5,679 matches
-
care-l admirau toți cei care-l vedeau, manifestând fățiș sentimente de invidie la adresa posesorului unui asemenea exemplar canin și dorința nemărturisită de a vedea și în bătătura lor atare frumusețe de câine. Din nefericire, lovitura aplicată cu sălbăticie pe spinarea lui Haiduc a avut drept rezultat o fractură a oaselor bazinului și o întrerupere, o strangulare a circuitului neuronilor din sistemul nervos central, iar, ca o consecință fatală, pierderea mobilității piciorului drept din spate. Din statura falnică a unui Spartacus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cădea pământ în ea, i s-au bătut pe întreaga circumferință bulumaci de salcâm, iar deasupra i s-a confecționat un capac de lemn. De la gardul de nuiele în sus, începea minunata livadă a bunicilor. O întreagă costișă ținea pe spinarea ei o multitudine de pomi fructiferi: cireși, vișini, nuci, meri, peri, gutui, dar mai ales nenumărați pruni. Era o frumusețe! Dar era o frumusețe stearpă, fără rod. Lipsa îndelungată a precipitațiilor atmosferice a dus la modificarea vizibilă și dramatică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
quam minimum credula postero" "Bucură-te de ziua aceasta, încrede-te cât mai puțin în ce va fi mâine". Apoi ușa vagonului a huruit puternic pe ambele role, deschizându-se generos pe întreaga lungime. În fața noastră, Neamțul, cu arma la spinare, ne zâmbea timid, copilărește. Sărut-mâinile, doamnă. Bună dimineața, copii. A sosit timpul să ne luăm rămas bun. Copii, să ascultați de mămica voastră în toate împrejurările și să nu o supărați. Eu vă iubesc și mă voi gândi întotdeauna cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Au încercat să ne deposedeze și de ultima noastră nădejde, de ultima speranță cuibărită în sufletele noastre, de ultimul punct de sprijin împotriva ororilor săvârșite cu maximă nerușinare de-a lungul unei jumătăți de secol, cât au stat cocoțați pe spinarea unui popor umilit și terfelit în toate chipurile. Nu. Pentru ei, din acest punct de vedere, nu era nicio diferență între credințele practicate de specia umană: fie budiști, reformați, luterani, islamiști, catolici, confucianiști, ortodocși, anglicani, baptiști, iudaiști, mahomedani etc. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
urcat până pe coarnele boilor, dar ei tot nu porneau. Preotul a venit și el și privea neputincios și umilit refuzul boilor și încercările nereușite ale căruțașului de a-i determina să pornească, în ciuda loviturilor de bici aplicate cu strășnicie pe spinarea lor. Asta era. Silvia nu voia să plece de acasă." Și acum urmează povestea mutării familiei de la Romanești la Grumăzești, cu istorica sete și foamete generate de seceta din vara anului 1946 și cu consecințele lor de neînchipuit. Trec speriat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
participa și soțul ei Toussaint, dar În curând ea se va dovedi ca cel mai bun ghid. Avea 20 de ani și n-a consimțit niciun sigur moment să se despartă de copilul ei, pe care l-a purtat În spinare, Într-o legătură de piele. Niciodată În acest greu drum n-a dat semne de oboseală sau descurajare. După săptămâni de drum greu au ajuns În fine În câmpul tribului său, unde au luat un repaus binemeritat. I-a condus
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lupta pe care au dus-o ani de zile cu albii. Turmele de bizoni mari, puternici, furioși, foarte numeroși, formau izvorul principal de hrană al indienilor. Povestesc unii vânători, că pe alocuri erau atât de numeroși, Încât puteai merge pe spinările lor. Pe câmpiile pe care pășteau, pe alocuri erau așa numitele walows, gropi făcute de bizoni cu copitele și cu coarnele, În a căror umezeală și noroi se Îngropau pentru a se răcori și a se feri de insecte. Adânciți
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fundul e stâncos, mergem și strângem melci de ocean și În special stele de mare. Yii, produc un efect dezagreabil. Cu greu le putem dezlipi de stâncă. Mișcă brațele lor pline pe partea inferioară cu o materie gelatinoasă. Aplicate pe spinarea cuiva, ar fi nevoie de intervenție chirurgicală pentru a le dezlipi. Le așezăm cu partea inferioară În sus, le prăfuim cu sare și așa trăiesc câteva zile. De la un lac Învecinat copiii ne aduc găleți de scoici mari cât palma
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lovit în continuare, impasibil, 'rar, calm, căutând locurile cele mai dureroase'. De asemenea, a jucat cu genunchii pe pieptul lui Viorel Gheorghiță, l-a dus apoi în lovituri la W.C. și i-a turnat apă rece de-a lungul șirei spinării, deși era iarnă. Avea, ca mai toți, și momente de normalitate, permițând victimelor să vorbească între ele chiar și când aveau interdicție totală de a comunica. În octombrie 1950, tortura încă la camera 4-spital, alături de Virgil Bordeianu, Titus Leonida, Nicolae
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mi-e și jenă, nu pot să le zic, secret este, am făcut niște treburi bune. Bune pentru ei, poate că cineva se întreabă, eu sînt autorul tuturor faptelor. Dar toți, toate cadavrele, toți morții, o să-i am eu în spinare, eu răspundeam de toate? Ei pot să se lepede, că ei nu știu nimic, nu au dat ordine, înseamnă că eu am făcut totul, eu am dat ordin, eu am executat, eu am fost totul, ministru de interne, director general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sintagma aparține lui George Orwell și apare în romanul 1984) se călca în picioare demnitatea ființei umane și se batjocoreau drepturile sale inalienabile. Este definit ""omul nou" glorificat de propaganda regimului care era de fapt ființa total pliabilă, fără șira spinării și fără un sentiment al responsabilității. Una dintre cele mai grave moșteniri ale comunismului o reprezintă tocmai această larg-răspîndită psihologie cinică și conformistă. La care se adaugă utilizarea delațiunii ca armă favorită a Securității. Recrutarea de informatori începea încă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și puși să umple saci cu nisip și să-i așeze în calea apelor. Cînd s-a produs totuși spărtura în dig, au fost obligați, sub amenințarea armelor și cu îndemn de ciomege, să sprijine sacii cu pieptul și cu spinarea. Valul de pămînt s-a prăbușit peste ei și i-a îngropat de vii. Au pierit atunci încă vreo douăzeci de oameni. Întîmplarea nu avea să rămînă chiar fără urmări. Baronii lui Gh. Gheorghiu-Dej, care se războiau pentru putere, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și se agita pe fundul roabei ca tăiețeii în oala cu supă. Îmi era puțin teamă să nu fiu pedepsit pentru obrăznicia mea, însă m-am liniștit repede. Aproape toți cei de pe marginea bălții făceau la fel. Li se vedeau spinările încovoiate peste coșul roabelor, iar concentrarea cu care acești maniaci ai curățeniei își lepădau solzii trezea imaginea unei mulțimi de băieși cernind aurul din nisipul unor albii de rîu. Erau atît de mulți bandiții care nesocoteau regulamentul, încît perspectiva unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cazul din urmă nu era cine știe ce pericol. Animalele scheunau încurcate, aproape gudurîndu-se, și nu se năpusteau asupra vinovatului; dresajul lor nu avusese în vedere oameni în pielea goală. Acum, spectacolul era grandios: zeci de trupuri dezgolite, burți lipite de șira spinării, coaste ieșite în afară, fese descărnate, brațe și picioare ca bețele, obraji scofîlciți și capete tunse, ca de copil, piele murdară, cu erupții și plăgi ce păreau tatuaje savant organizate, toate acestea încălzite de un soare blînd, care era totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în procese trucate și i-au expediat în lagăre de exterminare. Suferind de plămîni, Sandu Zub a făcut parte un timp din brigada de inapți. Bolnavii nu ieșeau la dig, însă de muncă nu erau scutiți. Cărau toată ziua cu spinarea lemne și cărămizi de la debarcader sau dezghiocau semințe de sorg, o treabă mai nesuferită ca toate. Lucrau ceasuri în șir în frig, stînd în picioare, și frecau măturile acelea antipatice pînă le sîngerau palmele. Vindecarea unor maladii grave prin chinuirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
analizate magistral de Nietzsche. Resentimentul nu În primul sens, cel curent, ca o formă a ranchiunei sau frustrării, ci, cum o spune filosoful neamț, Înclinarea multora de a se valoriza, de a se „realiza” nu prin actele proprii, ci pe „spinarea altora”, trăgându-i pur și simplu la răspundere pe „alții”, uneori necunoscuți sau având doar vina de a fi sau de a se fi născut altfel, pentru propriile eșecuri, pentru propria, invincibila, mediocritate. Un astfel de exemplu nefericit și extrem de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mirosul de mortăciune, rânced dulceag, era instantaneu ușor de detectat. Mai jos se vedea un gard viu, îngrădind jumătate din porțiunea nordică a casei, pe care l-am cercetat din priviri până când am remarcat pisica. Stătea lungită într-o rână, spinarea arcuită, dinții ei mici și galbeni încleștați într-un rânjet hieratic, intestinele vărsate pe pământ, năclăite cu nisip. Ochii îi erau strâns închiși din cauza, credeam eu, durerii. Dar când scriitorul m-a forțat să privesc mai de aproape, am realizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
40 cm. A doua piesă, este un vas ornamental În porțelan colorat, cam 30/40. Se crede că aparține epocii napoleoniene - Ludovic XV. Reprezintă un vas În formă de scoică cu ornamente „În rocail” În scoică stilizată, și stă pe spinarea unui vultur (l’aigle). Vulturul e În zbor și se sprijină pe un piedestal. Culoarea e În violet - cu galben. La marginea scoicii este o dantelă În porțelan tot În stil Ludovic XV. Aceste 2 piese le-am prezentat de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Tajo, cel care desparte orașul în două. În mijloc tronează statuia ecvestră a regelui José I, ale cărui veșminte te duc cu gândul la Secolul Luminilor. Contemplăm apele tulburi, sprijiniți de parapetul debarcaderului, fojgăiala bancurilor de pești în căutarea hranei: spinările subțiri și negre, ca niște alge marine, unduindu-se în bătaia valurilor pe care le stârnește elicea vaporașului din apropiere. Uriașul pod suspendat leagă cele două maluri ale râului - splendid simbol al luptei dintre natură și mintea umană, două stihii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
legile lui, nepătrunse... Ceea ce m-a impresionat plăcut, și am luat acest lucru ca pe o compensare pentru bagajul meu „nostalgic” sau ca pe o contrabalanță a ororilor trăite mai recent, a fost mulțimea de tineri - unii cu ranițe în spinare - care adăstau pe borduri sau la marginea unor havuzuri și discutau pașnic, beau bere, glumeau sau citeau, ca în orice oraș european. Există un dram de normalitate și la Moscova. N-ar trebui să-i demonizăm de-a valma pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e voie, ba chiar nevoie de așa ceva ca să fie democrație. Căci, apoi, frăția cu orice drac, fie el și unul mai alb, sau chiar roz, ține, în general, și este recomandată de „înțelepciunea populară” numai până te trece puntea în spinare. Pe urmă... ducă-se dracului, nu-i așa? Asta-i firea umană, atât ține recunoștința. Deocamdată, însă și vai, n-am pus piciorul pe punte, stăm în fața ei precum vițelul în fața porții celei noi. Așa că ne deosebim fundamental, din acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
situat ceva mai sus. Dar cum să pui numai pe seama împrejurărilor faptul că "Cetatea lui Dumnezeu cel viu" are ca centru nervos un zid de susținere, ca emblemă turistică zidul lui Soliman (patru kilometri de întărituri) și ca șiră a spinării un zid de ciment înalt de opt metri, cu vălătuci de sârmă ghimpată în vârf, făcut să descurajeze încercarea oricărui ipotetic gimnast sau acrobat, rătăcit la dușman, care ar vrea să-l escaladeze cu ajutorul unei scări de frânghie sau aruncând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
destul de blând și domol. Zile multe de plictiseală se scurg monoton. Diminețile rătăcim pe dealuri și în râpi, la întâmplare de multe ori, și ne luptăm cu cartușe oarbe, cu disperare, în sudoarea frunței; amărâți ascultăm în izbeliștea vântului, printre spinările câmpului critica manevrei, care pare a nu se mai sfârși; cu picioarele grele ne îndreptăm spre corturile înfierbântate ca niște cuptoare; ne răcorim cu apa sălcie a pustietății, ne curățim de colbul fin al dealurilor și văilor, ne îndreptăm spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
degițele Ca să tae grâu cu ele Că ele ar săcera Dar nimica nu făcea Că fetele râdea Să secere nu putea. Dar s-a aflat o babă cârnă Cu puha* de-o mână Cu dreapta secera Cu stânga lega Cu spinarea la clăi mi-l turna Zi de vară până-n sară Stăteau poloagele Ca schelele Și snopii Ca trunchii. Ș-a făcut un stog Cu burdufu-n nori Cu vârfu-n cer. Dar dumnealui Iar se mira și se văicăra Cu ce l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mine cu cuțitul, sânge nu iese. N-ai să îndrepți tu lumea cu umărul. Ți-ai întins vrejul ș-ai umplut lumea de castraveți. Mamă și tată nu găsești; muieri, câte vrei. (lui Ionuț, când se duce) Te port în spinare de o viață; odată te-am pus jos și tu te vaieți c-ai ostenit. Boli să dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule. A învățat carte până la genunchiul broaștei. Pân-ce-a fi rău, văd că nu-i bine. Lupul când îmbătrânește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]