8,304 matches
-
spunè? și curios, în ciuda interdicțiilor autoimpuse de a o privi, îmi întorc capul spre ea, uitându-mè pentru prima oarè în ochii ei, nu-mi dau seama ce culoare au, dar nu mè pot opune teribilei forțe cu care aproape îmi smulge sufletul din carne, despuindu-mè de trup și absorbindu-mè în beznă intensè din privirea ei, mè apucè că într-un clește, fècând că aerul sè se strângè în jurul meu, vâscos și umed, mè zbat din rèsputeri sè scap din strânsoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
jocul meu femeiesc, iar când am sè mè satur de tine o sè-mi gèsesc altul! Taci! Ar fi fost mai bine dacè m-ai fi jignit, îmi șoptește dulce în urechi, te-aș fi putut uri, te-aș fi putut smulge din sufletul meu, dar tu, Te iubesc! mèrturisindu-i plin de dorințè, Tu ai spus, bine, Matei, si o datè cu binele tèu am inceput sè te iubesc și mai mult, Ce se va întâmpla cu noi, iubitul meu?! a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
plin de dorul de sufletul tèu! Tu îl cauți, însè, acolo unde nu trebuie, greșești așa cum greșeau și mironosițele când îl cèutau pe Cel viu între cei morți, învațè sè cauți unde trebuie și vei gèsi! Inima mea se zbate, smulgându-se cu greu din presiunea tandrè și înfricoșètoare a mâinii lui, asemeni unei pèsèri speriate scăpând cu greu din mâinile bèiatului rèu care s-a suit pânè la cuibul ei, luând-o pe nepregètite, Eu plec, mè bâlbâi în fața acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
al spatelui, pèrul mètèsos, cuprins subit de o furie neputincioasè împotriva lui, a nerușinèrii cu care și-a însușit calculatorul meu, tastatură, biroul, creionul pe care-l învârte nepèsètor între degete, abținându-mè cu greu sè nu sar la el, sè-l smulg din scaunul meu și sè-l trântesc la podea că sè-l învèț minte și sè-l pun la punct, impertinentul! Dar, stèruind sè-i privesc spatele, ușor arcuit, capul cu pletele blonde, mâinile frumoase schițând deasupra tastaturii mele un balet aerian, delicat, furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Evocându-mi acum fiecare piesè de mobilier din cameră cu pianul, ea mè ajutè sè vèd ceea ce altèdatè îmi imaginăm numai, Matei recunoaște din descrieri încèperea în care, de atâtea ori, niște acorduri simple și vrèjite de pian l-au smuls din somnul de dinaintea nașterii, atrègându-l în luminè, Îmi amintesc, mai ales, de vază mare de porțelan chinezesc, pictatè în culori vii, vaza pe care pèrinții ei o aduseserè din Chină și pe care mama, din precauție, a mutat-o de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
îl rèspândește imperceptibil în aer, încât mirosul acelei femei se lipește de mine și nu-mi mai dè pace, mè îmbracè că o hainè de smoalè fierbinte, iar dacè aș încerca sè scap de el ar trebui sè mi-l smulg cu piele cu tot! Mè, Matei, mè privește sfredelitor, lasè textele! Încè n-ai scèpat de femeia aia? Nu! Și?! O iubesc, Șerban, o iubesc pe viațè și pe moarte! Jur, domnule procuror șef! O iubesc și nu mai accept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mici și tari, care se foiau, simțindu-i erecția, și vinul ieftin de Chianti băut În trattoria unde se Întâlnea, ritualic, de aproape zece ani, cu pribegi, ca el, l-au excitat atât de tare, Încât, În timp ce-și smulgea hainele de pe el, i-a povestit, bolborosind, Înfierbântat, ritualul de nuntă din țara de unde plecase. De ce făcuse asta? Era flatat de felul În care descendenta unei familii cu diplome și blazoane vechi de trei sute de ani se lăsase total În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la vreo șapte ani după ce ne mutaserăm de acolo și locuiam la periferie, În Bergstrasse, am plecat, după ore, de la școală pe bicicletă, ca o somnambulă, la fosta noastră locuință de pe Hauptstrasse... Și ea, de ce mai Întinde mâna spre soneria smulsă din zid de ani de zile și spărtura astupată și tencuită și ușa, pe care, cândva, intrau ei toți, Încuiată și descuiată de mâini străine, până În clipa când o va smulge din țâțâni suflul bombei? Ce mai căuta ea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Hauptstrasse... Și ea, de ce mai Întinde mâna spre soneria smulsă din zid de ani de zile și spărtura astupată și tencuită și ușa, pe care, cândva, intrau ei toți, Încuiată și descuiată de mâini străine, până În clipa când o va smulge din țâțâni suflul bombei? Ce mai căuta ea acolo, după douăzeci de ani? — ...Mi-a fost frig În casa aceea toată copilăria! Era prea costisitor să Încălzești camerele mari, cu plafonul foarte Înalt. Cu excepția serilor de muzică și a sărbătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dar platanul din fața ferestrei mele scăpase. A avut mână bună, casa de pe Hauptstrasse a scăpat la bombardament ca prin minune, spre deosebire de cea din Bergstrasse, unde locuiam cu mama și Klara. Aici s-au spart doar geamurile și ușa a fost smulsă de suflul bombei. A rămas până azi cofetărie, chiar dacă proprietarii s-au tot schimbat... Ce altceva mai poți să faci decât să tragi spre tine bicicleta rezemată de zidul străin și să cobori Încet, ca În somn, pe Hauptstrasse, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de buzunare și fermoare, geanta de voiaj pe umăr, atât. Valizele trebuie să le fi pierdut deja prin vamă, ca să fie În conformitate cu poveștile familiei, ca să-și schimbe cu adevărat porecla În renume. Ba nu, nea Victor tocmai se silea să smulgă o valiză din mâna unuia care arăta ca un gradat Înalt, travestit În civil, cine altcineva putea să fie decât șoferul profesorului Stan. Și atunci mi-a căzut și fisa de ce nu au putut ei să-l repereze din primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu i-aș vedea nici chipul hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva În jur decât clipocitul nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind, tremurând, aș Întinde piciorul, ca să mă prăbușesc În adâncurile fără fund, umede, Înghețate, care au să se Închidă, uleioase, tăcute, deasupra mea, acoperindu-mă, cu frig și beznă. Al cui ești? Al cui ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întreruperi, intervenție la profesorul Stan să avem linie libeă, telefonul roșu, trebuie s-o sun urgent, dar urgent! urgent de tot, pe Christa! Și, În fine, după trei ore de tensiuni neomenești, un țârâit debil. Și el, repezindu-se să smulgă telefonul cu priză cu tot, ca să spună: — Da, draga mea, sunt bine, fii liniștită, mă simt perfect, nu mă doare stomacul, nu sunt constipat, nu am diaree, Îmi iau la vreme pastilele, vremea e cam călduroasă, mi s-a Înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
singură dimineață. Îl văzu încălecând. Omul poseda în cel mai înalt grad arta de a lua în stăpânire un cal. O făcu dintr-o singură mișcare. Un salt ușor, executat cu eleganța unui prinț oriental. Și desăvârșita lui grație bărbătească smulse o exclamație admirativă călărețului ascuns. Un dangăt îndepărtat de clopot chema undeva la slujba de dimineață. Și călărețul își văzu ținta îndepărtându-se împreună cu femeia. Încă nu era prea tâziu. Ar mai fi putut să ridice arma și să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adresând un zâmbet circular, plin de subînțelesuri, tuturor celor care o ascultaseră cu furculițele în aer și gurile căscate. Nicolae stătea rezemat de speteaza scaunului și tăcea. Înțelesese că ea îi ignorase invitația. Dar, în momentul următor, întrebarea Marioritzei îl smulse dintr-odată din letargie. ― Nicolae, știi cumva de unde mi-aș putea procura un șoim bun? Ador vânătorile! Dar nu mai apucă să-i răspundă, pentru că auzi vocea calmă, bine timbrată a prințului. ― În cazul acesta, nici nu mai trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spectatorilor, alergă în culise și reveni pe podium, ținând de mână o Nanone cu totul schimbată. În fustiță scurtă din tulle bleu, cu un corset de dantelă în aceeași nuanță și un nor de lăcrămioare pe cap, ea reuși să smulgă un cor de exclamații de uimire. Picioarele ei prelungite cu papuceii albi de balerină păreau interminabile. O asemenea dezvăluire de forme era de neconceput pentru majoritatea celor din sală, dar, în aceeași măsură, și teribil de atrăgătoare, fascinantă. Desăvârșirea formelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de groază: ― Mărturisesc în fața lui Dumnezeu că i-am dorit moartea acelui demon. Și nu o singură dată. Îți mulțumesc, Doamne, că și Tu ai dorit asta și l-ai luat la timp. Sunt pe deplin împăcată, pentru că m-am smuls din blestemățiile acelui demon și m-ai ținut deasupra, ca să pot deosebi adevărul de minciună, binele de rău, iubirea de curvăsărie. Privi iar pe fereastră spre liniștea străzii. Gânduri vechi, umiliri, siluiri de tot felul, chinuri cu greu îndurate năvăleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cel mai dramatic moment din viața lui. În realitate, un fals moment dramatic, dacă erai atent mai ales la ultima frază, scrisă într-o nefiresc de corectă formă literară. Deci, un om aflat în situația tensionată de a i se smulge până și călimara își mai putea totuși permite să-și consume timpul ca să scrie nu numai cuvintele și toate semnele de puctuație ale ultimului său mesaj, dar până și acele ah-uri urmate, bineînțeles, de consacratele puncte de suspensie. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
urgent de șefii lor, ușile pocniră date de pereți și se auzi glasul Marelui Komandir. Kutuzov năvăli cu mantaua veche pusă direct peste cămășoiul de noapte, nebărbierit, cu părul răsculat. Săriră toți în picioare, strigându-și înfricoșați salutul milităresc. Generalul smulse o hârtie dintr-un teanc mare și o puse pe cel mai apropiat birou, sub ochii bulbucați de groază ai pisețului. ― Stai jos și scrie! ― Scriu, Înălțimea Voastră! Slujbașul își muie pana în cerneală cu o mână atât de tremurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Viena, în cetatea cezaro-crăiască, și își lovise luminata lui frunte de podele dinaintea împăratului pentru readucerea odraslelor domnești în țară și, bineînțeles, despre balul ambasadorului Spaniei, unde doamnele înțeleseseră să-și arate simpatia lăsându-l aproape dezbrăcat pe Luminăția Sa, smulgându-i frumoasele lui șaluri și elegantele lui haine orientale. Chiar dacă se lăsa greu, Nicolae povestea întotdeauna cu plăcere, fără să se repete, dând, de fiecare dată, o altă interpretare acelor întâmplări, încât ascultătorii, deși cunoșteau faptele, rămâneau totuși cu impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în mâna ei. Intermezzo informativ. O relatare a lui Ivan, care tocmai trecuse Dunărea cu Înălțimea Sa, Marele Komandir, și ar fi ajuns la Constantinopol dacă n-ar fi fost... „Frig strașnic, ca la noi, în Rusia. Ninsori, vânturi aprige. Smulgeau căciuli, fulare, care mai aveam și-așa ceva. Ba, unu’, sărmanu’, rămase și fără manta, că tocma’ să ușura la marginea drumului, când să porni vârtelnița. Noi mergeam tot înainte dimpreună cu Înălțimea Sa, care nu mai vedea și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împotrivă, o să facem o mică schimbare. S-ar cere un contrast. Luciano reveni cu un fel de bluză bărbătească din mătase albă, lejeră, destul de simplă, dar cu un jabou din volane ample, după moda pariziană. Cu o mișcare hotărâtă, pictorul smulse jaboul. ― Vă rog, îmbrăcați bluza asta, Alteță! Erau între bărbați, iar față de soția sa Manuc nu avea pudibonderii stupide. Se dezbrăcă, lăsă hainele să cadă pe rând la picioarele lui și rămase gol până la brâu. Avea umerii rotunzi, un piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nas în nas cu o cățelușă. Malteza avea umori extrem de promițătoare pentru o mie de sărutări și o mie de amoruri săltărețe din prima... Tocmai întinsese botul lui spre izvorul lor fascinant de adânc... când ceva de neînțeles i-l smulse, cu tot cu malteză, din fața botului. ― Hai, tuleo, potaie! Aici ți-ai găsit să dormi? Cară-te până nu-ți dau una! Ai înțeles? Bichon încă nu se eliberase de efectul alchimic al acelor umori excepționale asupra constituției lui canine și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
repede auzind acel urlet. ― Fugi, fugi! Hai, mișcă, Hermelinule! Vine! Îl aud deja cum urcă. Hai, nu trebuie să te găsească aici. În nici un caz aici. Hermelinul, însă, era cu totul pierdut. Aproape că i se oprise inima. Toinette îl smulse din pat, îl săltă, îl cără, îl împinse, îl târî, îl strecură dincolo de ușa dormitorului și acolo îi făcu vânt pe culoarul care ducea spre scara de serviciu. ― Și hainele? îngăimă tânărul. ― Fugi, fugi! Cu ușa închisă în spatele lui, Hermelinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spontană poftă de distrugere. Dante Negro își înfipse pintenii în burta calului cu atâta violență, încât acesta se cabră, necheză, apoi țâșni într-un iureș de neoprit. Doar după ce intră în pădure se mai potoli. Pictorul alunecă de pe cal, își smulse panglica de pe ochi și își rezemă fruntea de trunchiul unui copac. Vărsă și câteva lacrimi. Destul de zgomotos, în tăcerea provocată de intrarea sa intempestivă printre viețuitoarele pădurii. Când se răsuci... Un alt moment de tăcere... De astă dată, însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]