8,805 matches
-
zbor ne mai toarnă. În perdeaua de nori s-a ascuns Soare palid și slab, fără vlagă Cine poate acum să-nțeleagă Nopți și zile a nins și a nins. Ce plăcut e totuși afară Scânteiază steluțe-ntre scoici Valuri stranii șoptesc chiar aici Pescărușii țipând mă-nfioară. Violoncelul durerii Urlă dintre munți furtuna și se-aude de departe Bubuind la miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a luat până și ultima stea îți construiesc avioane, din trupul meu obosit să-mi aduci luna într-o ceașcă de cafea până îmi voi aminti cum să iubesc această cromatică exactă a uniformelor îmbrăcate invers ca într-un univers straniu unde moartea e mai blândă decât o furtună pe Marte. poemul care nu s-a scris m-au trimis să dactilografiez umbre nu era prima oară când luna mă hipnotiza ca un abajur metalic la prima fereastră din cer mi-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nestăvilite și năzbâtiile cu mătănii și cântece vechi pe care le știu și acum în orașul umil și sărac dar cu suflet adânc cât un abataj de huilă cu șapte limbi și șapte puțuri dinspre întuneric înspre lumină ninsorile erau stranii contraste de alb-negru aerul greu de explozii și funingină copiii de mineri n-aveau bomboane salon numai Porthos câinele secretarului de partid dar Doamne cât de bogați eram în colecții de stanioluri și colinde în pițărăi și nuci poleite cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Am chicotit cu Marius până am ajuns în camera noastră și am adormit cu zâmbetul pe buze. Nu era așa de rău pe cât mi se păruse la început și simțeam că o să-mi placă pe-acolo, mai ales că aveam strania senzație că nimerisem într-o tabără de vară mai prelungită. Dimineața începu foarte devreme, cu o sonerie cum numai la pompieri mai poți auzi, zornăind enervant de puternic pe culoar, la fel ca și vocea care tot striga repetitiv: Deșteptarea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Doar de cei care mi sunt dragi. Și eu...? Tu-mi ești drag de când te știu... Hai să cântăm! Ce? Orice de la cenaclu, mi-a răspuns și a început să fredoneze o melodie în vogă. Cântam odată cu ea și aveam strania senzație, din cauza melodiei, că mai făcusem cândva acest lucru. Colegii cântau și ei, chiar și Mihai, băiatul pe care cumva îl agresasem. Cenaclul lui Păunescu era mai mult decât o mișcare culturală pe atunci, devenise un mod de a fi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Sorina) și Marius, prietenii mei de suflet de care nu mă despărțeam pentru nimic în lume. Erjika era bine dispusă și râdea din orice. Parcă îi luase locul Creței și nu știu de ce, lucrul acesta mă deranja într-un mod straniu. Marius mă privea complice. Mintea lui născocea zeci de scenarii în care eu urma să termin ce începusem într-o altă seară. Sini era mult mai rezervată ca de obicei și atitudinea ei lăsa de înțeles că o deranja să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Am simțit dintr-o dată cum o greutate mă apasă pe umeri și am încremenit de spaimă. După un timp pe care nu pot să-l descriu căci se desfăcuse prea mult datorită fricii ce pusese stăpânire pe mine, am avut strania senzație că prin mine cresc vlăstare de pomi seculari sau parcă-mi încolțiseră niște aripi de iarbă. M-am răsucit și mi-am oprit privirea pe doi ochi la fel de îngroziți ca și ai mei. Palmele grele care le simțisem pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și cu un sistem de transmisie strălucind de-ți lua ochii, pufni parcă dinadins Într-un rîs zgomotos cînd trecu pe lîngă mine. La prima vedere totul părea normal, dar, dacă priveai atent În zare, oamenii lăsau impresia unor reflexii stranii. Probabil că dacă te obișnuiai cu atmosfera de aici, n-aveai cum să mai gîndești ca mine. Pe urmă, peisajul se estompa treptat, devenind transparent pînă la dispariție și doar chipul meu mai răsărea aici ca imaginea negativă a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
deschiși... Ce vis ciudat... Parcă sînt pe urmele lui... apoi apare pe neașteptate chiar În spatele meu și mă gîdilă, uite așa... Îmi dau foarte bine seama că-i vis și totuși rîd și rîd... mă simt tare ciudat. Ce vis straniu! — Da, așa este. Cred că ar fi mai bine să mă Întîlnesc cu fratele dumitale. Dacă mă sună, Îi spun. Dar... știu eu dacă o să țină să vă Întîlnească? — De ce nu? Cum să vă spun... Așa am impresia. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
țesătura, destul de rară, așa că nu aveam de ce să fiu neliniștit că nu i se va vedea silueta. Dacă aș putea-o prinde dînd un telefon, aș simți că n-am stat să Îngheț degeaba. Tipul de la telefon... era o figură stranie, cineva căruia ea Îi spunea „frate”. Oricum, un bărbat ciudat... despre care ea spunea că e amabil, deștept devotat și care, datorită unei filozofii de viață mai aparte, nu avea o adresă permanentă. El acționa În numele reclamantei, dar În momentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
depistat botul, am auzit pe cineva venind În goană spre mine, dinspre gheretă. Pietricelele trosneau sub pașii apăsați. Oare Îmi mai cere bani?... Fața-i era toată un zîmbet pe cînd mă măsura din capi pînă-n picioare. Avea o licărire stranie În priviri. Era subțirel și paltonu-i atîrna de pe umerii largi, drept În jos, pînă la buzunare. Acolo se frîngea parcă probabil din cauza unui obiect. Perciunii cam lungi Îi dădeau un aspect de zurbagiu și-i conturau și mai bine zîmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Numai la gîndul că ar fi existat posibilitatea să nu-mi continui investigațiile mi se puse un nod În gît. Bețele de chibrit cu capetele negre și albe din cutie... Întîlnirea Întîmplătoare din parcarea din fața localului Camelia... Întîlnirea și mai stranie de la biroul domnului M... Mărturisirea șantajului... Aș fi Înțeles lucrurile mai bine dacă el ar fi rămas un personaj ciudat În umbră... Dar el ieșise la lumină și tot ciudat rămînea... Aveam chef de o țigară... Oare cît o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
poate că eram mai amețit decît mi-am Închipuit. Fratele mă luă de braț ca și cînd voia să mă invite la o plimbare pe Întuneric și deodată porni pieziș. Respira greu și i se citea Îngrijorarea În glas. — E stranie atmosfera. Mai bine te-ai retrage. — Stranie? Adică cum? — Nu știu, răspunse el privind neliniștit În jur. Am senzația că au pus ceva la cale Împotriva mea. Adineauri am văzut un bețiv cam interesant. Zicea că a fost dat dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am Închipuit. Fratele mă luă de braț ca și cînd voia să mă invite la o plimbare pe Întuneric și deodată porni pieziș. Respira greu și i se citea Îngrijorarea În glas. — E stranie atmosfera. Mai bine te-ai retrage. — Stranie? Adică cum? — Nu știu, răspunse el privind neliniștit În jur. Am senzația că au pus ceva la cale Împotriva mea. Adineauri am văzut un bețiv cam interesant. Zicea că a fost dat dispărut. Mai avea puțin și izbucnea În plîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
știu. Despre asta mi-a vorbit și fratele dumitale. — Fratele meu ? V-ați Întîlnil cu el ? — Ciudat, dar Îl Întîlnesc oriunde merg. De fapt, chiar Înainte să vină Încoace, am băut un pahar cu el, ca niște vechi amici. — Foarte straniu. — E un tip plăcut și vesel. Dacă o să continuăm tot așa, o să ne Întîlnim și de zece ori pe zi. A, da! PÎnă nu uit... mîine trece pe-aici să-ți lase pentru mine jurnalul soțului... — Jurnalul? — Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el n-a schițat nici cel mai mic efort să-și ascundă odioșenia, dar refuza cu Încăpățînare să mă lase pe mine să i-o văd și mai ales să i-o ating. Era foarte adevărat că era un tip straniu, dar nu lipsit de prejudecăți. CÎnd i-am prins această slăbiciune, am avut tăria să-mi amintesc, deși vag, că omisesem ceva - nu, de fapt Încercasem să trec cu vederea În mod deliberat. De exemplu, privirea lui de-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fetei, apărea la fel de lipsită de expresie ca o carapace de rac de mare. Fata era forțată să stea Într-o poziție imposibilă... Fotografie greu de Înțeles... Nu se descifra nimic obscen, nici un stimul sadic, ci numai lipsă de naturalețe, ceva straniu... aceeași senzație pe care ți-ar provoca-o niște flori aranjate cu cozile În sus. Dacă trebuia să găsesc și o parte bună a fotografiei, atunci aceasta nu putea fi decît cooperarea ciudată a modelului. O Înțelegeam pînă la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Hamburger și mititei. Ștevie la grătar și pizza. Suntem ca-n bancul despre dacii disidenți care îngăimau la Sarmizegetusa: barză, varză, brazdă, viezure, mânz în timp ce comandantul legiunii ținea discursuri despre Pax romana, scriere latină, terme, viaducte. Ne aflăm în situația stranie că trăim în două lumi (fără straturile arheologice la care săpăm acum). Pentru concetățenii noștri ne dați în workshopuri suntem prea departe în viitor. Pentru colegii noștri occidentali suntem prea departe în trecut. Cred că, spre deosebire de categoria celor ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lor republicană (deși venise Bill la putere). După câteva minute de tăcere jenată, le-am zis, gender correct: - OK girls and boys! Mi-am dat seama că nu aveau cum naiba să înțeleagă. Întrebarea lor era „ce e așa de straniu în cultura noastră de produce ura de copii”: avort, abandon, pruncucideri, vânzări, canale care colcăie de prunci, orfelinate-păduchelnițe. Le-am povestit numai experiențe personale și pe cele ale femeilor din mediul proxim al femeilor educate, câte ceva despre vecina mea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cinci minute eram amândoi deja pe strada de vis-à-vis. Tot nu înțelegeam nimic, decât că oamenii răsăreau tot mai mulți, de peste tot, ca și când întreaga populație și-ar fi dat întâlnire acolo, în fața hotelului. Doar pe fețele lor citeam ceva extrem de straniu, ceva ce eu una nu mai văzusem în mulțimi: un aer comun de mândrie, un fel de triumf cu premeditare. În mintea mea, adunările uriașe se făceau la porunca sectorului sau municipiului de partid, lumea zăcea în silă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de împrumut, o demnitate de import, un parfum trecător de libertate, ca și când ți-e dat să iubești o dată în viață, un ceas și în acel ceas trebuie să-ți lași toată ființa, celulă cu celulă, în voia acelei iubiri unicat. Straniu. Eu îl iubeam pe Gorbi și oamenii aceia pe care îi simțeam în palma strânsă a vecinului meu din dreapta îl respingeau, îl alungau pe față. Nu știu ce simțea Liviu, nu l-am întrebat niciodată. Mi-era și greu. Palma strânsă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
este și o altă cultură decât cea rezultată din încrucișarea lu’ Coca-Cola cu un hamburger. Două lucruri sunt importante în tablou: zâmbetul și mâinile. Mâinile arată smerenie și cumințenie; zâmbetul e aninat undeva între descoperire și supunere. De-asta e straniu și fascinant. Ea, supusă, a descoperit puterea ei asupra lui, adică adevărul, dar nu-l spune, i-l zâmbește! La ce bun acest mit al bărbaților ’nalți la stat, mare la sfat? Ei, asta e ceea ce se cheamă o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu crea precedente de natură să conducă la condamnarea, în primul rând, a celor doi "mari incendiatori", asta e altă poveste, care ține de relația O.N.U. și Marile Puteri privind problemele păcii și războiului în lume! Este, totuși, straniu și denotă cinism! De fapt, nimic nou sub soare! Ce să te aștepți de la cei "mari și tari", care una zic și alta fac?! Redăm în continuare, pentru cei interesați, textul integral al Rezoluției 3314 (XXIX) din 14 decembrie 1974
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
coordonare, contacte ș.a., dar pe parcurs, momentele de ezitare s-au înmulțit și au fost urmate de o aliniere fățișă la poziția U.R.S.S. Rămânând deschise, aceste probleme de procedură au fost reluate la reuniunea următoare (la Moscova). Situația devenise stranie pentru că, deși conveniserăm noul text de Convenție spre a-l supune Conferinței diplomatice de revizuire, nu se soluționase încă diferendul în problema participanților la acea Conferință diplomatică și care sunt statele care vor putea fi parte la ea, cine va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
naționale și greutatea lor în luarea deciziilor sunt direct proporționale cu dimensiunea și ponderea fiecărei țări în parte. Este interesant cum este perceput acest organism de către francezi. Ei spun, cu scepticism și umor, că termenul de parlament este o noțiune stranie, formată din cuvintele parler (a vorbi) și mentir (a minți). Vor fi știind ei ceva. În acest context inedit, dumneavoastră, studenții în relații internaționale aveți perspective noi și promițătoare, dar și responsabilități pe măsură. Sunteți generația de schimb pentru diplomații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]