5,950 matches
-
să încerce să se întoarcă la Roma. Tiberius nu se întoarse nici o clipă să privească înapoi, spre insula care ani în șir fusese vizuina lui inaccesibilă. Dacă aruncă o privire, o făcu de după perdelele groase ale lecticii, fiindcă pe mare sufla un vânt schimbător de început de martie, un vânt dinspre răsărit care venea din munți și care, după spusele marinarilor, prevestea ploaie. Ascuns în spatele perdelelor, împăratul debarcă în formidabila bază navală de la Misenum, centrul de apărare a întregii Mediterane occidentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dispar, speriați, iar tu nu vei mai putea spera să invoci pe cineva. La un moment dat trebuie să-ți iei rămas-bun, chiar dacă asta îți întristează inima. Vei lăsa să ardă ultimul grăunte de parfum, apoi vei lua făclia și, suflând ușor, o vei stinge. Apoi, în întuneric, cu făclia stinsă care se răcește în mâna ta, vei căuta pe dibuite ușa și vei ieși, și vei urca cele o sută douăzeci de trepte ale scării înainte ca zorii să lumineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fără să vreau), ce-i flutură obraznic pe frunte, cum vom mai Întâlni numai, dar mai bine să lăsăm să curgă materia epică În voie (de ce să procedez ca acel autor atoateștiutor care se bagă mereu În vorbă și-ți suflă și ce n-a făcut personajul?) și să-i dăm individului nostru șansa de a se mișca nestingherit; ce s-o mai lungim inutil? să-l lăsăm să se emancipeze și el ca alți colegi ai lui de generație, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a feminității: nu mai este veloce, nu se mai grăbește, deodată, are o lentoare lascivă a mișcărilor. Schițează gestul Încetinit și gingaș de a alerga după un fluture, apoi pe acela de a culege umbrela unei păpădii și a o sufla; mă iubește, nu mă iubește. Sare să rupă o floare, mi-o Întinde ca semn de solemnă investitură erotică; Îmi prinde mâna și-o apropie de obraz; mi-o sărută tandru, este emoționată. Devin bădăran din inconștiență de mascul răsfățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am băut, pentru ce am plâns? Ca un copil fără nimeni pe lume. Iubesc, iubesc pe nimeni și nimeni nu mă iubește. Pe cine iubesc? Pe nimeni. De cine sunt iubită? De nimeni. Felicia, te urăsc pentru că mi l-ai suflat pe V. Felicia, te urăsc fiindcă urăsc toți oamenii mai deștepți ca mine. M-am Îmbătat ca să pot uita. Vai, dac-aș ști că plâng, plâng, plâng, plâng, plâng. Du-te dracului Împreună cu toți bărbații! Ce crezi, că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lucrez, mă trezesc cu o precizie de secunde, total odihnit, cu creierul foarte proaspăt; am spor la lucru, pot să mă concentrez asupra unui vast material, Îmi sar În față jaloanele esențiale și termin repede. În asemenea momente, parcă Îmi suflă cineva idei pe care nu le-am gândit niciodată Înainte. Sunt mirat și aștept să văd cât o să mă mai țină. Vorba lui Bazil, „să vedem cât o să te țină zeul!“. (azi) Mă cunosc eu În măsura În care mă descriu? Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a doua oară triumfător. - Bine. Cum ți-ai dat seama că mai e cineva în cameră? Ai auzit vreun zgomot suspect? - Nu, am simțit o adiere pe obraz. Am crezut că e de la aerul condiționat la început. Dar era el. Suflându-mi aer pe obraz și pe gât. - Ca să... Ca să ce? - Să mă sperie, cred. A funcționat, spuse Rhyme închizându-și ochii și încercând să își aducă aminte. Am încercat să-l sun pe Lon. Dar, și aici aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mea, a zis ea din nou, iar eu m-am oprit din plâns și-am rupt o bucată din sulul de hârtie igienică aflat laolaltă cu restul lucrurilor mele pe masa pe care-o țineam lângă mine și mi-am suflat nasul. A fost zgomotos și asta ne-a făcut să râdem-îmi suflu nasul ca un salahor, așa zice mama, ce-o mai fi și ăla. Are dreptate. A cam venit vremea să mă duc iar la doctor. Mă dor încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
plâns și-am rupt o bucată din sulul de hârtie igienică aflat laolaltă cu restul lucrurilor mele pe masa pe care-o țineam lângă mine și mi-am suflat nasul. A fost zgomotos și asta ne-a făcut să râdem-îmi suflu nasul ca un salahor, așa zice mama, ce-o mai fi și ăla. Are dreptate. A cam venit vremea să mă duc iar la doctor. Mă dor încheieturile de mor și, oricum, vreau să-l întreb. Ben A m avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la o piesă de teatru de la școală. Aha! m-am gândit privind-o în vreme ce stătea încă pe pat, cu capul în mâini. N-ai văzut nimic. — Iau cufărul cel vechi, am zis, și ți-l returnez imediat ce despachetez, bine? Își sufla nasul într-un șervețel pe care îl scosese de undeva din jurul persoanei sale, dar nu-mi răspunse. — Scuză-mă, am continuat eu pe un ton practic vesel, nu vreau să te turtesc - poți să te dai un pic la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să funcționeze toată iarna. Uitîndu-se În sus spre ferestrele dormitoarelor, văzu că obloanele aparatelor de aer condiționat fuseseră Închise. Jim ascultă soneria răsunînd prin casa goală. Prea obosit ca să mai Întindă mîna spre buton, se așeză pe treptele lustruite și suflă pe genunchii săi răniți. Era greu să-și Închipuie cum părinții lui, Vera, cei nouă servitori, șoferul și grădinarul ar fi putut să fi plece cu toții În același timp. Se auzi un fel de explozie Înăbușită la capătul aleii, hîrÎitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că ajunseseră În suburbiile de vest ale Shanghai-ului. Ultimele raze de soare atingeau acoperișurile caselor de pe Columbia Road. În timp ce trecură pe lîngă mașini Opel și Buick parcate În zona germană, Basie arătă spre casele neocupate. Jim se Însufleți și suflă În mîini să și le Încălzească. Făcuseră un circuit inutil al orașului, dar Își dădu seama că le stîrnise curiozitatea acești bărbați vicleni cu sporovăiala lui despre viața În Înalta societate. Ca un ghid În fața unui grup de turiști creduli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ecranului. Cu gamelele În mînă, Jim se Învîrti În jurul doamnei Blackburn și Îi aruncă cel mai frumos zîmbet. Ei nu-i plăcea de Jim, dar Îl lăsă să spargă lemne de foc din coș. Jim Împinse surcele În sobă și suflă tare, ca să le aprindă. Le făcu vînt cărbunilor pînă cînd brichetele se aprinseră din nou. O jumătate de oră mai tîrziu, cu aprobarea soldatului japonez, Jim fu răsplătit cu prima lui rație corectă. Basie fu satisfăcut, dar nu impresionat. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cei doi japonezi la ghereta de pază, unde soldații Își luau cina. Pe masa de lemn, luminată de o lampă cu petrol, erau sticle de bere și vin de orez. Un muncitor chinez stătea pe vine lîngă focul de cărbuni, suflînd În el, pînă ieșiră flăcări și mirosul de grăsime caldă se Împrăștie În aer. Jim trebuia să prindă cumva privirea soldaților din ghereta de pază. Știa că, departe de a le păsa de prizonierii nedoriți, japonezii Îi vor lăsa acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
veche În lichidul fierbinte, apoi le atîrna să se răcească. Cu o iarnă Înainte, făcuse sute de asemenea panouri cerate pe care deținuții le folosiseră ca să Înlocuiască geamurile sparte. Deși orele lui de muncă ajutaseră la oprirea vînturilor reci care suflau dinspre China de Nord, prea puțini dintre deținuți Îi erau recunoscători doctorului Ransome. Totuși, după cum observase Jim, pe doctorul Ransome nu-l interesa recunoștința lor. Jim vîrÎ un deget În ceara fierbinte, dar doctorul Ransome Îl Îndepărtă brusc. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pentru foc făcea lucrul acesta dificil. După ce adună cîteva bețe și fîșii de rogojini, Jim cercetă cărările din jurul Blocului E, căutînd fragmente de cocs Înfipte În drumurile de zgură. Chiar și zgura dădea o căldură surprinzătoare. După ce aprinse soba, Jim suflă peste flăcările leneșe. Puse bucățelele de cocs În gura tubului de aeraj unde, după cum Îi explicase doctorul Ransome, aerul se mișca mai repede. De Îndată ce apa de băut Începu să fiarbă, turnă puțin lichid cenușiu În gamela pe care o duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca niște țigani gata să-și facă o viață nouă printre aceste vehicule În parte dezmembrate. Dar Jim se uită În jos la praful fin care Îi acoperea picioarele și pantofii, ca talcul pe care cei de la pompe funebre Îl suflau pe oasele unui schelet de chinez, Înainte de a-l reînhuma. Înțelese că era timpul să meargă Înainte. După-amiază tîrziu, stratul acela de praf de pe picioarele și brațele lui Jim Începu să strălucească În lumină. Soarele se lăsa spre dealurile Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În afară de faptul că În bătălia de la Crécy s-au folosit pentru prima dată În Europa armele de foc, mare lucru nu prea știi să scrii. Ai uitat tot. Altceva era dacă Îți cădea Jaqueria, marea răscoală a țărănimii franceze. Îți suflă cineva din spate să scrii și despre bătălia de la Poitiers și că l-au luat pe rege și pe fiul lui prizonieri. Dar n-ai reținut cum Îl cheamă pe rege. Stai În fața colii albe de hârtie. E goală. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe jos, și nu aveam cu ce să ne Învelim, și era așa de frig și stăteam acolo mai multe copile și povesteam și am zis: „Tu, măcar un cearceaf să avem și să ne băgăm sub el și să suflăm și să fie cald, ce bine ar fi, și ne acopeream cu fân, așa era de frig. Așa era, mă copile, eram săraci, că moșu când s-o luat cu a lui Șirianu ăl bătrân a vândut totul și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cântă, și nu se mai oprește și lumea alunecă În fața Onicăi, nemaiputând să-i Înțeleagă contururile, doar o dungă neagră jos, una albă la mijloc și una sus, subțire și Învăpăiată, și nu se opresc decât atunci când nu mai pot sufla și se duc la fântână și beau apă și-n aer plutește miros de praf și busuioc, iar calul alb din fruntea cetei de lătureni oprită-n fața curții sforăie și bate din picior. Onica Întoarce capul și Întâlnește cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-l vadă și se preface că doarme. Onica se-nvârte prin casă, se uită În oglindă, deschide lada, netezește cu mâna covoarele țesute În iernile fără număr - iernile de așteptare nu pot fi numărate niciodată, ele sunt Întotdeauna fără număr - suflă În lampă și se culcă Într-un târziu și Bitancu adoarme odată cu ea și nu-ntreabă. De Sfântă Mărie vine popa Banea, că-i musai să-l dai, că acum Îi mare copilu’ și se duce Bitancu la școală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la sas. O să pleci când vrei tu, nu târâit de alții, când o să vrea „mușchii tăi”. Și nu mai peci niciodată. Pleci doar la Sighișoara și cu Lotoțki, prietenul tău, luați la picior cetățile țărănești de pe Târnave. Pinii Mariei Tereza suflă spre voi aerul tare al Îndoielii filozofice. Tu tragi la Schopenhauer, el la Wittgenstein. Tu cu marii romantici, el cu textul, cu lama semnului logic. Dormiți prin șuri, pe la Închipuite mătuși și „Păltinișul vostru” eșuează undeva În gara Ațel. A-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
veni - chiar dacă cu ochii roșii, Îmbrăcată În negru și strângându-și rozariul - și chiar dacă cineva Îl auzi pe unu din unchii mai În vârstă ai lui Saul mormăind că rabinul ăla era atât de reformat Încât devenise nazist, nimeni nu suflă o vorbă despre asta. Ce-i drept, treaba s-a cam Împuțit când preotul a ajuns la partea unde Întreba dacă existau oameni care să se opună acestei căsătorii. Ruby nu putu să nu observe cum unul dintre frații lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vorbească despre Încredere. Acum asistenta părea să fi intrat În ceva ce-i părea lui Ruby o panică controlată. —OK, nu mai prind puls! A Început să-l apese puternic pe piept. La fiecare câteva secunde se oprea ca să-i sufle aer În gură și să verifice dacă avea puls. — Cum adică nu sunt eu exact omul care are dreptul să vorbească despre Încredere? vorbea Nigel. Știi foarte bine de ce. Ruby, Phil și Ronnie stăteau exact lângă asistentă. Putem să ajutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a Adei. Era foarte aproape de mine și nu-mi dădusem seama. Am întâlnit ochii nemachiați ai unei femei, ochi vibrând într-o sclipire. Înainte de a se muta la reanimare, a fost una dintre cele mai bune anesteziste din spital, a suflat protoxidul de azot în mulți dintre pacienții mei. Am văzut-o stăpânindu-și emoțiile chiar și în momentele cele mai dificile și am apreciat-o întotdeauna, pentru că știu cât de greu i-a fost să-și ascundă sentimentele la adăpostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]