsă noaptea și luna plină se ridică, tot mai sus deasupra codrului, luminând priveliștea și scăldând-o într-o aură fantomatică. De undeva, din depărtări, se auzi un urlet stins, tânguitor, urmat de un cor de urlete asemănătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice... și, o haită de lupi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din depărtări, se auzi un urlet stins, tânguitor, urmat de un cor de urlete asemănătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice... și, o haită de lupi năvali ca un torent argintiu în poiana scăldată de lumina lunii. Suru se înfruntă, în poiană, pentru prima dată cu o haită. Se hotăra soarta, ori e acceptat de haita, ori e sfâșiat. Doi lupi, unul cenușiu și unul dungat, se apropiară prudenți, învăluindu-l... Unul se năpusti
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aproape și tot mai puternice. Suru păși în mijlocul poienii și ascultă. Era chemarea... chemarea pe mai multe note... haita de lupi trecuse hotarul ținutului acoperit de codri din valea lui Suru. Lupii năvăleau acum ca un torent argintiu, în poiana scăldată de lumina lunii, iar în mijlocul poienii stătea Suru, nemișcat ca o stană de piatră așteptand sosirea lor. Dupa câteva clipe, cel mai îndrăzneț dintre ei se năpusti asupra lui. Suru ripostă fulgerător, sfâșiindu-i junghietura... Apoi, rămase neclintit, fară să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi era rușine, i se făcea un fel fel de frică... omul care n-a cunoscut frica de nimeni și de nimic... dar, acum îi era rușine s-o spuie în fața feciorului său. Și, pe loc se pomeni cu ochii scăldați în lacrimi, amintindu-și de Axinia, nora lui, mama Anucai. „-Ci fatî grozavă o fost !“... își zise el ștergându-și obrajii cu dosul palmelor. „Ei, da‟ Anuca ari cui sămana!“... își iubea mult nepoata. Cel mai mult îi plăcea, când
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Și, mai important, ce anume dorea aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în felul acesta, câteva clipe, dar, pentru el, era prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
visez numai draci? Mereu, când mă observă, ei toți tăbărăsc peste mine, mă trântesc brutal la pământ și se așază, cu toată greutatea lor ticăloasă, exact deasupra mea. Țintuit și inert mă țin, în felul acesta, toată noaptea și mă scaldă numai în torturi! Iar eu - trist lucru! - resimt asta de parcă ar fi cel mai real lucru cu putință; parcă aș fi pe deplin treaz și legat puternic de mâini și de picioare de niște lanțuri nevăzute, zău așa! Și sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înduioșeze oarecum, s-o determine să-și schimbe poziția și s-o facă să-și reconsidere părerile, se vede că mai mult o întărâtă și o agită, iar asta nu se știe de ce. Broboane mari de sudoare începură a-i scălda toată fața, iar ochii aveau în ei niște licăriri stranii și bolnave. Șerban cunoștea foarte bine ce înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte multe ori în trecut le mai văzuse la mama sa, dar el nu mai apucă s-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
eclipsa cu prezența ei întregul spațiu începând de la ușă până la mescioara la care aștepta gata de atac, o mașină de scris Olympia însoțită de un vraf de indigouri și de un teanc de foi ministeriale. Pentru câteva momente, mă simțeam scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărută în chenarul ușii care, deschisă, parcă decupa cerul cu firave caiere de nori scămoși, părea că trupul ei, unduind, electriza întreaga încăpere. Nu o dată aș fi vrut să imortalizez
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în colțul gurii, ca și cum ar fi obosit. Când vorbea, din grabă uita să-și înghită saliva și, după un număr oarecare de cuvinte pronunțate rapid, i se umplea gura ca de o spumă albă și o puteai vedea cum îi scălda când și când dinții, ca valurile unei mări nervoase, care se izbesc gata să spargă de stâncile abrupte. Poate tocmai de aceea Regizorul, pe numele lui George Ilea, era așa de convingător. Tiptil, aproape pe nevăzute, își înghite saliva (la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o taie Roji. Ca să nu se întâmple așa, încerc să joc teatru până și în pat. Mă consolez cu gândul că așa mi-a fost sortit, să mor de tânără... O îmbrățișez. Mi se udă mâna de la lacrimile ce-i scăldau Iozefinei obrazul. O strâng la piept și încerc s-o consolez: - Fii liniștită. Va fi totul bine, Iozefina. Cum? După ce bărbatu-meu mă omoară cu cuțitul de tăiat pâine... Replica naivă a Iozefinei, venită pe nepuse masa, stârnește râsul. Roji
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-o altă viață, ar fi fost androgini și că eu într o viață anterioară aș fi fost o Julietă capabilă de o iubire peste fire. Deodată, aflat la brațul Reliei, într-o mare de lume în doliu, mă simt scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărut ca altădată în bibliotecă, în chenarul ușii imaginare, care parcă decupa din nou cerul cu firave caiere de nori scămoși, trupul ei unduind, pare că îmi electrizează și-acuma
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să-i confirme că înțelesese și apoi, foarte încet, îi îngădui să inspire, fără să slăbească deloc apăsarea hangerului. Un firișor de sânge începu să curgă pe gâtul căpitanului îngrozit, și în scurt timp se amestecă cu transpirația ce îi scălda pieptul. Știi cine sunt? Făcu semn că da. — De ce mi-ai ucis oaspetele? își înghiți saliva. în cele din urmă, cu un efort și aproape fără glas, șopti: — Așa era ordinul. Un ordin foarte strict. Tânărul trebuia să moară. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se clatină. Nu e bine, zise sentențios. Nu. Nu e bine. — îmi pare rău... — Și o să vă pară și mai rău, vă asigur. începând de azi, sunteți detașat la postul din Adoras, în locul căpitanului Kaleb-el-Fasi. Locotenentul Razman își simți trupul scăldat într-o sudoare rece, fără nici o legătură cu aerul condiționat, și picioarele îi tremurară atât de tare, că aproape se loviră unul de altul. — Adoras! repetă fără să creadă. E nedrept, Excelență. Eu pot fi vinovat de o greșeală, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și ucigaș, ștergând de pe pământ toate umbrele. Căldura sufocantă îl cufundă într-o toropeală neliniștită, un fel de somn din care se trezi speriat, dar speriat chiar de acea liniște, de acea pace și de acea tulburătoare senzație de gol, scăldat în sudoare și simțind aproape o durere în urechi, ca și cum cineva l-ar fi scufundat brusc într-un univers gol pe dinăuntru, așa încât șopti încet câteva cuvinte, doar ca să se asculte pe el însuși și să dovedească că mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lingă poalele veștmântului, spaima ce puse stăpânire pe sufletul său fu atât de mare, că nu izbuti nici măcar să facă un pas înapoi și să o ia la fugă. Marea din care se născuseră cândva strămoșii săi, „garamanții“; marea ce scălda coastele senegaleze și unde își găsea moartea marele râu ce hotărnicea deșertul la sud; marea unde se sfârșeau nisipurile și întregul universul cunoscut, dincolo de care doar francezii mai locuiau. Marea pe care nu visase niciodată s-o cunoască, la fel de îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
niciodată de președinte. Și poate că aveau dreptate, pentru că în timpul acelor zile Gacel își dăduse seama de micimea lui în comparație cu universul complex al unei capitale unde cunoștințele, experiența sau hotărârea sa nu-i slujeau la nimic. O pădure de clădiri scăldate de o imensă mare sărată, unde în multe colțuri se înălțau fântâni din care într-o zi țâșnea mai multă apă dulce decât consuma un beduin într-o viață întreagă, ridicată pe un pământ pietros ce servea drept cuib pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
meu genetic a fost bulversat. Am chemări către alte izvoare, deși, când ajung la acestea, înțeleg că nu au apa pe care o căutam, nu au susurul pe care-l știam, nu formează pâraiele în care aș vrea să mă scald. Dar nu-mi plac nici marile schimbări. Adică nu-mi mai place nimic... Am fost aici la o slujbă religioasă și am avut impresia că particip la un spectacol de operetă pus în scenă de neprofesioniști. Toate, de la clopot, toacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care mă târăște prin lume... Am chemări către alte izvoare, deși, când ajung la acestea, înțeleg că nu au apa pe care o căutam, nu au susurul pe care-l știam, nu formează pâraiele în care aș vrea să mă scald... De-o vreme încep să mă gândesc la viața mea. Până acum am privit-o ca pe un spectacol, ca și cum ar fi viața altuia... Ce mult mi-aș dori să descopăr că Iuda a trădat dacă a trădat cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sărmanul Eckman și cu mine am fost destul de apropiați În ultima vreme, spuse domnul Stein, deschizând larg o ușă care dădea Într-un salon mare și strălucitor, unde un pian, un bol de flori și câteva fotolii de inox erau scăldate În aerul galben-pal. Iată, Emma, spuse domnul Stein, l-am convins pe domnul Carleton Myatt să vină să te vadă. Nu existau colțuri Întunecate În Încăpere și n-aveai unde să te ascunzi de lumina blândă și generoasă, dar Dna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]