KorAP: Find »[drukola/base=sovietic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...179 180 181 ...1290 >

32,236 matches

Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753

portițe pentru intervenția în treburile interne ale statelor (ENDC/PV.320, 8 august 1967, p 35); * 28 septembrie 1967: intervenția consacrată analizei critice a proiectului de Tratat cu privire la neproliferarea armelor nucleare prezentat la 24 august de delegațiile Statelor Unite și Uniunii Sovietice sub forma a două texte separate, dar cu un conținut identic 36; * 19 octombrie 1967: intervenția de prezentare oficială, din însărcinarea guvernului român, a unui "Document de lucru conținând modificări și adăugiri la proiectul de tratat cu privire la neproliferarea armelor nucleare

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
19 septembrie; RAU: 26 decembrie), iar alte patru au urmat documetului nostru (Italia: 24 octombrie; Brazilia: 31 octombrie; Nigeria: 2 noiembrie; Marea Britanie: 22 noiembrie). Mai trebuie menționat că la 17 noiembrie guvernul elvețian a adresat copreședinților Comitetului (Statele Unite și Uniunea Sovietică) un Memorandum conținând numeroase precizări și sugestii de îmbunătățire a proiectului de tratat. Cu toate că au înregistrat anumite progrese, negocierile din toamna anului 1967 mai aveau de parcurs un interval de câteva luni în anul următor. Se întrevedea, totuși, perspectiva ca

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
1968. Consacrate în exclusivitate finalizării tratatului de neproliferare, acestea s-au încheiat la 14 martie 1968 fără a fi reușit să atingă obiectivul țintit, dar apropiindu-se semnificativ de el. În ședința din 18 ianuarie a Comitetului, delegațiile americană și sovietică au prezentat proiectele identice, dar separate, de tratat, reprezentând o versiune în care au fost incluse prevederi suplimentare comparativ cu cea din 24 august 1967. În această etapă a negocierilor, în Comitetul de dezarmare, s-a înregistrat o intesificare a

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
cu cea din 24 august 1967. În această etapă a negocierilor, în Comitetul de dezarmare, s-a înregistrat o intesificare a strădaniilor statelor neposesoare de arme nucleare urmărind ameliorarea noii versiuni a proiectului de tratat avansat de Statele Unite și Uniunii Sovietice. Cerințele lor erau axate pe coordonatele fundamentale expuse în cursul anului precedent. Este schițat în acest fel contextul în care, la nivelul conducerii de partid și de stat, s-a hotărât ca România să își aducă în continuare contribuția la

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
delegației române a fost convocat să participe, s-au stabilit în esență următoarele: a) A fost aprobată integral propunerea pe care șeful delegației a supus-o atenției de a adresa autorilor noii versiuni a proiectului de tratat delegațiile americană și sovietică -, în ședința din 6 februarie 1968 a Comitetului, un număr de 12 întrebări de fond cu scopul de a determina o reacție oficială din partea acestora. Pentru primele 7 întrebări, au fost aprobate formulările concrete prezentate, în timp ce pentru celelalte 5 întrebări

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
și discuțiilor în Comitetul celor 18 state pentru dezarmare și și-au expus pozițiile respective în această problemă". Pozițiile divergente ale României și ale celorlalte state participante nu au putut fi reconciliate. Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.Germană, Polonia, Ungaria și Uniunea Sovietică adoptă o declarație de susținere a proiectului de tratat prezentat Comitetului de dezarmare la 18 ianuarie. Declarația este dată publicității la 8 martie. * 8 martie: România supune atenției Comitetului celor 18 state pentru dezarmare un set cuprinzător de amendamente la

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
state pentru dezarmare, atât din conținutul dezbaterilor, cât mai ales din contactele dintre delegațiile statelor membre, câteva tendințe și proiecții erau suficient de bine conturate. Dintre acestea, următoarele apăreau ca fiind de cel mai mare interes: * Determinarea Statelor Unite și Uniunii Sovietice, în colaborare cu Marea Britanie, de a face tot posibilul pentru finalizarea tratatului de neproliferare în cursul sesiunii reluate a Adunării generale a ONU. Temerea lor era că amânarea atingerii acestui obiectiv până la sesiunea Adunării generale din toamna anului 1968, așa cum

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
și demersuri diplomatice pe lângă guvernele țărilor nenucleare având ca finalitate atenuarea obiecților și eliminarea obstacolelor de natură să blocheze finalizarea tratatului. Marea Britanie li s-a alăturat în derularea acestei campanii perfect coordonate între cele trei puteri. * Hotărârea Statelor Unite și Uniunii Sovietice de a nu accepta modificări de esență ale proiectului comun de tratat revizuit era afirmată în mod constant și în modul cel mai limpede de reprezentanții lor în discuțiile cu reprezentanții țărilor nenucleare. Aceasta nu excludea însă unele ameliorări pe

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
drept odioasă "doctrină Brejnev". Am în vedere atitudinea manifest ostilă reformelor democratice înfăptuite de noua conducere a Cehoslovaciei, avându-l drept lider pe liberalul Alexander Dubcek, adoptată de cinci state participante la Pact: Bulgaria, RD Germană, Polonia, Ungaria și Uniunea Sovietică. O suită de evenimente prefigurau acumularea crescândă a norilor negri ce planau deasupra Cehoslovaciei, care, prin extensie, erau de natură să comporte riscuri majore de securitate și pentru alte țări din spațiul Europei Centrale și de Est. Ele reprezentau semnale

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
cu puterea evidenței, adoptarea unei tactici de natură să îngăduie un vot favorabil al delegației române în Comisia politică și în plenara Adunării generale, motivat de realizarea prealabilă a unui compromis onorabil cu promotorii principali ai tratatului Statele Unite și Uniunea Sovietică. Adaptată contextului politic amintit și având în vedere finalitatea evocată, tactica României poate fi rezumată în următoarele cinci elemente de bază: * Evitarea unei manifestări oficiale active, care ar fi putut genera suspiciuni și neîncredere din partea autorilor proiectului de tratat. * Renunțarea

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
vot centrată pe o motivație convingătoare pentru toți participanții. Informarea prealabilă a principalilor actori, nucleari și nenucleari deopotrivă, asupra intenției de vot a delegației române și a rațiunilor pe care se fundamenta. În discuțiile cu reprezentanții Statelor Unite și ai Uniunii Sovietice, a fost accentuată în special dorința României de a se ajunge la o soluție reciproc acceptabilă care să permită finalizarea tratatului până la sfârșitul sesiunii Adunării generale, fără vreo amânare pentru o sesiune viitoare a Adunării (aspect căruia delegațiile celor două

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
Comitetul de dezarmare în cadrul cărora s-a subliniat atitudinea favorabilă a delegației române finalizării tratatului la sesiunea respectivă a Adunării generale. În cea ce privește votul delegației, s-a menționat că acesta este condiționat de acceptarea de către Statele Unite și Uniunea Sovietică a unor formule de îmbunătățire a textelor proiectului de tratat și proiectului de rezoluție a Adunării generale. Procedând astfel, delegația română s-a asigurat, pe de o parte, că interlocutorii au reținut că România insistă în continuare pentru aducerea unor

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
tratat că poziția ce se va expune în intervenție, ca și atitudinea față de proiectul de rezoluție depind de satisfacerea solicitărilor care le-au fost adresate. Recursul la această stratagemă s-a dovedit necesar, deoarece din partea reprezentanților Statelor Unite și ai Uniunii Sovietice se tergiversa răspunsul, și unii și ceilalți repetând mereu că au instrucțiuni să nu accepte nici o modificare a proiectului comun de tratat (cei mai categorici în acest sens fiind reprezentanții sovietici, în frunte cu șeful delegației acestei puteri, V. V. Kuznețov

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
a Pandorei", care ar putea cauza eșuarea proiectului. O tentativă vizând găsirea unei soluții prin convorbiri bilaterale româno-sovietice, la care a recurs conducerea României prin trimiterea la Moscova a ministrului adjunct al afacerilor externe, Mircea Malița, nu a dislocat Uniunea Sovietică de pe pozițiile sale rigide. Rezultatul negativ al acestui demers nu era însă unul concludent. Realitățile "de pe teren", de la New York, indicau un curs favorabil pentru cei ce adoptaseră "tactica așteptării" dintre delegațiile statelor nenucleare, între care și cea română. Caracterul întemeiat

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
română. Caracterul întemeiat al acestei concluzii avea să fie confirmat la 8 mai 1968 când, la inițiativa ambasadorului A. A. Roșcin, a avut loc o discuție de circa două ore între el și autorul prezentului studiu. De reținut că diplomatul sovietic a propus ca, din rațiuni de evitare a unor posibile scurgeri imprevizibile de informații (aluzie la posibilitatea înregistrării convorbirii), întâlnirea să aibă loc în parcul de mici dimensiuni din jurul clădirii care adăpostește sediul ONU. Propunere acceptată. A. A. Roșcin a

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
această bază, ulterior, să aibă loc convorbiri "între cele două delegații" (ceea ce presupunea angajarea lor pe făgașul unui compromis acceptabil ambelor părți), ministrul s-a referit la întâlnirea dintre cei doi ambasadori în timpul audienței acordate la 9 mai șefului delegației sovietice, V.V. Kuznețov. Interpretând imprudența ministrului român ca o tentativă de angajare a discuției la acest nivel politic, versatul Kuznețov a reafirmat opoziția sovieticilor față de introducerea oricăror modificări în textul tratatului. După această întâlnire, C. Mănescu a adus acuze grave ambasadorului

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
Roșcin. Cât de mult s-a încins atmosfera după primirea acestui răspuns, nu cred că este cazul să fie oferite acum detalii.] A doua întâlnire dintre ambasadorii N. Ecobescu și A. A. Roșcin a avut loc la 14 mai, diplomatul sovietic propunând același loc de desfășurare. A. A. Roșcin a început discuția prin a-mi reproșa "nerespectarea" înțelegerii convenite la prima întâlnire ca, în această etapă, discuția să se poarte la nivelul nostru. El și-a exprimat chiar surprinderea că ministrul

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
el la 8 mai, a precizat că "cererile minimale" pe care le-a menționat cu acel prilej "pot fi luate în considerare, dacă ele pot duce la sprijinirea tratatului de către România" și dacă partea română nu urmărește decât "tatonarea poziției sovietice". Am convenit să menținem, și pe viitor, contactele la același nivel. În concluzia telegramei de informare a Centralei MAE, arătam: "Cea de-a doua discuție cu A. A. Roșcin confirmă esența celei dintâi... A fost, de asemenea, evident că sovieticii

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
69.487) și cu americanii (telegrama nr. 69.480) au evidențiat interesul celor două mari puteri față de poziția pe care intenționează să o adopte România, în cadrul dezbaterilor din Comisia politică, în ceea ce privește proiectul de tratat. A rezultat, totodată, că delegațiile Uniunii Sovietice și ai Statelor Unite ar fi dispuse să ia în considerare unele "sugestii minimale" de ameliorare a tratatului, dacă prin acestea s-ar obține o adeziune cât mai largă. Ele insistă însă ca sugestiile să facă obiectul unor negocieri directe cu

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
din partea Centralei MAE, în legătură cu propunerile avansate de delegația, a fost în întregime pozitiv. A devenit astfel posibil să se antameze acțiuni și demersuri corespunzătoare circumstanțelor specifice fazei finale de discuții și negocieri. Astfel: * La 21 mai, a fost remis delegațiilor sovietică și americană documentul neoficial de lucru al delegației române conținând propunerile care aveau girul Bucureștilor. A fost dovada concretă a respectării de către delegația noastră a înțelegerii realizate în cadrul contactelor anterioare. Reacția ambelor delegații a fost una pozitivă, fiecare promițând "o

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
delegații a fost una pozitivă, fiecare promițând "o analizare atentă" a propunerilor primite. Alte trei delegații (Mexic, Suedia, Iugoslvaia) au prezentat autorilor tratatului sugestii în vederea angajării unor consultări neoficiale cu aceștia. În virtutea unei concertări prealable a pozițiilor lor, reprezentanții Uniunii Sovietice și ai Statelor Unite au făcut, la rândul lor, dovada unei atitudinii constructive folosind aceleași argument în discuțiile cu cele patru delegații (între acestea funcționând, de asemenea, nu numai un schimb continuu de informații, ci și o foarte utilă armonizare a

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
ci și o foarte utilă armonizare a punctelor de vedere și a argumentelor). Am reținut cu atenția cuvenită afirmația ambasadorului american Samuel de Palma, potrivita căreia "Statele Unite nu vor sprijini nici o propunere care nu ar fi fost agreată de Uniunea Sovietică". La rândul nostru, a continuat el, "suntem convinși că sovieticii vor avea aceeași atitudine față de propunerile ce nu vor avea asentimentul nostru" (telegrama nr.69.518 din 22 mai 1968, transmisă de Misiunea permanentă de la New York). * În cadrul negocierilor cu autorii

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
suportul pentru o atitudine finală favorabilă din partea delegației române. Ele erau destinate deopotrivă audienței internaționale și opiniei publice românești. Semnificația celui de-al treilea paragraf era una aparte. Prin el s-a urmărit transmiterea unui mesaj lipsit de ambiguități delegațiilor sovietică și americană, respectiv condiționalitatea existentă între operarea modificărilor promise în proiectul de tratat și în proiectul de rezoluție și exprimarea unui vot favorabil de către delegația română. * O primă dezvoltare importantă se va produce la 27 mai când, în cadrul unei reuniuni

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
operarea modificărilor promise în proiectul de tratat și în proiectul de rezoluție și exprimarea unui vot favorabil de către delegația română. * O primă dezvoltare importantă se va produce la 27 mai când, în cadrul unei reuniuni a coatorilor proiectului de rezoluție, delegațiile sovietică și americană au adus la cunoștința participanților modificările, convenite între ele, pe care le propun la respectivul document. Modificările urmau să fie operate în principal în partea preambulară a rezoluției și se refereau la următoarele probleme: a) folosirea în scopuri

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
state în ceea ce privește efectele tratatului de nedesiminare, lărgirea bazei de acceptare a textului rezoluției și, implicit, a proiectului de tratat" (telegrama nr. 69.542 din 28.V.1968, transmisă de Misiunea permanentă de la New York). * În fine, la 31 mai, delegațiile Uniunii Sovietice și Statelor Unite au prezentat în Comisia politică a Adunării generale modificările pe care le-au adus proiectului de tratat privind neproliferarea armelor nucleare. În declarațiile șefilor celor două delegații, V.V. Kuznețov și, respectiv, A. Goldberg, au fost evidențiate larga participare

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]