41,020 matches
-
despre activitatea sa. Aminti ceva de recolta de orz, a fost slabă în acel an și cam atât. Despre trandafiri nimic. Ștefan simți că este timpul să se retragă: — Cred că este timpul de plecare. Se ridică de la masa unde servi un pahar de vin și bău o cafea. Recunoștea în sinea sa că s-a simțit bine, chiar dacă nu și-a atins scopul... deocamdată... — Apropo, Ștefan, aș dori să te întreb ceva! Am vrut, dar ne-am luat cu vorba
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383260_a_384589]
-
doar mi-am jucat rolul acesta blestemat. M-am săturat! Odată și odată, tot voi pleca de aici. --Te-ai săturat, ai? Dezbracă-te și scoate banii! Dă-i rochia de sirenă Ralucăi și tu treci în locul ei la pregătit și servit! Viperă afurisită! Sofica a-nceput să plângă cu hohote: --Cu ce sunt eu de vină, dacă m-a strâns în brațe și m-a sărutat? --V-am spus, mă, că este omu’ meu, tatăl băiatului meu? Un pic de respect vreau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
doar mi-am jucat rolul acesta blestemat. M-am săturat! Odată și odată, tot voi pleca de aici.--Te-ai săturat, ai? Dezbracă-te și scoate banii! Dă-i rochia de sirenă Ralucăi și tu treci în locul ei la pregătit și servit! Viperă afurisită!Sofica a-nceput să plângă cu hohote:--Cu ce sunt eu de vină, dacă m-a strâns în brațe și m-a sărutat?--V-am spus, mă, că este omu’ meu, tatăl băiatului meu? Un pic de respect vreau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Și mai are pretenții de mare afacerist. Vorbele astea, iar îl înfuriară pe Zamfirescu: --Ce-ai spus,mă, Umflatule? Crezi că vreau să plec din cauza banilor? Te-mbrac în bani, băă! Acum, chiar m-ai supărat! Hai, băieți, spuneți, ce mai servim? Parcă vă lăudați cu nuș’ ce sirenă. Care-i, bă, sirena aia veselă? --Chiar vrei să continuăm, Dane? rânji Pleșcan. Păi, să vină o sirenă, să ne-nveselească! --Așa-i, așa-i! țopăi și Firfirică, frecându-și palmele. Că mi s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Și mai are pretenții de mare afacerist.Vorbele astea, iar îl înfuriară pe Zamfirescu:--Ce-ai spus,mă, Umflatule? Crezi că vreau să plec din cauza banilor? Te-mbrac în bani, băă! Acum, chiar m-ai supărat! Hai, băieți, spuneți, ce mai servim? Parcă vă lăudați cu nuș’ ce sirenă. Care-i, bă, sirena aia veselă? --Chiar vrei să continuăm, Dane? rânji Pleșcan. Păi, să vină o sirenă, să ne-nveselească! --Așa-i, așa-i! țopăi și Firfirică, frecându-și palmele. Că mi s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
viața sa, nu dădu prea mare atenție. Cine știe ce vor să facă! — Îmi dau seama că astăzi nu e momentul potrivit să discutăm, aș dori ca mâine să ne vedem. Delia, trebuie să-ți relatez câte ceva despre vizita mea acasă. Au servit o cafea, Cristina și-a ales prăjitura preferată. Au discutat despre munca lui Ștefan, despre Italia, despre situația proceselor pe care le reprezenta în instanță, Delia. — La ce oră ți-ar conveni să ne vedem mâine? Nu prea târziu, Ștefan
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
o dată cu el, și începură să joace hora iernii într-o veselie, așa că cei care veneau acum acasă, simțeau pișcătura anotimpului alb în obraji și prin hainele groase, în timp ce Mioara, Săndel și părinții lor mergeau în vizită la Mălina, pentru a servi din delicioasa prăjitură Cocosana, făcută de mamaie Ana. Sfârșit Referință Bibliografică: Cocosana și anotimpul alb / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1147, Anul IV, 20 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
de 50 ani, îmbrăcat îngrijit, chiar impecabil, cu bun gust, purta lucruri de calitate. Când veneam la instruire, îi aduceam toamna o sticlă de țuică bună, câte o sacoșă cu gutui mari și aromate pe care le aprecia mult. Mă servea cu o cafea și începea să depene amintiri despre Ardealul de unde venise, mutat disciplinar. Făcuse fiului său nuntă cu dare și îi cununase la biserică cu mai mulți preoți. - Tovarășa Țâru, mi‑a spus cu ceva timp înainte, după ce a
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
de a spune adevărul, pentru a obține acordul spontan al publicului. Populismul, trebuie să reținem că este un pericol aciuat în democrațiile moderne. Se camuflează în „binele public”, apelează la valori fundamentale făcându-i pe oameni să creadă că le servește. S- a constatat că „pentru populiști, formule precum „plătește statul”, „să-i ajutăm pe cei în nevoie”, „să fim solidari” sunt golite de conținut, dar au efectul magic al obținerii sprijinului majoritar. Te opui? Înseamnă că nu vrei să-i
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
Prietenii (?Ă. Nu dă nimeni prea mulți bani pe tine. Nici tu nu te sinchisești de cei din preajmă. E un fel de care pe care disimulat. Fiecare coace, în felul său, ceva celuilalt; la timpul potrivit, plăcintele vor fi servite. Cu o bombă drept răvaș, dacă se poate. ROMANCIERUL. A ieșit ca dracu’, a fost împușcat Eremitul. Cine caută găsește; vroia să-i sufle Magistratului pe Caravella, ultima curvă. L-a ajuns blestemul; nu părăsești o chilie pentr-un cur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
El, Filozoful și Actorul nu vor aduce niciodată cu mine. Să-i reduc la tăcere, mereu mă încearcă gândul. Ar fi o greșeală. Îi las să latre. Să turbeze. Să se înece în propriile lor bale, în propria lor neputință. Servindu-mă, în același timp: mă țin în stare de veghe. Îmi dau dimensiuni pe care - de fapt - nici nu le am. Hiperbolizează. Se tem de tiranie, dospesc exagerări care se întorc împotriva lor. Tot secretul e să nu-i bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Dacă nu m-aș teme să atrag asupra mea mânia Sfintei Biserici, aș spune că străbunii cei dintâi ai omenirii au smuls această chandu de pe copacul Binelui și al Răului, mai zise spițerul. Așadar, Întoarce-te la reședința dumitale și servește-te de ea potrivit instrucțiunilor mele. Pe la ceasul al nouălea, suferința dumitale va fi dispărut. — Dar peste cele douăzeci de picături? Întrebă Dante. Cunoștea deja răspunsul. — Să nu faci asta. Niciodată. Peste cele douăzeci de picături se deschid, poate, porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
curată, iar limbile de foc din vasul de jeratic se oglindeau În farfuriile și În paharele din cositor, rânduite cum se cuvine. Nu se zărea nici urmă de blide grosolane din lemn, abia scobite cu dăltița, În care li se serveau bucatele celorlalți clienți, după cum nici urmă de băncuțe, Înlocuite, pentru ei, cu niște jilțulețe meșteșugite, cu spătar Înalt. Teofilo continua să Îi facă semn cu mâna, În timp ce restul rămăseseră nemișcați. Îl așteptară pe poet să se apropie pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
despre vopsitorii florentini. Dante Încuviință În tăcere. Era faimoasă În Întreaga Italie expediția pe care Arta Calimalei o organizase până În Franța pentru a ucide doi vopsitori vinovați că dezvăluiseră taina colorării țesăturilor. Ulterior, vestea fusese pusă În circulație, spre a servi drept avertisment pentru toată lumea. Însă o moarte atât de oribilă părea o pedeapsă disproporționată pentru o simplă rivalitate. Totuși, teologul părea convins de această ipoteză, care, printre altele, avea avantajul că Înlătura orice bănuială de la membrii celui de Al Treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un zdrențăros, pe deasupra și ciung. Mâna Îi alergă la daga ascunsă, În timp ce fantezia Îi era străbătută de imaginea cumplitei tehnici de apucare a cruciatului. Trebuia să rămână În gardă, nelăsându-l să se apropie dincolo de hotarul de siguranță. — Te pot servi cu ce am mai bun, messer Alighieri? zise omul prevenindu-i cuvintele. — Nu sunt aici ca să Îți apreciez vinul, răspunse Dante fără să dea semne că ar vrea să ia loc. Vreau să vorbesc cu femeia care dansează În taverna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și Baldo părea tulburat și nu veni la masă cu solicitudinea sa obișnuită. Dimpotrivă, parcă voia să se țină la distanță. Dante fu nevoit să Îl cheme de mai multe ori până când, În cele din urmă, se hotărî să Îl servească. Poetul goli cupa dintr-o sorbire. Cecco Angiolieri i se adresă primul, apostrofându-l cu obișnuitul său ton zeflemitor. — Ei bine, până la urmă, ai Început lucrul la Ospățul acela al dumitale? Acea sumă a Înțelepciunii despre care ne-ai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se descompună. Îi Îngroapă În cer, barbarii! Dante Își amintea de Înfiorătoarea poveste a contelui Ugolino, zidit de viu În turnul Muda, Împreună cu copiii săi. Corso Donati ar fi meritat același tratament... astfel s-ar fi conservat pentru multă vreme, servind drept pildă pentru alții. Un fulger Îi străbătu creierul. Pentru o clipă, crezu că una din pietre Îl lovise, atât de luminoasă fusese imaginea care Îi revenise În minte. Cum de nu se gândise la asta? Îi Îngroapă În cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scoasă din grilă - era prea lungă și prea serioasă pentru anotimpul estival care se apropia și În care totul trebuia orientat către divertisment, așa vroia publicul nostru, stăpânul nostru... audiența, ratingul... Nu mai țin minte ce justificări mi s-au servit toamna. Nici dacă mi s-a oferit vreuna. Și iată că, nesperat, aflu acum, absolut din Întâmplare, că omul meu nu se topise miraculos În neant, ci Își vedea de treabă, bine mersi, În orașul părinților și al copilăriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
schimbe calimera și să declare, de exemplu: „viața mea e un eseu”. Sau chiar un poem epic, un madrigal, un haiku - orice, numai un roman, nu. Mai aștept și mai sper... După ce stewardesa ne-a adus gustarea, pe care, a servit-o cu meticulozitate, Într-o tăcere de care n-o vedeam capabilă, doamna a scos din geanta de voiaj o carte, pregătindu-se de lectură. Sau, cel puțin, așa am crezut eu În sfânta-mi naivitate. - Ați citit? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șaizeci-șaptezeci se numea Nicolae Corbu (sau, după numele său franțuzit, Noel Corbu) și era român! Punct și virgulă... Camarada mea de zbor și-a Încheiat brusc cu o point á de efect povestirea și mă privea triumfătoare, convinsă că Îmi servise la capac o surpriză extraordinară. Nu greșea, și probabil că fizionomia mea spunea foarte clar acest lucru. - Nu știați nimic din toate acestea? m-a Întrebat ea. savurându-și victoria. Când mi-ați vorbit despre Tezaurul de la Pietroasa și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
La fel de misterios, după ce am pășit Înăuntru, holul s-a luminat brusc. Ne-am oprit În fața liftului. Eram contrariat: văzută din afară, chiar așa, pe Întuneric, casa nu părea să aibă mai mult de un nivel, maximum două; la ce putea servi un ascensor? Iar pentru ca mirarea mea să devină și mai consistentă, când am pătruns În cabină și mi-am aruncat rapid privirea către tabloul de comandă, am observat că avea cel puțin șase-șapte butoane. Cam multe pentru doar două etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care mă asaltau. Mi-am dat curând seama că, Încăpățânându-mă să deduc unde mă aflam și de ce, n-aveam șanse să ajung la vreun rezultat: povestea nu se lăsa abordată frontal, iar perseverența pe calea logicii curente nu-mi servea la nimic. Un lucru e sigur, am oftat: de-acum, libertatea e În altă parte... S-o luăm altfel, mi-am spus. Păi, s-o luăm, de ce să n-o luăm, dar cum altfel? Cronologic, de exemplu, doar sunt istoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
defilau pe dinaintea retinei lărgite de uimire: nume ilustre, În măsură să onoreze cea mai pretențioasă academie, fiecare cu fotografia și CV-ul aferente, dispunerea pe birouri, plus câte o adresă de e-mail și un număr de telefon. Tipul care Îmi servise de șofer de la aeroport era unul dintre cei mai proeminenți savanți ai lumii, o somitate În materie de fizică, colaborator al lui Stephen Hawking - ai auzit de el, cred: geniul infirm, cel care, prin anii ’70, elaborase, Împreună cu Roger Penrose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
funny, am mormăit nemulțumit de turnura pe care o luase dialogul. Nu că tipa n-ar fi avut dreptate - dimpotrivă, tot ce spunea era perfect adevărat. Mă deranja Însă naturalețea afabil-profesională, ca să nu spun aerul de superioritate cu care Îmi servea drăgălășeniile respective. Parcă eram la o consultație medicală În momentul pronunțării diagnosticului; mai rămânea să-mi prescrie rețeta... - Trebuie să va cer scuze că am răspuns la provocare? m-a Întrebat ea cu nevinovăție perfidă. Cu alte cuvinte, eu Începusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mi-a Întrerupt expozeul, i-am tras o Înjurătură națională În gând. Băiatul merita o abureală de generalități prețioase și pseudosavante, În spiritul teoriilor de dată recentă ale americanului Keith Jenkins, drept pentru care m-am grăbit să i-o servesc: - Observația dumneavoastră e mai aproape de adevăr decât bănuiți, am răspuns afișând o seriozitate afabilă. Istoria, În Înțelesul său prim, dar dominant ca prejudecată culturală (În acest sens, edificatoare este semnificația pe care uzul didactic o atribuie termenului, pentru că, fatal, cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]