6,619 matches
-
grijă, dar când trăsese ușa, aceasta ieșise din țâțâni. O femeie țipase, iar el, intimidat, pusese ușa cu grijă mare lângă toc și dispăruse repede și fără țintă. Și tot atunci dăduse ochi în ochi cu Iscru, care îl privea senin și intimidat, încât pe Zogru îl lovise un val de vinovăție. Băiatul nu spunea nimic, doar îl privea ca un discipol umilit. Nu mai făcuse ceva memorabil până în momentul în care îl strigase Ghighina, iar întâlnirea cu ea îi deșteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se uite la fața ei frumoasă și, în același timp, să-i dea la o parte fusta lungă. Când a pătruns în ea, a intrat într-un vârtej și, odată cu el, toată lumea. Vedea în zare coroanele albe ale copacilor, cerul senin ca lacrima și auzea stins ritmul muzicii și glasurile care chiuiau din timp în timp. Pe urmă a privit în ochii ei și l-a cuprins un sentiment de milă, de bucurie, de biruință și de sacrificiu în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o casă nouă, cu video-interfon și de supraveghere. Apoi Andrei Ionescu savurează în tăcerea camerei lui descrierile amănunțite ale sodomizării și felației, mișcând ritmic arătătorul lung și subțire deasupra unui Viceroy fumegător, în timp ce în strada Gelu Căpitanul se adună gândurile senine ale unei vieți fără sfârșit. Pentru Zogru, primăvara anului 1460 este tot atât de actuală ca și după-amiaza aceasta de iulie, în care îl așteaptă pe Andrei Ionescu. După Paște, viața a devenit nespus de pașnică. Zogru punea umărul la treabă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Pampu, apoi un bărbat bătuse în poarta mănăstirii, ca să anunțe că e un om mort pe malul lacului. Din aproape în aproape, călugării descoperiseră că pe ușa mănăstirii lor era zugrăvit portretul lui Pampu, cu părul negru, cu fața senină și buzele pregătite să vorbească. Până și opincile erau aceleași, legate cu șnururi colorate. La început, părintele Damaschin spusese că spiritul de om curat al lui Pampu se ridicase până la oameni, prin voința lui Iisus. Apoi, oamenii începuseră să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
adunat popi de la șapte biserici, doi erau veniți chiar de la Târgoviște, și au făcut slujbă mare în fosta poartă a mănăstirii. Apoi, în miezul nopții, au desfăcut mormântul lui Vlad Dracul. Au făcut cerc de făclii în jurul lui, și Dionisie, senin și zâmbitor ca întotdeauna, a adus cazanul cu apă sfințită și s-a lăsat pe buza gropii. El a luat, unul câte unul, oasele acoperite de pământ cleios și le-a spălat fără grabă în cazan. Asculta rugăciunea șoptită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mama te iubește, Și din tot ce are, ție îți dăruiește! Cine ar uita chipul mamei, sfânt, Vorba aceasta dulce, scump acest cuvânt, Nici să mai trăiască nu ar merita, Vinovat el este pentru fapta sa! Soră, Primăvară! Pe cerul senin, soare strălucește, Căldura se simte, din nou pe afară! Dintre vietăți, cine nu o iubește, Pe frumoasa noastră, soră Primăvară? Mii de vietăți, iarăși au ieșit, Câmpiile uscate, iar au înverzit! Căldura naturii, inimi ne-a furat, Dragul nostru codru
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ușor Uite, toamna vine-n zbor! Frunze galbene-aurii Roșcate portocalii Se joacă și se-mbulzesc Toamna mie mi-o vestesc. Iftode Roxana-Marina, clasa a VI-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina O lume eternă Pe cerul senin Doar luna dă culoare întunericului Căci stelele și-ascund sub gene Privirea argintie. Luna-și întinde brațele spre mine Și simt cum sunt atrasă spre cer, Spre un alt început. Liniștea nopții se așterne încet In timp ce eu zbor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și poezie. Timpul Ce e timpul? Timpul secunde, minute, ore... Timpul o clepsidră, Timpul un ceas. Secundele mor, minutele trec, timpul... se duce. Ce rămâne, e doar amintirea, și va rămâne mereu... Doar Timpul Luna Ce noapte frumoasă! Ce noapte senină! Privesc pe fereastră Și o văd! E luna plină. E-mbrăcată în mister Și e baltă de lumină E al nopții cavaler Și o văd! E luna plină. Fără ea nu este noapte “Sclavă albă” și sublimă Razele-s ca niște
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spuse: “mulțumesc frumos”. E primăvară! Un ciripit voios se-aude-n vale. E vocea primăverii. A sosit! În coruri mii și mii de rândunele Îți spun cu toate-un dulce “Bun venit!” Spre orizont doar cârduri de cocoare Au înnegrit al cerului senin, Venind în țara noastră unde iarăși Albastrul cerului de soare-i plin. Trezită e natura iar la viață Iar pomii toți acum au înflorit. Mireasma lor învăluie natura. Primăvară dulce, “Bine-ai venit!” Ai readus din nou multă speranță, Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
anii trudiți, iar în cântecul lor ultimele îmbrățișări se închideau fără milă. Glasul tăcerii, abătut, simțea și el durerea timpului. Trecând din ținut în ținut, simțeam ca am aripi din povești fără sfârșit. Le împleteam firul de poveste cu zâmbete senine și speranța în cosițe aurii ale nemărginitului. Nu aruncam nimic în uitare, în neant, ci continuam să duc mai departe mii de povești fără sfârșit. Îngerii poveștilor, admirând munca mea îmi arătară râul de lacrimi. Și eu simțeam că am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Andreica Fantezie de iarnă Demult, într-o casă veche situată pe o stradă lăturalnică dintr-un oraș uitat de lume, trăia o familie: soția, Kely, soțul, Filip, și fiica lor de șaisprezece ani, Violetta. Frumoasă, cu ochii albaștri ca cerul senin în zilele de vară, cu un păr negru precum abanosul și un ten măsliniu, rareori reușea Violetta să nu atragă atenția asupra ei. Într-o zi obișnuită, în care nimic nu prevestea vreo schimbare sau ieșire din rutina cotidiană, părinții
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de frumusețea și seninătatea acestei perioade din viața unui om. Stau și mă gândesc uneori ce scurtă e viața unui om! Viața fiecăruia e precum o stea. Începutul e când apare pe cer, când strălucește precum un soare pe cerul senin ori înnorat, iar maturitatea când încet se topește, dispare neajutorată precum pâlpâirea unei lumânări. Dar parcă mai frumos e când strălucește, când are putere, acea parte a vieții numită copilărie. Acum îi înțeleg pe cei mari de ce se gândesc cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pietrele cele mai șlefuite pentru joacă. Unde mă poartă pașii, unde întorc capul revăd la nesfârșit o frântură din copilăria mea din satul meu natal. Pământ al prieteniilor, al purității, al glasurilor cristaline de copii, al păsărilor diafane, al cerului senin, al bucuriei mă voi întoarce la tine întotdeauna ca să mă regăsesc fiindcă înțeleg a nu știu câta oară că veșnicia s-a născut la sat. Rîpea Bogdana, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Obișnuit cu niște curți mari, unde se plimba în voie, ajunge mai întâi pe o șosea plină de mașini care îl claxonau, deoarece mergea nestingherit prin fața lor. Era impresionat de ceea ce vedea: case mari, oameni mulți, mașini colorate, iar cerul senin luminat de soarele puternic îi încălzea puternic spatele, unde avea arcul cu săgețile. Se luă după câțiva oameni și intră într-un magazin. Prâslea era foarte nedumerit, deoarece el nu mai văzuse nimic asemănător până atunci. Totul i se părea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Plină de veselie și de încredere, a lenevit în cort cele trei zile, adunând lichidul prețios într-un bol de argint - pentru că primul sânge al unei virgine era o ofrandă neprețuită pentru recolte. Au fost cele mai liniștite și mai senine zile din viața ei. De cum femeile și-au terminat ritualul lunar, Rahela a vrut să fie stabilită data nunții. Dar oricât a bătut ea din picior, Ada a rămas neclintită. Obiceiul cerea să se aștepte șapte luni de la prima sângerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întreb dacă nu există vreun cântec care să le aline. Și dintr-odată am avut senzația clară că ceva se schimbase în univers. Că ceva important nu mai era la fel. M-am uitat în zare; cerul era în continuare senin, trifoiul mirosea la fel de puternic, albinele bâzâiau. Mi-am dat seama că tata și mama nu erau singuri. Lea stătea cu fața înspre bărbatul ei. Lângă ea, era Rahela. Cele două femei își stabiliseră un fel de reguli de conviețuire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar cum nimeni nu părea să vadă ce tristă eram, am încetat să-mi mai plâng de milă și mi-am văzut de treabă, încercând să fac pur și simplu ce mi se cerea. Ar fi putut fi o perioadă senină, dacă n-ar fi fost Ruti. În săptămâinile în care noi ne pregăteam de plecare, ea își pierduse parcă toată vlaga. Stătea în praf în fața cortului Leei, ca o arătare de pe altă lume și toți erau nevoiți s-o ocolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
chiar să fi debarcat la Lands’en - oare asta fusese cu doar două zile În urmă? - pe cînd bacul trecea de-a lungul falezei. Fără ca ceva să poată explica acest lucru și fără ca măcar un singur nor să tulbure cerul senin, totul se Întunecase brusc cînd trecuse prin fața sitului și cei șase menhiri de la Ty Kern Îi apăruseră ca niște prezențe amenințătoare. Loïc o Întrerupsese cu un rîs scurt care aducea mai degrabă a lătrat. - Și parcă văd cum ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
schimb jur-Împrejur. Și la viitorul nostru. Oamenii ăștia sînt toți alegători, așa că fă bine și renunță la aerul ăsta Îngîmfat și ia mai bine exemplu de la fiica ta: amestecă-te cu gloata! Armelle ar fi fost cu siguranță mai puțin senină dacă ar fi putut să vadă cum fiica ei, Juliette, și Ronan Le Bihan profitau că se pierdeau Într-un grup compact de tineri ca să-și lase mîinile slobode să rătăcească cu discreție. De la barul unde se sprijinea În coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la mezanin dominînd un salon mititel, o bucătărie ca de casă de păpuși, și un imens geam care dădea spre radă. Era felul ei de a nu tăia cu totul cordonul care o lega de Lands’en, de unde, pe vreme senină, cu un pic de imaginație și o bună doză de rea-credință, aproape că se putea zări farul de la Ty Kern, zise ea. Singura greșeală de gust, din punctul de vedere al polițistului: poza lui Christian, cu zîmbetul de reclamă Ultra-Brite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
brusc, Împinse parcă de o rafală violentă. VÎntul Începu să se Învîrtejească prin Încăpere ca o tornadă, stingînd lumînările, măturînd totul În trecere, smulgînd florile din coroane, ieșind apoi așa cum intrase, luînd petalele florilor cu el. În exterior, cerul era senin și limpede, frunzele copacilor nici nu se mișcau. Vijelia Încetase la fel de brusc cum se pornise. - VÎntul druizilor, mormăi Milic făcîndu-și pe furiș semnul crucii. Lucas se apropie de Marie, care se schimbase la față la fel ca și insularii prezenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Milic făcîndu-și pe furiș semnul crucii. Lucas se apropie de Marie, care se schimbase la față la fel ca și insularii prezenți, și o Întrebă la ce anume făcea tatăl ei aluzie. - Străbunii spuneau că o vijelie Într-un cer senin e semnul mîniei celor răposați. Specialistul În crime ritualice Încerca să scormonească printre amintirile lui de geografie - Întîlnirea front rece-front cald -, În căutarea unei explicații plauzibile, cînd exclamația Înăbușită a lui Jeanne Îi reteză elanul. Mama Mariei, Înlemnită, fixa una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
liceu; timp de doi ani, au frecventat Împreună orele de matematici, de fizică. Michel era cu mult peste nivelul clasei. Începea să-și dea seama că universul uman e decepționant, plin de angoasă și amărăciune. Ecuațiile matematice Îi aduceau bucurii senine și intense. Înainta În semiîntuneric și, dintr-odată, găsea o trecere: câteva formule, câteva factorizări Îndrăznețe Îl Înălțau Într-o zonă de senină și luminoasă. Prima ecuație a demonstrației era și cea mai palpitantă, căci adevărul ce licărea la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dea seama că universul uman e decepționant, plin de angoasă și amărăciune. Ecuațiile matematice Îi aduceau bucurii senine și intense. Înainta În semiîntuneric și, dintr-odată, găsea o trecere: câteva formule, câteva factorizări Îndrăznețe Îl Înălțau Într-o zonă de senină și luminoasă. Prima ecuație a demonstrației era și cea mai palpitantă, căci adevărul ce licărea la jumătatea distanței era Încă incert; ultima ecuație era cea mai strălucitoare, mai plină de voioșie. În același an, Annabelle intră la liceul din Meaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de brazi. În depărtare, Între culmile Înzăpezite, se zărea scânteierea albăstruie a unui lac. Aerul era blând și plin de miresme; era o superbă dimineață de primăvară. Uitase de cât timp era acolo, iar gândurile lui, detașate de trup, pluteau senine printre culmi când fu readus la realitate de ceea ce, mai Întâi, i se păru a fi un urlet. Îi trebuiră câteva secunde ca să-și reorganizeze percepțiile auditive, apoi trecu rapid În camera de alături. Așezat lângă pat, Bruno cânta cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]