4,622 matches
-
de canonizare și clasificare ierarhică a divinităților nu este nici unitară și nici completă; ea Își menține coerența doar În interiorul listelor din tratate și răspunde În primul rând dorinței de centralizare a regelui. În aceeași perioadă, un analog fenomen de sistematizare este aplicat și practicii cultuale, astfel Încât vechile sărbători locale sunt Înghițite de mari sărbători periodice, desfășurate În capitală, celebrate de rege și de familia regală. Echilibrul dificil și precar Între cultele locale și cultul oficial al statului, creat În prima
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stadiul documentării. Cunoștințele actuale sunt fragmentare pentru că sunt limitate la câteva formulări religioase locale‚ destul de discontinue spațial și cronologic. Natura arhivelor, tipologia textelor, serioasele dificultăți filologice care Împiedică adesea Înțelegerea documentelor fac imposibilă propunerea unor sinteze care să aspire la sistematizare. De exemplu, a vorbi despre „religia siriană” pare iluzoriu și nefondat metodologic, după cum Înșelătoare este și Încercarea de a izola culturile exclusiv pe bază lingvistică, având În vedere că a existat mereu o continuitate de contacte și schimburi la toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorba despre două „manifestări” ale zeului suprem. Cultul lui Bel și al triadei sale era cultul zeilor ancestrali (sau considerați astfel), asumați de clerul oficial pentru a simboliza moștenirea religioasă comună tuturor triburilor din Palmira. Caracterul foarte sincretic al acestei sistematizări teologice este confirmat de faptul că templul lui Bel, cel mai de seamă monument religios din Palmira, era definit ca „o casă a zeilor”, pentru că adăpostea multe alte culte cu origini diferite. Alături de el era o zeiță, soția sa, identificabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Odiseuxe "Odiseu"; de asemenea, interacțiunea reciprocă se traduce și prin prezenxe "Zeus"ța simultană a mai multor zeități la tutela unor fapte importante din punct de vedere social. Acest cadru a fost, fără Îndoială, rodul unui proces lent de sistematizare și sedimentare, Început poate chiar În epoca miceniană și care s-a perfecționat pe parcursul așa-numitului „Ev Mediu grec”, dar ale cărui etape sunt cu neputință de descris pentru moment. Mai problematică apare o creionare precisă a formelor de cult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Noapteaxe "Noaptea", Uranusul Înstelat, munții și Pontul, marea, sunt Haosul, vidul, și Gheeaxe "Gheea", pământul. Numai când Gheea se unește cu Uranusxe "Uranus" poate Începe lucrarea de populare a cosmosului, care se va continua prin Împerecheri succesive. Este o sistematizare a lumii, descrisă prin etape, care va ajunge la ordinea cosmică În care va trebui să se desfășoare existența zeilor și a oamenilor. Însă nu există urmele unei antropogonii. Oamenii „sunt” pur și simplu. Eventualele origini ale neamului omenesc din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ț la sorți mi-a căzut, lui Hadesxe "Hades" a iadului beznă,/Cerul Întins i-a căzut, cu norii și slava, lui Zeus;/’Naltul Olimpxe "Olimp" și pământul de-a valm-au rămas tuturora”1. În centrul aceste mari opere de sistematizare, care Îi dă universului ordine și formă, se situează o noțiune de cosmos „generat”, așa cum sunt generați zeii și al cărui model nu poate fi decât cel al generării umane. Dar a fost totuși o lucrare selectivă, care a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rolul de restaurator al lumii divine și Îi dă sarcina de a Împărți Între zei sferele de competență și cuvenita parte de cinstire. Chiar dacă zeii lui Homer sunt aceiași cu cei ai lui Hesiod, nu este, așadar, improbabil ca În sistematizarea sa acesta din urmă să fi adus variații tradiției homerice și este, de asemenea, posibil ca el să fi introdus elemente luate din civilizațiile din Asia Mică, unde tatăl său trăise o perioadă lungă de timp. Dar la organizarea panteonului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răzvrătește Împotriva ordinii olimpiene și alege lumea oamenilor (subcapitolul 3.4a). Articulat și reprezentat prin intermediul zeilor, universul poate fi astfel gândit și de Înțeles, altfel spus clasificabil și, la sfârșit, acceptabil. Dar dimensiunea cosmică este numai cadrul general al unei sistematizări care Își găsește propria ieșire În spațiul uman. Și dacă lumea zeilor se Întocmește ca o mare familie, nu poate lipsi spațiul domestic, care, pentru greci, constituia centrul natural al vieții asociate. Hestiaxe "Hestia", pe care de altfel Hesiod (Teogonia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
VI, 22, 7). a) Cei doisprezece zei În probabilă coincidență cu perioada de formare a cetăților, poleis, și cu dezvoltarea marii arhitecturi a templelor, Între secolele al VIII-lea și al VII-lea Î.Hr., organizarea universului divin suferă o sistematizare ulterioară, care limitează numărul zeităților la douăsprezece. Circumscrisă la sfera cultuală, această limitare nu se reflectă semnificativ În tradițxe "Hades"ia mitologică și nu reprezintă complexul tuturor zeilor Greciei. Practic, lista canonică a „celor doisprezece zei” Îi exclude pe Hadesxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În istoriografie și oratorie, evocate constant de iconografie, rod ale unor versiuni originare imposibil de găsit, miturile reprezentau limbajul comun al Întregii Grecii, element al coeziunii culturale și religioase În fragmentarea politică a cetăților. Dacă povestirile cosmogonice și teogonice propuneau sistematizarea lumii, marea și multiforma mitologie eroică avea drept referent universul variat și compozit al cetăților. Coordonatele lumii mitice erau constituite de centrele geografiei politice și religioase grecești. În interiorul acestui scenariu cu trăsături arhaice se desfășurau faptele eroilor, iar faptele, praxeis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacra”). Cezarul În funcție este considerat drept faraon În Egipt, teritoriu care aparține sferei puterii sale imperiale, administrat de prefecții lui, și este considerat drept capul și obiectul religiei egiptene chiar și În sediile cultuale egiptene din Italia. În această sistematizare a religiilor, chiar și iudaismul a primit o situare precisă. În mod analog cu hotărârile luate de pontifi pentru continuarea vechilor culte În noile municipia romane, evreilor le-a fost garantată practica „legilor părinților”. Mai mult, cetățenilor evrei le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
datele gathice: așadar, este foarte validă teza celor care subliniază elementele de continuitate, În ceea ce privește concepția despre aceste abstracții-entități, Între gândirea gathică și dezvoltările ulterioare ale teologiei zoroastriene (Boyce, 1992, p. 67), chiar dacă nu se poate nega faptul că, de regulă, sistematizările teoretice sunt, Într-un fel sau altul, inovatoare și nu respectă mereu spiritul mesajului pur spiritual și etic. În orice caz, nu există nici un dubiu că Adevărul, Bunul Gând, Devoțiunea și Puterea apar deja În G³th³ Într-o situație bine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este rădăcina, iar g¶tșg este rodul (cf., mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.3). Pentru importanța pe care doctrina celor două existențe o are În privința conceperii Nemuritorilor Buni, trebuie luat În considerație și faptul că aceste abstracții-entități corespund, În sistematizarea panteonului și a pandemoniului (probabil, În mare măsură, opera teologilor care i-au urmat lui Zoroastruxe "Zoroastru"), elementelor omoloage din creație; ba mai mult, În existența spirituală se opun simetric. Acest fapt se datorează naturii lor doar spirituale sau imposibilității
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și liturgic al zoroastrismului, așa cum Îl cunoaștem astăzi, trebuie să se fi format Încă de la Începutul epocii sasanide (secolele III-IV d.Hr.). Totuși, inițial, În epoca ahemenidă - adică nu mai puțin de șapte secole Înainte -, zoroastrismul a Înregistrat o primă sistematizare, reflectată atât În Avesta târzie, cât și În puținele date pe care le avem pentru a reconstitui religia Ahemenzilor (cf. infra, subcapitolul 3.2). Chiar și după epoca sasanidă, religia lui Zoroastruxe "Zoroastru" va cunoaște perioade ulterioare de reorganizare, determinate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acesta va constitui mereu informația primară cu care se Începe reconstrucția. Ideologia tripartită este deci grila În care trebuie Încadrate toate rezultatele reconstrucției noastre, nu ca o schemă pe care noi am suprapune-o peste acestea, utilă pentru cunoaștere și sistematizarea lor, ci, concret, ca un Întreg al categoriilor pe baza cărora chiar indo-europenii Își elaborează propria cultură și viziune despre lume. Este evident că teza lui Dumézil exclude a priori orice formă de reconstrucție atomistă și reclamă, din contra, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
procesiune, dar nu apare și ca personaj specific legat de viața câmpurilor. De fapt, tot ceea ce se poate spune despre Nerthus este că aparține celei de-a treia funcții, ceea ce o leagă indiscutabil de Njördr. În plus, se poate ca sistematizarea genealogică ce Îl vedea pe Njördr ca tată al lui Freyrxe "Freyr" și Frejya să fie mai degrabă târzie (așa cum consideră Puhvel, 1988, p. 205), pentru că, În tradiția indo-europeană, a treia funcție - cea economică - este acoperită constant de două divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Atra¿asșs 126 3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine 127 4. Transcendența și atributele divine 129 5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea panteonului 137 2. Numele zeilor 138 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele divine 139 5. Triada cosmică 141 6. Triada astrală 143 7. Alți zei de seamă sau foarte venerați 145 8. Zeii naționali Marduk și Assur 146 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este reversul sumbru, Încă nerecunoscut, al celor „treizeci de ani glorioși” de dezvoltare economică - analog Într-un fel prețului plătit În secolul precedent pentru urbanizarea industrială. Deși În deceniile următoare s-au Încercat unele ameliorări - mai ales În Franța, unde sistematizarea și investițiile masive În drumuri și rețele de transport au Îmbunătățit palpabil calitatea vieții În cele mai sumbre periferii -, pagubele nu au putut fi pe deplin compensate. Orașe importante - Frankfurt, Bruxelles, Londra mai ales - au descoperit prea târziu că și-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Ceaușescu nu s-a limitat, mai ales În ultimii ani, la o politică economică nebunească. Pentru a controla și mai eficient populația rurală a țării - obligându-i pe țărani să producă pentru export -, regimul a inaugurat o așa-zisă „sistematizare” a peisajului rural românesc. Jumătate din cele 13.000 de sate ale țării (și, În primul rând, cele aparținând minorităților) urmau să fie rase de pe fața pământului, iar locuitorii lor aveau să fie transferați În 558 de orașe agroindustriale. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pământului, iar locuitorii lor aveau să fie transferați În 558 de orașe agroindustriale. Dacă Ceaușescu ar fi avut timp să-și ducă la capăt proiectul, ar fi distrus complet și ce mai rămăsese din structura socială a țării. Proiectul de „sistematizare” rurală era rodul unei megalomanii crescânde. Sub Ceaușescu, impulsul leninist de a controla, centraliza și planifica fiecare detaliu al vieții cotidiene a devenit o obsesie a omogenității și grandorii care depășea până și ambițiile lui Stalin. Întruchiparea durabilă a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
legea avortului 570; lovitură de stat 573; masacrul de la Timișoara 573; mișcare disidentă 527; orașe agricole 357, 571; Partidul Comunist Român 131, 165, 178, 396, 570; persecutarea cetățenilor 185; politici economice 571; privatizarea 629; programul de raționalizare 571; proiectul de sistematizare rurală 571; rata mortalității infantile 570; recunoașterea Germaniei de Vest 397; recunoașterea suferințelor evreilor 731; reforma agrară 85; reforme economice 396-397, 678; relațiile cu Europa Occidentală 397; salariu lunar 675; Securitatea 572-573; stalinism național 396; țară europeană 687; tranziția de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să se integreze În activitățile de grup - să-și asume responsabilități individuale și de grup A fost o activitate În echipă dar și o activitate individuală a fiecărui elev deoarece elevii s-au Întrecut pe ei Înșiși În ceea ce privește colectarea și sistematizarea materialelor. Prima grupă a selectat și sistematizat câteva date istorice atât despre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cât și despre Unirea Principatelor. Astfel, au realizat următoarele materiale: Unirea din 1859 - Două citate despre Unire (N. Bălcescu și Al. I. Cuza) - Harta
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Surdu Janeta, Surdu Mircea () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93540]
-
Parlamentul englez în 1876 și mai recent Directivele UE și consecutiv lor reglementările similare din diferite țări inclusiv România. TANATOMORFOLOGIA Morții biologice îi este propriu un ansamblu de modificări morfofiziologice care permit diagnosticul de certitudine al acesteia. Din analiza numeroaselor sistematizări ale modificărilor cadaverice existente în literatura de specialitate, consideram că acestea pot fi clasificate în: I. Fenomene cadaverice abiotice imediate: 1. pierderea sensibilității, abolirea reflexelor și paralizia sfincterelor; 2. oprirea activității cardiace cu dispariția pulsului; 3. încetarea respirației; 4. imobilitatea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
periodice prin persistentă factorilor etiologici - infecțiile cronice activate. STADIALIZAREA PROCESULUI INFLAMATOR Analiza atentă a derulării diferitelor reacții inflamatorii a permis unor cercetători să identifice mai multe stadii sau faze cu anumite dominante morfofiziologice în evoluția lor. O prima încercare de sistematizare stadiala le-ar aparține lui Giraudet R. și colab. (1986Ă, care au semnalat existența a 4 stadii evolutive: - stadiul inițial sau de inițiere; - stadiul de amplificare; - stadiul de stabilizare; și - stadiul de rezoluție. Bazat cu predominantă pe modificările morfopatologice din cadrul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
manifestată prin supurație și cronicizare. Concepțiile lui Méot F. și Bonnet J.M. au fost însușite parțial și de către alți patologiști. Galanaud P. (1995Ă a sintetizat evoluția inflamațiilor acute în trei stadii: vascular, celular și reparator. Observăm că în toate aceste sistematizări, accentul modificărilor se pune pe sistemul vascular neglijându-se modificările alterative, miezul procesului inflamator. Cum sistematizarea lui Galanaud se apropie mai mult de stadiul actual al cunoașterii problemei, vom stărui puțin asupra acesteia. 1. Stadiul vascular este constituit din mai
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]