5,253 matches
-
cercetători ai fenomenului legionar, l-au numit pe Căpitan inițiator, realizator și conducător al unei congregații (ordin) religioase, mai mult decât conducător politic (greșeau în parte, despărțind actul moral de actul politic, în acest fel putânduse devia la machiavelicul „scopul scuză mijloacele”). Căpitanul crease o școală morală, și nu un partid politic, - ce avea ca obiectiv modelarea în viziune creștină a sufletelor, nu acapararea puterii politice. Imperiul bizantin a ajuns și politicește în brațele creștinilor; așa și România va cădea politic
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
corul religios, l-a rugat pe părintele Ion Florea, dirijorul corului, să facă față cererii. Cunoșteam folclorul românesc prelucrat și armonizat de Ion Vidu, Ghirescu, Dima etc., dar am cântat imnul Sus în cer este patria mea. Părintele s-a scuzat că nu știm decât cântece religioase. Nu eram dispuși să desfătăm ocupanții țării cu duioșia și dorul neamului nostru, dar le-am cântat mărturisirea noastră de credință și au plecat foarte decepționați. Închisoarea, prilej de mântuire sau de cădere Închisoarea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
regalității, instituția responsabilă pentru viața trupurilor care trebuie supuse spiritului pentru bunul mers al întregii societăți. Pentru a realiza binele oamenilor, fericirea pe pământ, de care face atâta caz concepția comunistă, trebuie să folosești și metodele cele bune. Scopul nu scuză mijloacele: fericirea nu se poate realiza prin ură. „Să urâm” zic comuniștii. Numai dracii se urăsc între ei și, de când s-a dezlănțuit ura, vedeți pe viu ce s-a realizat chiar în problema pe care o anchetați. Ofițerul și-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a trimis pe tata să pregătească masa pentru că dânsa mergea foarte greu, făcuse și așa mare efort să mă primească. De mâine începând, noi postim. Începe postul Sfintei Maria și știi că noi ne împărtășim..., zise mama, cerându-și parcă scuze. Știu mamă, nu am uitat, am zis eu bucurând-o. Și eu am să postesc. Postim cu toții și ne împărtășim împreună. Ești cam slăbit maică, zise cu glas blajin, după ce mă privi puțin; îi era teamă să nu mă jignească
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
domnul Panaitescu erau oameni cu alt orizont, dar trăiau, ca toți micii funcționari, sub teroarea fricii comuniste. M-au supus la un examen scris la matematică, la română la nivelul claselor a doua și a treia primară, fiindcă, s-au scuzat, tovarășii de la cadre, care verifică și dânșii nivelul de pregătire al candidaților, nu depășesc acest stadiu. Am fost cazat în cazărmile de la Negoiești, localitate la un kilometru jumătate de șantier, unde erau cazați toți muncitorii care făceau naveta săptămânal acasă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acasă și luau masa la cantina șantierului. Dimineața făceam cursuri teoretice, iar după amiază practica, repartizați la echipele de pe șantier. După ce m-au cunoscut, mai mulți ingineri sau tehnicieni care țineau cursuri la școlile de calificare mi-au încredințat catedra, scuzându-se că sunt antrenați în alte lucrări; am devenit profesor al propriilor mei colegi de clasă. Profesorii îmi lăsaseră cursurile: tehnologie, desen, mașini. Învățam seara lecțiile și a doua zi le predam colegilor. Cei mai mulți dintre aceștia erau foști salahori sau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la care ofițerul nu venea. Eu eram obligat să-l înștiințez a doua zi, printr-un bilet lăsat la poartă, că am fost prezent la locul și la ora indicată. Dacă se prezenta, lua numai notă de prezența mea, se scuza că are treburi mai urgente și-mi fixa altă întâlnire. Cât am stat prin sat, l-am întâlnit pe fostul primar din timpul guvernării legionare, Gheroghe Epseghie, poreclit Sică Țupan, o rudă mai îndepărtată din partea mamei. Stătuse ascuns patru ani
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și cea comunistă, cu atât mai mult cu cât e împotriva legilor firești ale vieții: nu a fost cerută de nimeni, ci impusă prin forță și neamului românesc. După prima declarație m-a condus până la ieșire un ofițer mai tânăr. Scuza partidul pentru greșelile pe care conducătorii lui le-au făcut față de unii ca mine. Mă gândeam la sofismul pe care-l învățase la școala de partid: Acuzând conducătorii partidului, încercați să scuzați partidul de oprimarea dezlănțuită în numele lui asupra întregii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a condus până la ieșire un ofițer mai tânăr. Scuza partidul pentru greșelile pe care conducătorii lui le-au făcut față de unii ca mine. Mă gândeam la sofismul pe care-l învățase la școala de partid: Acuzând conducătorii partidului, încercați să scuzați partidul de oprimarea dezlănțuită în numele lui asupra întregii țări, care a distrus elita spirituală a neamului. Ce mai putem face acum?!, zise recunoscându-și parcă vina de participant la acest sacrilegiu. Singura posibilitate, în momentul de față, este să faceți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să-și ia rămas bun de la ei. Poate am greșit unii față de alții, a lăcrimat, și e bine să plecăm iertați. S-a îmbrățișat cu toți vecinii și toți plângeau. După ce au plecat vecinii, părea foarte obosit. Ne-a rugat, scuzându se, să-l lăsăm să se odihnească, dar ne-a făcut semn spre cele trei lumânări. Am privegheat pe rând și ne-am rugat la căpătâiul lui. Dormea ca un copil, doar respirația îi era puțin greoaie. Duminică dimineața, 10
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
L. Vasilescu, datată din 20 octombrie. Mi-a parvenit abia acum patru zile. Marea nenorocire (adică cutremurul) produsă aseară m-a împiedicat să vă răspund pînă acum, nenorocire care i-a adus o altă durere mult încercatei noastre țări. Mă scuzați că v-am uitat, așa cum au făcut-o toți. Vă rog să mă credeți că nu este așa. În cei aproape patruzeci de ani de cînd vă cunosc, ați avut destule ocazii ca să sesizați manifestările prieteniei mele, admirația pe care
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a fost promptă. Într-o scrisoare de protest, naziștii menționau că "Iorga a fost un dușman neînduplecat al Germaniei și al lui Hitler". O copie a acestui protest i-a fost trimisă Mareșalului Antonescu. Din această cauză, Antonescu s-a scuzat față de Lepădatu, spunîndu-i că "datorită altor treburi nu poate veni la ceremonia comemorativă ținută în memoria lui Iorga". "Ce lașitate!", comenta Lepădatu. "și asta chiar din partea cuiva ca Antonescu!"55. Gheața începea totuși să se topească. Ziarul "Curentul" al lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
la scrisoarea ta și încerc să citesc printre rânduri. Ce se ascunde printre rânduri? Simt că aștepți de la mine să-ți ghicesc starea de spirit. Dumnezeule, starea ta de spirit! Vrei să vin la tine pentru o scurtă relație amoroasă? Scuză-mi, te rog, aceste cuvinte îngrozitoare, dar tu m-ai pus într-o situație îngrozitoare. Poate că scrisoarea ta nu vrea să spună mare lucru și că eu îmi imaginez mult mai mult! Poate că tu singur nu știi ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei mari, aproape violeți, oarecum înghețați și voalați, de parcă priveau dincolo de mine. Am simțit că mi se aprind obrajii, blestematul val de roșeață năpădindu-mi gâtul și fa]a. În mod deliberat, nu-mi pregătisem nici o frază. Am spus doar: — Scuză-mă, tocmai treceam pe aici reîntorcându-mă dintr-o plimbare, și m-am gândit să intru pentru o clipă. Înainte de a-i auzi răspunsul, am avut timp să gândesc: ,, Ar fi trebuit s-o las pe ea să vorbească mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
picioarele mele. Fitch îmi aruncă la un moment dat o privire. Am hotărât că sosise timpul să plec. — Mă rog, a fost foarte amabil din partea dumneavoastră că mi-ați îngăduit această vizită. Acum trebuie să plec. Vă rog să mă scuzați că v-am întrerupt... cina. Sper că veți veni în curând să-mi faceți și mie o vizită. Aveți telefon? — Da, dar e deranjat, răspunse Fitch. Hartley se ridică în grabă de pe scaun. M-am ridicat și eu și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Îți mulțumesc pentru reflecțiile tale, vere. Acum vorbește-mi despre tine. — Bagă de seamă să nu pierzi trenul. Dar îți pot comanda un taxi prin telefon, la gara Victoria e un serviciu foarte serios. Cum îl cheamă? — Pe soț? — Nu, scuză-mă, pe băiatul pierdut, pe fiu. — Titus. — Titus, repetă James îngândurat. Apoi continuă: [i l-au căutat? S-au adresat poliției, și așa mai departe, au făcut tot ce se poate face? — Nu știu. A plecat de mult, n-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să i le spun și pe care le și inhibasem, ca să le aranjez în mintea mea într-o anumită ierarhie. I-am întins mâna. Mi-o strânse formal, cu un aer de demnitate surprinsă și apoi făcu un pas îndărăt. — Scuzați-mă. A fost o întrebare prostească. Și, poate chiar... impertinentă. Ceva din ușoara lui ezitare comunica, în acel mod rapid pe care-l împrumută uneori vorbirea, o impresie de inteligență. Remarcasem de asemenea felul clar, aproape deliberat, în care articula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai văzut-o până când nu ne-am întâlnit pe neașteptate aici... Cred că ați găsit-o cam schimbată! — Eu continuu s-o iubesc. Dar între noi nu a avut niciodată loc o relație amoroasă. — Pe mine asta nu mă interesează. Scuzați-mă, n-am vrut să mă exprim în felul ăsta, probabil că m-am amețit. Am vrut să spun că nu-i nevoie să-mi povestiți asemenea lucruri, nu mă interesează. Cred că nu sunteți tatăl meu, și cu asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am suferit atunci? Dar pe vremuri eram fericiți, nu-i așa? Când ne zbenguiam cu bicicletele. A fost tinerețea așa cum trebuie să fie: veselă, perfectă. De atunci, nu am mai iubit pe nimeni. De asta, vezi tu, trebuie să mă scuzi dacă acum merg prea departe... Adoptasem un ton degajat, sperând s-o ademenesc la un răspuns blând. Și mă mai gândeam: „O, Doamne, dacă aș fi regăsit-o în timpul războiului, dacă aș fi dat peste ea pe stradă, la Leicester
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se simtă ca la el acasă. Fapt care îmi producea plăcere și neplăcere în același timp. — Bună dimineața, conașule, spuse Gilbert. — Bună, tăticule! Nu-mi plăcuse această glumă a lui Titus. — Dacă ții să fii familiar, numele meu e Charles. — Scuzați-mă, domnule Arrowby. Cum se simte mama în această dimineață? — Oh, Titus, Titus... — Ia un ou, îmi oferi Gilbert. — Vreau să-i duc sus un ceai. Îl preferă cu lapte, cu zahăr? — Nu mai țin minte, răspunse Titus. Am aranjat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
u ar putea să se ivească dintr-un moment în altul. — Ca s-o caute pe mama. Da, cred că s-ar putea. Și ce-o să faceți? Nu știu. Ce-o să facă el? Ascultă, Titus, și te rog să-mi scuzi graba stângace, dar sunt multe lucruri pe care doresc să ți le spun. Titus, trebuie să ținem unul cu celălalt, noi doi... Da, da, eu sunt o proprietate foarte prețioasă, sunt momeala, sunt ostaticul. Nu, nu ăsta-i punctul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Trebuie numai să dorești, să vrei. Te rog. Simt că există o legătură reală între noi, care se va intensifica, în mod firesc. Te rog să nu gândești că doar mă folosesc de tine, nu-i adevărat, îmi ești drag. Scuză forma stângace a celor ce-ți spun, dar nu am avut timp să-mi pregătesc un discurs elegant. Am sentimentul că destinul, sau Dumnezeu, sau nu știu ce altceva ne-a dăruit pe unul celuilalt. Să nu ratăm în mod stupid această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îmi pare rău... sunt un nebun, un idiot lipsit de orice simțire... — Nu, nu... îmi pare rău că m-am necăjit în asemenea hal și am scos sunete atât de respingătoare... probabil că mă aflu într-o stare de șoc. Scuză-mă, dragostea mea. — E în ordine. Spune-mi... de cât timp mă aflu aici, în casa asta? — De două zile. — El a fost pe aici... soțul meu? Sau mi-a trimis vreo scrisoare? Era prima oară când întreba de Ben
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adevăr. Și el îl urăște pe omul acela, iar dacă te vei întoarce la el, n-ai să-l mai vezi pe Titus niciodată. Nu ai de ales numai între mine și mariajul tău jalnic ratat - te rog să-mi scuzi exprimarea -, ci trebuie să ții seama și de Titus. Haide să plecăm la Londra, toți trei, și de acolo vom pleca în altă parte, oriunde. Acum alcătuim o familie. Ceea ce nu am mai cunoscut niciodată din clipa în care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am văzut și un turn de apărare, îți aparține? — Da. — Îmi dau seama de întregul farmec al locului. De când datează casa? — O, nu știu, o mie nouă sute, ceva mai devreme, sau poate că mai târziu. Doamne Dumnezeule! — Ce se întâmplă? Scuză-mă, ar fi trebuit să-ți scriu, să-mi anunț venirea. Am încercat să te sun, dar n-ai telefon. Nu-i nevoie să înnoptez aici, am trecut pe lângă un hotel foarte frumos, la vreo două mile depărtare. Nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]