12,660 matches
-
britanic David Robertson susține că știința politică este studiul naturii, distribuției și dinamicii puterii, la nivel național sau internațional sau la nivele mai mici. Tehnicile acestei discipline pleacă de la analize matematice și statistice ale unor date obiective (majoritatea găsite în sociologia politică), la descrieri jurnalistice ale instituțiilor politice, responsabilități etnografice ale culturilor politice externe, la analize logice și conceptuale ale moralității politice 9. Nu trebuie uitate nici conceptele despre teoria politică, privită ca reflecție critică, sistematică despre putere în sfera publică
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
general, acea reflecție despre locul politicii în viața socială. Teoria politică se concretizează în idei și reprezentări politice, sistematizări filosofice și ideologice, reconstrucții de ordin empiric ale faptelor și fenomenelor politice, exprimate în discipline de științe politice, cum ar fi: sociologie politică, filosofie politică, antropologie, relații internaționale, politici publice. Politologii au sintetizat observațiile empirice și au dedus linii directoare care au dus la formarea marilor teorii ale gândirii politice axate pe modele, concepții și reflecții teoretice referitoare la politică 10. Diferențele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
În această interpretare, se poate estima că există un echilibru între domeniul de studii de securitate și acela al relațiilor internaționale. Noile concepții despre securitate vizează, pe de o parte viziunea "sociologică" (concepțiile realiste, abordarea constructivistă, concepția culturală a securității, sociologia politică a relațiilor internaționale), iar pe de altă parte, inițiativele destinate să reformuleze problematicile de securitate și să propună un nou cadru teoretic care să permită o mai bună înțelegere a fenomenelor. În acest context, Barry Buzan consideră că domeniul
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
se consideră a fi aceea care poate aduce clarificări în problemele tehnice și tehnologice ale securității și apărării europene, un rol important avându-l aici științele exacte și mai ales știința militară cu disciplinele ei istoria artei militare, geografia militară, sociologia militară, strategia, tactica, arta operativă în analiza și interpretarea proceselor, fenomenelor, tendințelor și provocărilor din natură, societate și gândire; teoria cunoașterii care evidențiază formele, modalitățile, procedeele, fundamentele de la care trebuie să se plece în acest demers, ținând cont de cele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
continuă. Abordarea "elementelor puterii naționale" descrie puterea ca o posesie sau o proprietate a statelor. Această concepție a subzistat până la jumătatea secolului al XX-lea prin teoria "puterii relaționale", dezvoltată de cercetători în câteva discipline cum ar fi: psihologia, filosofia, sociologia, economia și științele politice. Unii se referă la lucrarea Power and Society a lui Harold Lasswell și Abraham Kaplan (1950), unde se fac comparații între vechea concepție a "resurselor de putere" și noua concepție a "puterii relaționale", dezvoltată pe determinări
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
este expresia care desemnează fie statul în opoziție cu cetățenii sau societatea civilă, fie guvernanții în relația putere-opoziție, fie ansamblul instituțiilor constituționale în cadrul expresiei: puterile publice. Cu alte cuvinte, puterea politică este sinonimă cu puterea de stat. Din perspectivă interacționistă (sociologia politică), puterea este o relație care se caracterizează prin mobilizarea resurselor pentru obținerea unui rezultat, pe baza propriei voințe, contra rezistențelor. Pentru obținerea acestui rezultat, poate fi vorba de o restricție la libertatea altuia sau un schimb inegal. Conform resurselor
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
convergența intereselor statelor în rezolvarea situațiilor de crize internaționale. O înțelegere mai bună a funcționării mecanismelor managementului crizelor se poate realiza dacă se iau în considerare relațiile interdisciplinare între epistemologia constructivistă și alte discipline cum ar fi: dreptul internațional, psihologia, sociologia, istoria, știința politică. Prin intermediul acestui tip de abordare se pot descifra sensurile politicilor internaționale în prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, se pot analiza mesajele transmise de către comunitățile epistemice și rețelele transnaționale, se pot oferi noi semnificații conceptului de securitate și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
securitate privată, societăți civile), organizații regionale. În cadrul managementului crizelor, noțiunea de parte terță este centrală în măsura în care ea este imparțială și nu ia poziție pentru una sau alta din părțile aflate în conflict. În practică, totuși, limitele conceptului de imparțialitate din sociologia conflictelor pun în cauză calitatea actorului extern în măsura în care intervenția în gestionarea unui conflict conferă actorului extern statutul de autoritate care rezolvă acest conflict și nu îl alterează. Managementul crizelor implică o formă de substituire a structurilor naționale dezorganizate sau mai
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
aportul general al științelor se aduc clarificări la problemele ce țin de aspectele politice, economice, tehnice și tehnologice ale securității și apărării naționale românești, iar prin disciplinele științei militare se pot cunoaște contribuțiile românești în istoria artei militare, geografia militară, sociologia militară, strategia, tactica, arta operativă etc. În același timp, prin teoria cunoașterii se evidențiază formele, modalitățile și procedeele care se pot aplica problemelor de securitate și apărare națională ale României. Dezvoltarea conceptuală a problemelor de securitate și apărare națională ale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
External Policies of the European Union, Ashgate, Ghent University, Belgium, 2009. Aron, Raymond; Lerner, Daniel, La Querelle de la CED. Essais d'analyse sociologique, Paris, A. Colin, 1956 Barreau, Hervé, L'épistémologie, Presses Universitaires de France, Paris, 1990. Bernoux, Philippe, La sociologie des organisations, 6e edition, Paris, 1985. Biscop, Sven, The European Security Strategy. A global Agenda for Positive Power, Ashgate, 2005. Biscop, Sven, Un Haut Représentant a besoin d'une Grande Stratégie, l'Institut Egmont 2010. Biscop, Sven; Colemont, Jo, Europe
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
loisirs, 1990, p. 790. 2 Robert Dahl, "The Concept of power", în Behavioral Science, Vol. 2, 1957, pp. 202-203. 3 Erhard Friedberg, Le pouvoir et le regle: Dynamique de l' action organisée, Seuil, 1993, p. 65. 4 Philippe Bernoux, La sociologie des organisations, 6e edition, Paris, 1985, pp. 83-89. 5 Mokhtar Lakehal, Dictionnaire de science politique, 2e édition, L'Harmattan, Paris, France, 2005, pp. 303-304. 6 David Baldwin, "Puterea și relațiile internaționale" în Walter Carlsnaes, Thomas Risse, Beth A. Simmons, Handbook
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Științifică, București, 1970). ∗ O excepție o constituie Roman Frydman. Vezi Roman Frydman și Michael D. Goldberg, Imperfect Knowledge Economics: Exchange Rates and Risk îPrinceton University Press, Princeton, NJ, va apărea în 2007). Conceptul de reflexivitate este mai frecvent întîlnit în sociologie. Alvin Gouldner, în cartea sa publicată în 1970, The Coming Crisis of Western Sociology îBasic Books, New York), propunea o sociologie reflexivă - care a devenit ulterior un curent important în sociologie în anii ’70-’80 - pentru că întrevedea faptul că sociologii sînt
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Rates and Risk îPrinceton University Press, Princeton, NJ, va apărea în 2007). Conceptul de reflexivitate este mai frecvent întîlnit în sociologie. Alvin Gouldner, în cartea sa publicată în 1970, The Coming Crisis of Western Sociology îBasic Books, New York), propunea o sociologie reflexivă - care a devenit ulterior un curent important în sociologie în anii ’70-’80 - pentru că întrevedea faptul că sociologii sînt actori semnificativi în cadrul evenimentelor sociale și politice pe care le descriu și că implicarea lor în lume modifică procesele pe
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
în 2007). Conceptul de reflexivitate este mai frecvent întîlnit în sociologie. Alvin Gouldner, în cartea sa publicată în 1970, The Coming Crisis of Western Sociology îBasic Books, New York), propunea o sociologie reflexivă - care a devenit ulterior un curent important în sociologie în anii ’70-’80 - pentru că întrevedea faptul că sociologii sînt actori semnificativi în cadrul evenimentelor sociale și politice pe care le descriu și că implicarea lor în lume modifică procesele pe care le studiază. Antony Giddens susținea că „științele sociale sînt
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
conceptul de narațiune, cât și cel de poveste a vieții au devenit din ce în ce mai proeminente îndomeniul științelor sociale. Treptat, ele și-au câștigat un loc privilegiat în teoria, cercetarea și aplicarea diverselor discipline, dintre care am aminti psihologia, psihoterapia, științele educației, sociologia și istoria. Preluând terminologia kuhniană, unii au botezat această evoluție istorică „revoluția narativă”, în vreme ce alții au văzut în ea abandonarea paradigmei pozitiviste în științele sociale (Bruner, 1990; Sarbin, 1986). Utilizarea potențialului narativ al materialelor supuse cercetării poate fi atât un
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
pe hârtie, cât și pe Internet, rapoartele și bazele de date depun toate mărturie asupra validității concluziei următoare: utilizarea materialelor narative în cercetare a devenit din ce în ce mai frecventă în ultimii 15 ani. În psihologie, în studiile de gen, în educație, antropologie, sociologie, lingvistică, drept și istorie, studiile narative devin din ce în ce mai utile, deoarece deschid o poartă spre înțelegerea identității personale, a stilului de viață, a culturii și a mediului istoric în care trăiește naratorul. Acest lucru se poate vedea clar în figura 1
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
problemele fetelor, vezi Gilligan, Lyons & Hammer, 1990; Gilligan, Rogers și Tolman, 1991. Pentru femeile palestiniene, vezi Gorkin și Othman, 1996. Pentru viața homosexualilor, vezi, spre exemplu, Curtis, 1988; Plummer, 1995). Narațiunile sunt, de asemenea, folosite în psihologia dezvoltării și în sociologie, pentru studierea unor grupuri speciale de vârstă sau a aglomerărilor umane. Multe studii sunt focalizate pe poveștile copiilor, pentru a le analiza dezvoltarea cognitivă și socială (de exemplu, Nelson, 1989; Sutton-Smith 1986). Thompson (1994) utilizează narațiunile în studiul adolescenților, iar
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
dezvoltării acesteia - pornind de la „studiile de caz” ale pacienților aflați în psihoterapie -, cercetătorii interesați de formarea identității pot, la rândul lor, s-o reconstruiască pornind de la poveștile autobiografice culese prin interviuri (McAdams, 1990). Aflați în linia întâi a psihologiei și sociologiei de azi, Bruner (1991, 1996), Fisher-Rosenthal (1995), Gergen (1994b; Gergenși Gergen, 1986), Hermans, Rijks, Harry și Kempen (1993), McAdams (1993), Polkinghorne (1991) și Rosenthal (1997), printre mulțialții, susțin că povestirile autobiografice, atât prin formă, câtșiprin conținut, sunt de-a dreptul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
în segmente relativ mici, care vor fi apoi supuse fie unei analize descriptive, fie uneiastatistice. Această tehnică este în general cunoscută sub numele de „analiză de conținut”, care este, de fapt, metoda clasică de cercetare a materialelor narative în psihologie, sociologie și științele educației (Manning și Cullum-Swan, 1994; Riessman, 1993). Vor fi prezentate în detaliu două exemple de analiză de conținut extrase din cercetarea noastră, capitolul urmând să se încheie cu o comparație între cele două abordări. Metoda analizei de conținut
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
îi obligă pe profesori să se specializeze pe anumite discipline și să piardă din vedere unitatea teleologică a educației. Actul educativ este orientat, în funcție de exigențele societății, către un anumit tip de personalitate umană, deaceea integrarea aporturilor științifice ale psihologiei și sociologiei în practicile de predare - învățare este una dintre chestiunile cele mai importante care stau la baza oricărei teorii moderne a didacticii. Spre exemplu, prin demersul de prezentare a pedagogiei ca tehnologie, în special după anii ’60, când termenul a cunoscut
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
perspectiva „bucuriei zilei de mâine”. Ancora motivațională foarte eficientă, teoria anterioară, nu poate fi neglijată. 1.2.4. Argumente sociologicetc " 1.2.4. Argumente sociologice" Jean Piaget arată, în Problèmes de la Psychologie de l’enfance (apud G.Gurvitch, Traité de sociologie, vol. II, PUF, Paris, 1963): „Problemele sociologice pe care le ridică copilăria se pot grupa în două categorii principale: relațiile sociale dintre copii și adulți și relațiile sociale ce se stabilesc între copiii înșiși”. Situațiile de instruire, lecțiile, ca forme
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
organizațional și psihosocial și presupun o analiză mai atentă a proceselor de conducere și dirijare a grupului de elevi, în general, și a activităților de învățare care au loc în și prin acesta, în particular. Odată cu investigarea unor elemente de sociologie a educației, profesorul a început să fie considerat „conducător de grup” preocupat, după expresia profesorului L. Vlăsceanu, „de definirea următoarelor aspecte: - profilul social al grupului; - identitatea, sintalitatea și concepția grupului despre poziția și coeziunea sa; - climatul emoțional și moral al
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974. Bruner, J., Procesul educației intelectuale, Editura Științifică, București, 1970. Campbell, J.P., Managerial Behavior Performance and Effectiveness, McGraw-Hill, New York, 1990. Carducci, J. Dewey, Carducci, B. Judith, The Caring Classroom, Bull Publishing Company, Palo Alto, 1989. Cazacu, Aculin, Sociologia educației, Editura Hyperion, București, 1994. Chanel, Émile, L’École mal aimée, L’Imprimerie Floch, Mayenne, 1983. Collier, Gerald, The management of peer Group Learning, Society For Research Into Higher Education, Surrey, 1983. Crețu, Carmen, Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iași, 1997
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
J. Barry, Classroom Environment, Croom Helm Ltd., New Hampshire, 1986. Freeman, Joane, Pour une éducation de base de qualité, UNESCO, Paris, 1993. Good, L. Thomas, Brophy, E. Jere, Looking în Classrooms, Harper & Row Publishers, New York, 1983. Gurvitch, J., Traité de sociologie, vol. II, PUF, Paris, 1963. Huberman, A., Cum se produc schimbările în educație, E.D.P., București, 1978. Ionescu, Miron, Chiș, Vasile, Strategii de predare și învățare, Editura Științifică, București, 1992. Iucu, B. Romiță, Managementul clasei - gestionarea situațiilor de criză, Editura Bolintineanu
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974. Bruner, J., Procesul educației intelectuale, Eitura Științifică, București, 1970. Campbell, J.P., Managerial Behavior Performance and Effectiveness, McGraw-Hill, New York, 1990. Carducci, J. Dewey, Carducci, B. Judith, The Caring Classroom, Bull Publishing Company, Palo Alto, 1989. Cazacu, Aculin, Sociologia educației, Editura Hyperion, București, 1994. Collier, Gerald, The management of peer Group Learning, Society For Research Into Higher Education, Surrey, 1983. Crețu, Carmen, Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iași, 1997. Cucoș, Constantin, Educația religioasă, Editura Polirom, Iași, 1999. Dissons, S., Faire
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]