4,538 matches
-
dialectică pe care scriitoarea o înțelege uneori, dar nu o acceptă niciodată. Fără să fi modificat evoluția romanului european modern, cum a făcut-o, de exemplu, contemporana ei, Virginia Woolf, P.-B. rămâne o reformatoare în literatura română, o fondatoare strălucită și neîntrecută a prozei analitice introspective, care pătrunde în psihologiile obscure prin intermediul observațiilor și sugestiilor fiziologiste. Asocierea dintre operația sondajului interior și bogăția de notații comportamentiste la nivelul reactivității fizice spontane conferă analizelor o admirabilă originalitate de formulă literară. Puterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
fi cunoscut la fel de bine ca Liviu Rebreanu sau Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu sau G. Călinescu. Chiar dacă scriitura ei se dovedește mai pretențioasă la lectură, P.-B. rămâne printre aceștia la fel de mare și la fel de vie. Este, peste orice controverse, cea mai strălucită prozatoare a literaturii române. În mijlocul tendinței obștești spre primitivitate, literatura scriitoarei se distinge prin rafinare și intelectualizare; pornește de sus și se îndreaptă în sus; e floarea unei civilizații coapte. În procesul multdiscutat al urbanizării literaturii noastre, la care cu toții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
este așadar să izbucnească din inimile noastre un cântec de laudă și de mulțumire către a tot puternicul și milostivul Dumnezeu, care a călăuzit pe augustul nostru Suveran și Guvernul Său de a câștiga scumpei noastre Românii un triumf așa strălucit înaintea lumii întregi. Trăiască România! Trăiască M.S. Regele și întreaga Familie Regală împreună cu toți aceia care au lucrat pentru aducerea păcii atât de mult așteptate!"604. Acest articol a fost publicat pe prima pagină, fapt care a arătat importanța lui
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
tristă, fiindcă din punct de vedere economic nu îndură lipsurile compatrioților lui. Este însă un neadaptat, trebuie să muncească din greu să se afirme social, profesional, material, cultural. A face din el un erou comic nu e tocmai o idee strălucită. * Imaginea turistică a unei țări comuniste văzute ca un infern pitoresc: Rates of Exchange de Bradbury, Honey for the Bears de Burgess, scurta sclipire chinezească din Staring at the Sun de Barnes, descriu haosul, masca hilară a răului comunist la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unei experiențe de viață iscusit găsite, dintr-un punct de vedere inteligent, al autorului însuși ceea ce Lodge subliniază prin folosirea propriei voci. Al doilea personaj principal al romanului este Robyn Penrose, "lector temporar de literatură engleză la Universitatea din Rummidge", strălucită ca studentă, actualmente feministă, în vârstă de treizeci și trei de ani, născută la Melbourne, Australia, venită în Anglia la vârsta de cinci ani. Domeniul ei este romanul industrial al secolului XIX. E familiarizată cu Lacan și Derrida, ... a asistat în amfiteatrele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rezumat al cărții. Marele critic și nuvelist englez V.S. Pritchett a înțeles acest lucru. Când îi citesc critica, unii cred că nu face decât să descrie ce se petrece în Turgheniev ori Cehov. De fapt avem de-aface cu critică literară strălucită, ba chiar cu aprecieri despre viață. Până unde poate merge criticul cu analiza romanelor mele fără să mă irite? Până unde vrea, fiindcă nu mai citesc critică despre ce scriu eu. Cândva mă făcea să mă simt important, dar nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să scrii așa? Singurătatea, iubirea, nevoia de solidaritate, dorința indirectă de a te mărturisi? EF. Poemul acela a fost scris pentru soțul meu, ca dar de ziua lui. Miezul lui este conștiința diferenței dintre știință soțul meu a fost un strălucit specialist în biologia moleculară și percepția aproape religioasă a lumii de către poet. S-a supărat atât de tare că îi văd pe oamenii de știință ca vânători de tipare, când ei de fapt caută dovezi, că n-am mai citit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ani. Nu-mi doresc putere absolută asupra altor inteligențe. Caut o putere mai restrânsă, aceea de a le amuza. Dacă mi-ar sta în putere, nu aș sili pe nimeni să mă citească, elevi ori studenți. Prea multe minți tinere strălucite ar ajunge să mă deteste. Thaw era un adolescent nefericit, pradă unei fantazări fasciste. LV. Primul tău roman, Lanark (1981), preschimbă coșmarul într-o copleșitoare bucurie de a trăi, distopia într-o lume cât se poate de atrăgătoare. Aveai intenția
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca dascăli pe propriul părinte și o serie de filosofi printre care Democrit din Abdera. Hippocrat ajunge medic vestit, autor de tratate precum și al cunoscutului Jurământ pe care-l prestează toți absolvenții universităților de medicină din lume, fondator al unei strălucite concepții medicale și al observației clinice. Prezența sa a rămas vie prin realizări. A călătorit în Egipt și în nordul Traciei (Sciția), a avut copii medici, care s-au făcut cunoscuți în spațiul mediteranian. Omul și faptele, medicul și opera
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
competenți clinicieni în continuă cooperare cu anatomopatologii. Numărul lor e tot mai mare și dintre cei mai cunoscuți îi cităm pe francezii Joseph Réchamier, Jacques Lis, Auguste Nelaton, Dominique, Larrey (chirurg militar în campaniile napoleoneene) și mai ales Guillaume Dupuytren, strălucit operator, însetat de glorie și bani, dar și ros de invidii. Tot cu ecou în lumea medicală sunt englezii Astley Cooper, James Syme; italienii Tito Vanzetti și Francesco Ritzzoli (ortoped); germanii Bernard von Langenbeck, J. F. Diefenbach (plastician), Karl Ferdinand
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
La jumătatea sec. XIX apar catedre de anatomie patologică la Wuzburg și Berlin. Chiar Cl. Bernard publică în 1859 Cours de pathologie expérimentale și L. Traube publică un tratat similar în germană (18711878). Tratatul Die Cellularpathologie (1858) îi aduce un strălucit renume. Aprofundând studiul celulei el afirmă diversitatea lor care este de fapt diversitatea țesuturilor. Dezechilibrul celular este dezordinea tisulară, organică. Omne ovum ab ovo (Harvey) devine omne cellula ab cellula. Virchow se ocupă de îmbolnăvirea țesuturilor și cu aceasta, el
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Jean-Martin Charcot (1825 - 1895) cunoscut lumii medicale pentru succesele în neurologie și în elucidarea bolilor care îi poartă numele. îi amintim și pe Franz Joseph Gall creatorul frenologiei, Valentin Magnan, Jacques Moreau de Tours, germanul Emil Kraepelin, rusul Sergiu Korsakov străluciți psihiatri. Suedezul Magnus Huss este mare luptător împotriva alcoolismului fiind susținut în Franța de Magnan și Marcel Legrain - frați. Tot spre 1900 se afirmă fondatorul criminologiei, Cesare Lombroso (1836 - 1900). Printre asistenții lui Charcot se numără Sigmund Freud cu școala
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Tratat elementar de semiologie și patologie medicală“, eveniment important în istoria învățământului medical românesc. Iuliu Hațieganu armonizează experiența germană cu cea franceză și cea românească. Se remarcă în patologia tubului digestiv și a aparatului respirator. Gh. Tudoranu (1892 - 1963), clinician strălucit, specializat în anatomie patologică și hematologie creează la Iași prima clinică de profil hematologic din țară. A efectuat cercetări privind imunitatea, coagularea, factorii anticoagulanți etc. I. Enescu (1884 - 1972), fondatorul clinicii ieșene de cardiologie, publică monografii valoroase și în alte
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
N. Deleanu, I. Vintilescu, Gh. Pamfil, Al. Ionescu Matiu, C. Bordeianu. Fondatorul învățământului de Istoria Medicinei la noi, este Jules Guiart — care a organizat la Cluj în 1919 prima catedră de profil din țară, urmat de Valeriu Bologa (1892 - 1971), strălucit șef a școlii de Istoria Medicinei românești polarizând în jurul său un valoros colectiv care a realizat două tratate de referință în domeniu: „Istoria medicinii universale“ (1970) și „Istoria medicinii românești“ (1972). în acest domeniu au făcut cercetări valoroase Pompei Samarian
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
două tratate de referință în domeniu: „Istoria medicinii universale“ (1970) și „Istoria medicinii românești“ (1972). în acest domeniu au făcut cercetări valoroase Pompei Samarian autor al celor trei volume Medicina și farmacia în trecutul românesc premiat de Academia Română, Victor Gomoiu, strălucit chirurg, numit președinte al Societății Internaționale de Istoria Medicinii și creatorul Societății române de (1929). Principiile chirurgiei moderne sunt introduse în țară de G. Assaky, care a utilizat, în spitalul Colțea, iodul ca dezinfectant, mănușile de cauciuc și masca. După
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a lui Toma Ionescu, introduce la Iași rahianestezia, contribuind la modernizarea chirurgiei ieșene. Iancu Jianu are contribuții în chirurgia experimentală, chirurgia plastică și esofago- plastie. Neculae Hortolomei (1885 - 1961), elev al lui Ernest Juvara, Amza Jianu și Ion Tănăsescu reprezintă strălucit chirurgia românească între cele două războaie mondiale. El introduce concepția modernă potrivit căreia în centrul pregătirii chirurgului trebuie să fie desăvârșita cunoaștere a anatomiei topografice, cunoașterea fiziopatogeniei și însușirea tehnicilor chirurgicale, adaptate cazului de operat. Din școala creată de Nicolae
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
doi s-au căsătorit în 1741, ea având douăzeci de ani. Din căsătoria lor au rezultat doi copii, a supraviețuit o fetiță, Alexandrine. Cum afirmarea era posibilă prin frecventarea saloanelor pariziene, doamna d'Etiolle a ajuns în aceste medii cu strălucite prezențe politice și artistice. Așa i-a cunoscut pe: Fontenelle, Montesquieu, Marivaux, Diderot, D'Alembert, Helvétius, Buffon, Voltaire care o slăvea în versuri și mulți alții. Cu talent și sensibilitate actoricească, Reinette i-a încântat pe cei ce frecventau saloanele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
comutată la închisoare pe viață. În 1991 s-a sinucis, avea șaptezeci și șapte de ani. Curtezane și pseudocurtezane în literatură Corina Publius Ovidius Naso, Amores / Iubiri Ovidius (43 î.H.-18 d.H.) aparține curentului clasic al literaturii latine și strălucitei triade, alături de Vergilius și Horațius. Este autorul unor lucrări recunoscute ca valoare: Pontice, Triste, Metamorfoze, autorul elegiilor erotice cultivate în: Amores, Ars amandi sau Ars amatoria, Heroides, Remediile iubirii. Poetul latin a fost influențat de epoca de libertinaj moral în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mine...(eu și celelalte fete) ne prefacem îndrăgostite și asta e suficient pentru bărbații pe care-i cunoaștem... Victorine l-a vizitat pe pictorul Manet, a fost impresionată de biblioteca lui, de cultura lui, de gentilețea lui și de mințile strălucite ce-i țineau companie. Întrebată de unde se trage, își inventa originile, spre exemplu, se recomanda ca fiind fiica unui maestru de scrimă din Viena, la Curtea de Habsburg. Din instinct a acceptat să-i pozeze lui Manet, dar a impus
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
est de Țepeneag, CNT, 1992, 50; Mihai Dragolea, Tiparul și urmarea, F, 1993, 2; Florin Manolescu, La o reeditare, LCF, 1993, 10; Dan Cristea, Realism fantastic, LCF, 1993, 24; Constantin Cubleșan, „Nunțile necesare”, ST, 1993, 7; Florin Sicoie, Un joc strălucit de-a „normalitatea”, CNT, 1993, 40; Octavian Soviany, Miracolul textului, CNT, 1993, 40; Ioana Pârvulescu, Misterele Parisului și misterele Bucureștiului, RL, 1993, 42; Andreea Deciu, Scenariul și regia, RL, 1993, 47; Simion, Mercuțio, 309-311; Spiridon, Cuprinderi, 137-141; Eugen Simion, Exhibiționist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
critic francez al timpului său, el se bucură pe atunci de o recunoaștere europeană. Acest om foarte influent, care are protectori puternici la curte, domnește în saloanele pariziene, la Madeleine de Scudéry în special. El se face cunoscut în mod strălucit chiar din 1623, prin Prefața sa la Adone al lui Marino. Dornic de a-și publica poemul epic la Paris, Marino îi cere să i-l prefațeze, căci îi este teamă să se expună criticilor docților. Chapelain profită de ocazie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Corneille se ridică împotriva unei asemenea interpretări căci, în piesele antice sau moderne, există multe personaje "rele, sau vicioase, sau pătate de vreo slăbiciune care se potrivește prost cu virtutea". După părerea lui Corneille, Aristotel denumește prin asta, "un caracter strălucit și înălțat printr-o obișnuință virtuoasă, sau criminală, după cum este ea specifică și potrivită cu persoana pe care o introducem". Corneille, ca și Aristotel, acordă o mare importanță acestei "bunătăți" a trăsăturilor de comportament pe care numeroși teoreticieni ai clasicismului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la vie et les ouvrages de Jean Racine 52), că teatrul grec a figurat totdeauna printre lecturile sale de predilecție. Această dragoste îi este transmisă, încă din adolescența la Port-Royal des Champs, unde îi are ca maeștri pe cei mai străluciți eleniști ai timpului. "Cea mai mare plăcere a sa era să meargă în străfundurile pădurilor abației cu Sofocle și Euripide, pe care-i știa aproape pe de rost." Emoția lui în fața acestor opere antice era atât de puternică, încât le-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acest gen, e pentru că nu a văzut niciun astfel de exemplu în teatrul din vremea lui, când nu era moda să fie salvați cei buni prin distrugerea celor răi." (Discurs despre Tragedie) Însă Racine dă, cu Berenice, dovada cea mai strălucită că această configurație, respinsă de Aristotel, poate fi infinit de patetică. Moartea planează pe tot parcursul ultimului act în care Titus, Berenice și Antiohus, disperați că nu-și pot salva dragostea, iau fiecare pe rând hotărârea să se sinucidă. Ei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
voia magiei spectacolului. Din același motiv, dar urmărind un scop diferit, Brecht, la rândul său, cu trei secole mai târziu, își va manifesta neîncrederea în operă. Bossuet îi critică mai ales pe Quinault și pe Lulli, doi dintre cei mai străluciți compozitori de operă din acea vreme. "Mai gândiți-vă dacă considerați demn de haina dumneavoastră, ca și de numele de creștin și de preot, să găsiți oneste toate falsele dulcegării, toate frazele de dragoste, și toate aceste dulci invitații de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]