11,293 matches
-
acelei interogații filosofice care constituie nucleul lucrării. Motru s-a format într-o atmosferă intelectuală marcată de ascensiunea prestigiului intelectual al științei. El a fost elevul lui Wilhelm Wundt și, pe urmele mentorului său, unul din cei ce s-au străduit să introducă noua psihologie de orientare științifică în învățământul universitar. Motru s-a perceput pe sine ca filosof și, totodată, ca om de știință. Relația dintre filosofie și știința pozitivă i s-a impus, prin urmare, ca o temă centrală
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Criticilor vor fi îndreptarte spre o interpretare morală a religiei creștine, iar concluzia va fi că ea trebuie să fie curățată de tot ceea ce nu poate fi întemeiat prin rațiunea practică pură. În scrierea lui despre religie, Kant se va strădui să releve în tradiția creștină înțelesuri ce sunt în armonie cu imperativele legii morale, imperative pe care le va caracteriza drept învățăturile cele mai sfinte ale rațiunii. El va aprecia Biblia drept o scriere cu o uriașă forță de înrâurire
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
religioase, omul se leagănă în speranța deșartă că Dumnezeu îl va face fericit fără ca el să se sforțeze să devină mai bun. O asemenea raportare a omului la Dumnezeu va fi comparată de Kant cu purtarea unui curtean care se străduiește să obțină doar grația monarhului său. Prin gesturi exterioare, remarcă el în mod ironic, credinciosul crede că va putea să-și exprime respectul pentru poruncile divine fără a mai fi nevoit să le urmeze. El va lăsa în grija binevoitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în mod ironic, credinciosul crede că va putea să-și exprime respectul pentru poruncile divine fără a mai fi nevoit să le urmeze. El va lăsa în grija binevoitoare a Providenței să facă din el un om bun în loc să se străduiască să devină virtuos.16 Faptul că filosoful a fost supus pentru această scriere mustrării autorităților prusace ale vremii nu este câtuși de puțin surprinzător. În opoziție cu confesiunile și Bisericile istorice, religia rațiunii este singura credință religioasă universală. Cu înțelegera
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
divinității, în scopul satisfacerii intereselor lor egoiste. Filosoful avertiza în această privință distingând „slujirea morală a lui Dumnezeu” (officium liberum) de „slujirea lui Dumnezeu pentru răsplată” (officium mercenarium). Omul luminat este cel ce îl slujește și îl venerează pe Dumnezeu străduindu-se să dea ascultare legii morale 28. Astăzi, la noi, o înțelegere foarte răspândită a sensului și finalității practicilor religioase stă într-un contrast ironic cu ideea kantiană a luminării. Mulți credincioși înclină să perceapă prezența divinității înainte de toate în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cantitate potrivită de energie vindecătoare Reiki și că a ajuns la performanță În ceea ce privește tehnicile, lucru ce poate dura zece ani sau mai mult. Se așteaptă de la studenți să practice Reiki zilnic, să se supună celor cinci Principii și să se străduiască să le respecte În viața de zi cu zi, Încurajînd evoluția mintală și emoțională. De asemenea, se așteaptă ca ei să facă Hatsurei-ho În fiecare zi, În scopul autopurificării și dezvoltării spirituale, și să-și continue evoluția și prin participarea
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
persoană are ceva de Învățat - avînd, probabil, legătură cu mobilitatea acesteia, aducînd-o literalmente la un punct de oprire pentru a o forța să privească În interiorul său și să devină conștientă de ceva. Alteori, vindecarea poate Întîrzia pentru că oamenii chiar se străduiesc prea mult În acest sens - sînt atît de ocupați „să facă” orice pentru a scăpa de o boală, Încît uită „să trăiască”. Pur și simplu, trebuie să devină conștienți de boală și de efectele acesteia asupra lor ca să ajungă la
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
fiecare viață, fiecare persoană joacă un rol În contextul Întregului și cu toții avem un impact asupra celorlalți În felurite moduri, de aceea este important să respectăm orice muncă pe care am ales-o și să ne cinstim pe noi Înșine, străduindu-ne, pe cît posibil, să ajungem la un sentiment de mulțumire În legătură cu ceea ce facem. Orice muncă este prețioasă În măsura În care noi alegem să o prețuim, prin urmare găsiți-vă o mulțumire chiar și În cel mai simplu lucru În care vă
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
ar fi mai greu de purtat. Toate aceste detalii fac parte din jocul de autentificare a detectivului. Raymond Chandler încearcă să de-romantizeze un tip literar, să-l scoată din zodia excepționalității - sau măcar a bizarului - în care s-au străduit să-l plaseze aproape toți promotorii discursului detectivistic, începând cu americanul Allan Poe și continuând, în crescendo, cu britanicul Conan Doyle și școala cvasiparanormală a acestuia. Detectivul trebuie să fie un om de rând, pentru că numai un om de rând
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Raymond Chandler n-a părut să aibă alt interes prioritar decât reforma radicală a discursului „polițist”. Philip Marlowe nu este doar un agent privat (în sensul detectivistic al cuvântului), ci și un agent dizolvant al textului literar. Biografii s-au străduit să descopere paralele între viața eroului și viața autorului. Asemănările există, desigur, după cum există și deosebiri. În opinia mea, ele sunt speculații ce nu dovedesc nimic altceva decât inevitabila proiecție a eului profund al lui Raymond Chandler în eul social
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unde - ca să fim obiectivi până la capăt - se născuse... Starea naturală a detectivului este revolta - un lucru pe care-l resimțim în fiecare dintre acțiunile sale. Nici nu e nevoie ca Marlowe să fie un personaj real, de vreme ce autorul s-a străduit să facă din el unul plauzibil. Dacă romanele lui Chandler sunt și altceva decât piese din marele dosar al entertainment-ului prin lectură - și ele sunt, cu siguranță -, principalul său purtător de mesaj trebuie, cu necesitate, să fie și altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dar nu totală ipocrizie - când editorul Hamish Hamilton îi trimite un exemplar „special copertat” al cărții The Little Sister: „Nu cred că operele mele merită coperte speciale”. Poate nu cărțile lui, dar cu siguranță Cartea Polițistă Ideală pe care se străduie s-o descrie ca într-un nou Decalog al unei lumi născute pentru a fi populate cu detectivi. Faptul că „poruncile” sunt chiar zece, lor adăugându-li-se încă șase, precum zilele în care a fost zidită lumea, nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
am să mai reușesc vreodată aceeași combinație de ingrediente. Structura a fost mult mai solidă, iar întâmplările, mai puțin forțate și mai fluente (Chandler, 1981, p. 192). Există, însă, un punct în care mai mulți interpreți ai cărții s-au străduit să identifice o slăbiciune. E vorba de felul în care Marlowe se raportează la Moose Malloy. Dacă debutul relațiilor dintre ei oferă prilejul câtorva pagini de excelent nivel estetic, pe parcursul cărții cădem în plin absurd. În una dintre secvențe, al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se raportează la Moose Malloy. Dacă debutul relațiilor dintre ei oferă prilejul câtorva pagini de excelent nivel estetic, pe parcursul cărții cădem în plin absurd. În una dintre secvențe, al cărei sens n-am putut să-l pătrund oricât m-am străduit, Marlowe se furișează pe lângă Moose Malloy, încercând să nu fie observat. Locul întâlnirii este clinica lui Sonderborg, dar nu ni se spune - nici înainte, nici după - cum și de ce a ajuns Moose acolo. Putem, desigur, specula pe marginea unui asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
amărăciune și frustrare a unui paria de lux, dar și spaima difuză a autorului ce simte, fizic, diminuarea forței creatoare. Compus cu icnete, cu opinteli isteroide, enervări deconcertante, lamentări dizgrațioase, romanul e departe de imaginea dezastruoasă pe care s-a străduit din răsputeri să i-o creeze Chandler. Adâncirea frustrărilor detectivului se petrece pe o linie logică, acumulare perfect rațională a eșecurilor existențiale suferite anterior. Un Marlowe îmbătrânit, scârbit de viață și singurătate, așterne pe hârtie procesul-verbal al începutului de extincție
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bibliotecar la University of Colorado), el atrage atenția că a pășit în afara cercului și că The Little Sister nu e „o poveste polițistă așa cum trebuie”. În mod clar, ambițiile lui sunt mai mari. Nu e pentru prima oară când se străduiește să dea cărților o „glazură” nobiliară, încercând să le conecteze la marile surse de prestigiu cultural. Același procedeu fusese folosit și în The Lady in the Lake sau The High Window - ca să nu mai vorbim că întregul său demers creator
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mărturisește, în deplină ignorare a legilor statului de drept, domnul Cumberland. Ca unul obișnuit să ordone și să fie ascultat orbește, nu cunoaște noțiunea de „achitare”, dacă el a hotărât altfel. Observându-l, Marlowe înțelege de ce avocatul Umney s-a străduit din răsputeri să ascundă identitatea celui care-i ceruse s-o urmărească pe Eleanor King. Mizând totul pe cartea plauzibilității, Chandler n-a insistat suficient pe articularea logică a secvențelor. Interesat de coerența de ansamblu, a neglijat o bună distribuire
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
detectivului californian. El duce o viață normală, alături de iubita sa, Susan Silverman, având un aliat în Hawk, omul gata să comită pentru el orice fărădelege, de la schingiuire la asasinat. Cu atât mai mult, în Perchance to Dream, Parker s-a străduit să nu clintească o fărâmă, să nu modifice o nuanță din universul creionat de marea vedetă a stilului hard-boiled. Câtă umilință și câtă îndemânare intră într-un asemenea demers e greu de evaluat. Onestitatea obligă, însă, la recunoașterea unei evidențe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la Gherla, la jumătatea lui august 1951. Afirmă că, după toate torturile, trăia doar fizic, sufletește fiind complet distrus. Nu a mai avut de-a face cu acțiunea violentă în Gherla, reușind să stea izolat, motivând că are TBC și străduindu-se să tușească cât mai mult. Mai târziu a fost dus în camera 94, unde i-a întâlnit pe Voicu Andreescu, Constantin Păvăloaie și Dan Dumitrescu, dar, după mai puțin de o lună, a fost scos de Țurcanu în atelier
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
În loc să fie centrați pe copil, ei ajung să se centreze pe dorința lor de a fi părinte buni, chiar perfecți, și pe dorința ca propriul copil să fie lăudat cu orice ocazie pentru comportamentul și inteligența lui. Cu cât se străduiesc mai mult în această privință, cu atât copilul începe să-și dezvolte mecanisme de apărare împotriva îngrijirilor sufocante și inadecvate ale părinților, sporindu-le și mai mult frustrarea. Acest lucru se soldează cu folosirea forței de către părinți, mascată de scuza
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
La care Sandler dă următoarea replică: „Și nici nu-l poți ține închis în subsol”); - pentru a fi posibilă, identificarea cere ca perioada de fuziune să fie încheiată (A. Freud scrie: „Dacă ești una cu obiectul, de ce să te mai străduiești să identifici? Lucrul este gata făcut!”); - sublimarea reclamă existența valorilor supraeului; - asemenea regresiei, transformarea în contrariu sau întoarcerea asupra propriei persoane par independente de stadiul de dezvoltare și ar putea fi mecanismele de apărare cele mai primitive. 3) Prezența anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în legătură cu un tratament prescris este imposibilă, în jurul bolnavului domnind un „cod al tăcerii”. Dificultățile de dezvoltare a afirmării de sine prin exprimarea sentimentelor favorizează recurgerea la un alt mecanism de apărare, mult mai puțin adaptat: regresia. De vreme ce nimeni nu se străduiește să-l informeze în mod serios pe bolnav, care este tratat ca un copil iresponsabil, acesta justifică imaginea celorlalți despre el, „făcând pe copilul”. Este și cazul pacientului care, condamnat la o alimentație sterilă, a profitat de acest lucru pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
resimte o fascinație deosebită pentru reportajele despre lagăre de concentrare și închisori. Acest lucru ne face să ne întrebăm dacă interesul ei morbid nu trădează de fapt reizbucnirea, într-un cu totul alt domeniu, a cruzimii pe care ea se străduiește să o refuleze. A. Freud a pus în evidență efectul benefic pe care-l poate avea altruismul ca mijloc de evitare a agresivității. Acest mecanism permite crearea unui mijloc de a te debarasa de o agresivitate pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu este menționat ca mecanism de apărare în opera lui Freud, care, în studiul intitulat „Pentru o introducere în narcisism” (1914/1985), vorbește într-un mod mai curând pozitiv despre ascetism în general. În opinia sa, un anahoret care se străduiește să-și înăbușe orice urmă de preocupare sexuală se poate să-și fi sublimat pur și simplu libidoul, reușind să se intereseze de domeniul divinului, al naturii și al vieții animale, fără ca aceasta să aibă vreo legătură cu patologia. În
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un fruct fermecat în care se află un prunc. M. poate descrie acest fruct și-i poate spune numele în franceză (pêche - „piersică”) fără prea mare greutate. Îi este însă cu neputință să-și amintească denumirea în poloneză, cu toate că se străduiește din răsputeri. Astfel că va trebui să-și cumpere un dicționar! Denumirea în poloneză pentru „piersică” este: bjoskvigna (transcriere fonetică). Or, începutul acestui cuvânt evocă termenul bjoza (mesteacăn), iar finalul său, vigna, trimite cu gândul la „vin” în poloneză. M.
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]