4,493 matches
-
ajunge la o greutate între 79 și 91 de kg și o lungime de 2,50 metri, iar o femelă poate cântări între 68 și 73 de kg și poate avea o lungime de 2,29 metri. Cel mai mare specimen înregistrat a avut 3,13 metri lungime și căntărea 166 kg. Coada acetor șopărle gigant este la fel de lungă ca și trupul, iar cavitatea bucală este prevăzută cu aproximativ 60 de colți frecvent înlocuiți, care au o lungime de 2,5
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
avansată a fost determinată de faptul că după 1912 Peter Ouwens, directorul muzeului zoologic din Bogor, Java, a publicat un articol după ce a primit de la locotenentul olandez o fotografie și o bucată din pielea varanului, iar din partea unui colecționar, doua specimene. Primele două exemplare vii de varani de Komodo ce au ajuns în Europa au fost expuse la grădina zoologică din Londra în 1927. Joan Beauchamp Procter a comunicat primele observații referitoare la comportamentul varanilor în captivitate la o întâlnire științifică
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
în jur de 5 ani, abia după mulți ani și studii efectuate s-a reușit îmbunătățirea condițiilor de creștere și împerechere a varanilor în captivitate. O variatate de comportamente s-a putut observa la exemplarele de varani din captivitate, cele mai multe specimene s-au putut ”îmblânzi” într-o perioadă scurtă de timp și erau capabili să recunoască și să diferențieze persoanele. Au fost observați jucându-se cu obiecte gen lopeți, cutii de conserve, inele de plastic și papuci, comportament evident neinfluențat de
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
riscul apariției unor tumori: "Apariția cancerului colorectal, cu o dietă occidentală, a cancerului de ficat de la consumul de alcool, a cancerului pulmonar de la fumat sunt toate boli ale modernității", a spus Randolph-Quinney. "Am comparat în amănunt acest os cu un specimen modern cunoscut de osteosarcom uman și părea identic", a spus Edward John Odes de la School of Anatomical Sciences din cadrul Wits University. "Vechi de milioane de ani și nu s-ar putea spune că diferă", a conchis specialistul citat de cnn
Descoperire șocantă la o fosilă de hominid veche de 1,7 milioane de ani by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/104884_a_106176]
-
a merge la dentist, fără a fi însoțită de fetița, care rămăsese cu acasă cu soacra mea. Ce s-ar fi întâmplat dacă soția mea era cu fetiță? De ce să ne întoarcem în România? Aici, unde locuim, un astfel de specimen ar fi fost arestat instantaneu. De ce în România lucrurile stau altfel? Aud deja opinii conform cărora ar trebui "să ne înțelegem la o sumă de bani". Ticălosule Beudean, cât valorează o palmă dată soției tale? Iar dacă "schimbarea începe cu
FEMEIE BĂTUTĂ de un lider PNL. Imagini ȘOCANTE by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102962_a_104254]
-
ultimele zile a acționat ca un adevărat purtător de cuvânt al candidatei PSD, inversând rolurile din 2014. "Domnul Ponta mă numește "copil făcut la nervi". Eu pe această cale doresc să-mi cer scuze tuturor părinților din România pentru că există specimene politice cu un astfel de limbaj. Este un limbaj care ne aduce aminte de limbajul doamnei Firea, din urmă cu doi ani, care îi jignea pe toți oamenii cărora Dumnezeu nu le-a dat un copil, care jignea pe oricine
Predoiu: "Firea și Dan sunt captivi grupurilor de interese imobiliare" by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/102998_a_104290]
-
că mi-am facut datoria. Dar, până una alta, vreau sa comunic urmatoarele. De zece ani, propagandiști ai minciunii, politicieni (în mod egal pesediști și liberali), ziariști, analiști, avocați ai infractorilor Omar Hayssam și Mohammad Munaf, precum și alte specii și specimene au proferat în spațiul public tot soiul de minciuni la adresa mea legat de răpirea celor trei ziariști în anul 2005 în Irak. Ba că eu însumi am organizat răpirea, ba că am furat banii de răscumpărare și i-am împărțit
Traian Băsescu a răbufnit: Ticăloșilor – cine spuneați că tremură? by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/103477_a_104769]
-
sentimental cinic: În peisajul cultural băcăuan, este, incontestabil, ceea ce se cheamă un personaj. Amestec indicibil de dandy și macho, el și-a construit o figură de bad boy târziu, emanând un aer misterios care îl prinde bine. Apariție pitorească, vajnicul specimen al familiei coleopterelor (cum își zice cu emfază nesmintită) dă culoare întâlnirilor de tot soiul la care participă. Nu altfel stau lucrurile cu cărțile sale, pe care, deși puține, le-a gestionat bine, scoțându-le nu întâmplător la intervale de
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
o subspecie a antilopei dereșe, dar un studiu genetic a confirmat-o ca specie distinctă. În 1776, zoologul german Peter Simon Pallas a descris formal antilopa albastră ca "Antilope leucophaeus." În 1853, zoologul olandez Coenraad Jacob Temminck a declarat că specimenul tip era un adult de sex masculin, împăiat, acum în Centrul de Biodiversitate Naturalis din Leiden (anterior Muzeul Regal de Istorie Naturală), colectat în Swellendam și prezent în Haarlem înainte de 1776. S-a pus sub semnul întrebării dacă acesta a
Antilopa albastră () [Corola-website/Science/337192_a_338521]
-
adult de sex masculin, împăiat, acum în Centrul de Biodiversitate Naturalis din Leiden (anterior Muzeul Regal de Istorie Naturală), colectat în Swellendam și prezent în Haarlem înainte de 1776. S-a pus sub semnul întrebării dacă acesta a fost de fapt specimenul tip, dar în 1969, zoologii olandezi Antonius M. Husson și Lipke Holthuis l-au selecționat ca lectotip al unei serii de sintipuri, dat fiind că Pallas se poate să fi bazat descrierea lui pe mai multe specimene. În 1846, zoologul
Antilopa albastră () [Corola-website/Science/337192_a_338521]
-
fost de fapt specimenul tip, dar în 1969, zoologii olandezi Antonius M. Husson și Lipke Holthuis l-au selecționat ca lectotip al unei serii de sintipuri, dat fiind că Pallas se poate să fi bazat descrierea lui pe mai multe specimene. În 1846, zoologul suedez Carl Jakob Sundevall a mutat antilopa albastră și rudele sale cele mai apropiate către genul "Hippotragus"; inițial, el numise acest gen drept antilopa dereșă ("H. equinus") în 1845. Această revizuire a fost acceptată de comun acord
Antilopa albastră () [Corola-website/Science/337192_a_338521]
-
4 și "S.bolligeri," MN 5. Prieto a plasat provizoriu materialul din Tägernaustrasse la "S. alpinus". El a menționat, de asemenea, "Pentaglis földváry", un nume dat unui singur molar superior din Miocenul mediu din Ungaria, care este acum pierdut. Deși specimenul prezintă unele asemănări cu "Seorsumuscardinus", publicat ilustrațiile publicate sunt prea sărace pentru a confirma identitatea cu "Pentaglis", și Prieto consideră că acest ultim nume este un neidentificabil "nomen dubium". Numaidinții laterali ai "Seorsumuscardinus" sunt cunoscuți; aceștia includ cel de-al
Seorsumuscardinus () [Corola-website/Science/337216_a_338545]
-
în 1867, iar în 1869 a devenit profesor de istorie naturală. În 1872 a înființat revista "Michelia" în care a publicat multe dintre lucrările sale micologice timpurii precum cele despre istoria botanicii. Un an mai târziu a scris "Mycologiae Venetae specimen", în care a descris toate ciupercile care erau de găsit în Veneto, dezvoltând categoriile de față ale lui Ludwig Ritter von Heufler zu Rasen und Perdonegg, Freiherr von Hohenbühel (1817-1885) de la 245 la 4.600 de taxoni. În 1879 a
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
și să scrie în 12 limbi. De obicei a călătorit cu un grup de oameni care au servit-o, inclusiv o doamnă de onoare. De-a lungul vieții sale Theresa a făcut numeroase călătorii în alte țări, unde a colectat specimene din flora și fauna locală. Ea a scris o serie de cărți despre aceste excursii în care ea a descris istoria naturala a locurilor pe care le-a vizitat. Lucrările ei timpurii au fost publicate sub pseudonimul "Th. v. Bayer
Theresa de Bavaria () [Corola-website/Science/337420_a_338749]
-
estul Republicii Democratice Congo, și a fost găsită doar în jurul localității Dikuluwe, unde solurile sunt derivate din rocile cambriene ale . A fost limitată la savana stepică în aflorimentele de cupru, care au fost distruse de . Nu s-au mai găsit specimene după 1959.
Acalypha dikuluwensis () [Corola-website/Science/335871_a_337200]
-
la Gaudeamus. „Lucrul formidabil pe care ți-l oferă cititul este această întâlnire cu altul în absența lui. Iar consecințele acestei întâlniri sunt uriașe. Cei pe care-i citești nu sunt niște fitecine. Timpul selecționează că autori cele mai strălucite specimene ale umanității. Intrând, prin carte, în contact cu ei, profiți de tot ce au gândit și simțit ei într-un mod exemplar. Așa se face că ei devin apoi o măsură a umanului”, afirmă Gabriel Liiceanu în dialog cu Andrei
Călătorie printre cărțile de la Editura Humanitas, Litera și Institutul Cultural Român by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104246_a_105538]
-
vertebratele superioare actuale - păsări și mamifere - al treilea ochi nu mai există: din complexul pineal a mai rămas doar glanda pineală. Păsările străvechi vor fi avut acest organ fotoreceptor, după cum sugerează cercetătorii care au studiat fosilele „păsării de la Melovatka”, un specimen de pasăre străveche, datând din Cretacic (acum cca. 90 de milioane de ani). Este una dintre puținele fosile în care s-au păstrat foarte bine impresiunile unor părți moi ale corpului (creierul, în cazul de față), iar analiza lor arată
Misterele corpului uman: Secretul celui de-al treilea ochi () [Corola-website/Journalistic/105179_a_106471]
-
din vechea serie a "Revistei ideii" a lui Panait Mușoiu se amestecau cu numere recente din "Adevărul literar" și "Însemnări ieșene". Mândria tatei consta în colecțiile complete ale "Vieții românești" interbelice și a "Biletelor de papagal". Un volum conținând câteva specimene rarisime ale revistelor de avangardă (între ele " Unu", "75 HP", "Contimporanul" lui Vinea etc.) se află acum în consultare la unul din doctoranzii mei... În genere, tata avea de principiu să păstreze orice și de aceea era în permanent conflict
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]