5,450 matches
-
luat și eu, cât am putut cu inima și sufletul de pe unde am vizitat. Dar am simțit ceva bun, m-a-ntărit, m-a luminat, mi-a dat putere, o trăire aparte. Și așa că pe unde au trecut sfinții au lăsat ceva tainic și urmașilor care au fost, și vor mai fi până la sfârșitul veacurilor. Ei au transmis cuvântul lui Dumnezeu. Și a mai trecut o zi frumoasă, iată-ne ajunși în ziua a șaptea de pelerinaj. O zi frumoasă cu soare, se
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
ei și a avut un ecou puternic și frumos căci așa a vrut Dumnezeu și Măicuța Domnului împreună cu Sfinții Îngeri care m-au ajutat. Și nu a mai trebuit să fiu sclava nimănui, Dumnezeu Duhul a lucrat cum a știut, tainic și mi s-a împlinit dorința după 50 de ani. Deci eram copil la 10, 12 ani când mi-a venit acest dor și s-a împlinit când aveam vârsta de 61 de ani. Slavă Domnului că s-a împlinit
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
căror origine mergea până la strămoșii daci. Sătenii erau harnici gospodari și se ajutau la strângerea grânelor și a tuturor bogățiilor dăruite de pământul roditor. De asemenea, creșteau numeroase animale, datorită pășunilor mănoase și izvoarelor de apă cristalină, care se iveau tainic din întunecata pădure, întinsă de-a lungul așezării. Oamenii trăiau într-o liniște desăvârșită, întinată de larma copiilor, care se întorceau, în fiecare după amiază, de la învățătura dascălului Ioan, de la mănăstirea aflată nu departe de marginea cătunului. Satul se anima
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
veți avea tot ceea ce vă doriți! Mulțumim, bună Crăiasă! rostiră oamenii, încercând să-și dezmorțească trupurile înțepenite. Fata pieri într-o clipă, parcă luată de unduirea răcoroasă a pârâului. Iute, călătorii își strânseră lucrurile și plecară, înfundându-se în întunecimea tainică a pădurii. Merseră ei ce merseră și, deodată, se loviră de un cal uriaș. Ne, he, he! Cine sunteți și ce căutați, necheză cu furie calul înaripat. Noi suntem trei creștini, care încearcă s-o găsească pe Baba Iarna! Apăi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
preot. Vântul le bătea din față, spulberând mantia de nea, cese așternuse pe spatele cailor. Copiii lui Fetea și a Nataliței se lipeau, înfrigurați, unul de altul, îmbodoliți în cojoace mari, cât de un stat de om, fermecați de frumusețea tainică a iernii și, așteptând, cu nerăbdare, darurile bunicii Marușca. Din depărtare, se auzeau glasuri cristaline de copii: Oi pierdute-a adunat Să le-adape la izvoară Ca de sete să nu moară... A curs apă și mult sânge Cerul a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și oile lor? Lasă bărbate, c-om scăpa noi și din aceasta, se încredință Safta, începând a bate metanii și a se închina la icoanele sfinte. Omul puse un lemn pe foc și ieși în prag, privind spre dumbravă, căutând tainica pădure. Își făcu socoteala: decât fugar toată viața, mai bine să împlinească poruncile stăpânirii. Hotărî să plece la război. Două zile mai târziu, un grup de bărbați între două vârste coborau spre târgul Hîrlăului. Printre ei era și Gheorghe a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
au miezul parfumat și mai dulce. Strălucesc ca tezaurul lui Moctezuma în visurile spaniolilor. Cum ar explica asta, oare, Tatle? ― Tezaurul lui Moctezuma e acolo unde cuceritorii nu l-au căutat niciodată. Nu e nevoie să-l căutăm în locuri tainice. Ajunge să ne putem mira de lucrurile firești. Cum scârțâie un pas pe o alee de nisip, cum înflorește nopalul pe vechile morminte. Atunci vom descoperi că taina nu e sub coaja unui fruct. Tezaurul e însuși fructul. dilemă Cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din acel timp, tot ce e posibil să nu aibă legătură cu ceea ce ai citit, dar ceva în afara conștiinței mele a suprapus acele cuvinte unei imagini adormite din mine și scoasă acum la iveală, În liniștea modulată doar de vocile tainice ale naturii din jur Theo își amintește din caietul nescris al neîntâmplătoarei sale vieți, Nu prea sunt multe de spus, sunt doar câteva imagini ce stau acum deasupra în mintea mea, așa cum bucățile de lemn stau deasupra apei, să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum pot să recunosc, m-au jignit foarte tare cuvintele acelui bărbat gol din patul femeii cu care eu însumi, Cine-i puștiul? a întrebat el, Cine-i puștiul? repetă cu glas scăzut Theo și-n colțul gurii îi înflorește tainic un zâmbet scurt, dimineața m-a ajuns în sala de așteptare a gării, mă trezise femeia de servici, voia să spele pe jos, și schimbându-și glasul, Nu crezi că-i o stare de spirit perfectă pentru cele ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea îi mângâie cu tandrețe părul lăsat să crească în voie și el se ferește imperceptibil, dar Aida nu-și dă seama de smucirea lui interioară și insistă cu această mângâiere care s-ar vrea maternă, făcând copilul să sufere tainic de o simțire prea devreme cunoscută firii sale și pe care încă n-a învățat s-o domine, Aida pare să nu observe nimic, își ia rămas bun de la el, îl salut și eu în treacăt, firește copilul se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pe muntele măslinilor, ne îndepărtăm de altar și brațele tale deschise nu vor să mă primească pe mine, ci îmbrățișând cu ardoare întreg naosul, și iată-l în tabloul votiv pe logofătul Tăutu, vezi, mă îndemni tu cu toată puterea tainică ce vede peste veacuri, cum pictorul se străduiește în portretul logofătului Tăutu, totul era firesc, logofătul înaintea tronului lui Iisus închinând biserica, și astăzi?! mai pot fi pictate tablouri votive fără să n-ai impresia neputinței într-o lume devorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neînceput, iar palma ta ca o suflare de vânt răcorind fierbinte trupul meu ce se astâmpără fremătând la trecerea ta blândă, neîndrăznind să vin mai aproape de tine, aproapele are gradații ca orice măsură ca orice, hai vino! Îmi șoptești tu tainic, parcurge-mă ca pe un loc necunoscut pe care, dar degetele mele pecetluiesc buzele tale, vin! În biserică, între zidurile mănăstirii, dincolo, spațiul deschis al dealurilor înverzite blând, vrei să parcurgem întâi pictura exterioară, călugărița care ne-a însoțit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de picioarele lui, două mogâldețe, fluturând ca două stegulețe viu colorate, Theo îi ia în brațe pe rând și eu, sărutat scurt de Corina, mă străduiesc să-mi umplu nările de parfumul ei subtil, dar nu reușesc nicicum să fac tainica legătură între culoarea rochiei subțiri și adierea covârșitoare a parfumului delicat, vine rândul bunicilor și copiii veseli sar de pe un picior pe altul printre atâția oameni mari ce stau cu ochii pe ei, mai puțin Theo, care e atent numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Madonnei sprijinit de perete, În biserică era altfel, îi vorbesc eu, cu totul alt om când picta, și ea îmi soarbe cuvintele de pe buze, eu roșind sub privirea ei feminină, Cum era? Diferit! Se transfigura total, îl obseda mult momentul tainic al schimbării la față, spunea că în acea clipă unică ni se dă totul, avem viziunea întreagă a lumii, și căuta permanent la oameni astfel de momente, și-mi dădea un exemplu banal aproape, să presupunem, spunea el, că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de, Să nu uiți de fotografiile cu tablourile lui Theo, Corina! Să faci cumva să ajungă la mine! Aida îi reamintește Corinei la despărțire, Mi-a părut bine că v-am văzut! Mulțumim mult, Aida! Reîntorși la Ana, după lumina tainică ce s-a aprins pe chipurile lor ne dăm seama dintr-o privire că lucrurile s-au limpezit între ei, Alina încă doarme și Theo cu mâinile căutând-o mereu pe Ana, o urmează în tot locul, E mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
venit la Firenze fiindcă are o mătușă aici, soră de-a mamei ei, Fumează pipă Boris, din când în când se oprește și-o îndeasă cu tutun, Îți place casa? Da! Terasa e superbă! Și liniștea acestei seri mă împresoară tainic și totuși nu pot spune că îmi amintește de unele nopți de la noi, e altceva, liniștea asta nu-i decât o umbrelă încăpătoare ce mă apără de lumea zgomotoasă, Cred că în vara asta vom pleca în Rusia, îl aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine, s-a instalat din nou jos pe saltea, a ținut-o numai în petreceri de când ne-am întors și aseară m-a luat și pe mine cu el, să-i cunosc franțuzoaica, am acceptat împins de curiozitatea acelui limbaj tainic pierdut pe străzile pline ale Florenței, limbaj pe care franțuzoaica lui Boris îl cunoaște pe lângă darul natural de a-și vorbi propria limbă, îi explic lui Boris fascinația mea pentru limba franceză, cum am auzit-o pe Ana vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cea mai mare parte din viață sus pe schelă, uneori și prânzul urca pe frânghii deodată cu mortarul, uneori râsete la vorbe deșucheate, apoi glume pe seama vreunui ucenic cu rău de înălțime și piatra dură lucrată cu trudă după planurile tainice ale Maestrului, se spune că nu doarme de teamă ca nu cumva, printr-o vrajă dibace, cineva să-i fure faimoasele desene, toată noaptea arde opaițul în odaia lui, la picioarele mele Roma și-aș rămâne aici o veșnicie așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și el respectă cu strictețe canoanele impuse de tradiție dar, am fi terminat toamna trecută pronaosul de nu era accidentul lui, ai venit să fii lângă mine în ceasul acela, am împins ușa de lemn sculptat adus de un glas tainic din biserică, înainte de terminarea slujbei, am deschis ușa ca el de pe schelă să fie orbit de lumina aceea, ai venit să fii lângă mine, am venit să deschid ușa, nu să, din toamna trecută n-am mai intrat nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și învinuit de vini pe care, Te ispitesc cu geniu! Neputând ține piept, cobor privirea, mă strivește și pe mine această întrebare, Nici eu nu știu, părinte, sunt neștiutor! Îmi rotesc ochii prin biserică și mă cuprinde nepotolită bucuria, zâmbesc tainic acelei imagini din sufletul meu pe care părintele stareț n-are cum s-o vadă, Dar este evident, vorbesc eu întărit de imaginile sfinte, este vizibilă fără tăgadă dragostea și dăruirea pentru pictură a lui Theo! și îmbrățișez iarăși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pasul părintelui dă copilului Daniel semn în vârful dealului care cu aceeași binemăsurată coordonare a mișcărilor începe ritmic să bată toaca, câteva momente mai târziu loviturilor de toacă le răspunde clopotul cel mic de vecernie, fascinat înlăuntrul meu de această tainică legătură între evenimente care până acum, văzute doar la suprafață, nu păreau să aibă o atât de strânsă interdependență, glasul clopotului mic aliniază pe cărarea ce duce la biserica veche într-o ordine mai mult sau mai puțin întâmplătoare pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
al mâinii, pentru ritmul uniform în care pictează, ritm controlat parcă de respirația lejeră a plămânilor săi, aerul intră și iese din pieptul meșterului Luca într-o cadență imperceptibilă cu mânuirea pensulei pe perete, ca și cum meșterul ar deține o artă tainică, asemănătoare tehnicilor yoginice, totul se armonizează într-un tempo fericit, respirația plămânilor săi, bătăile inimii, rapiditatea mâinii, totul susținut sub linia critică a uscării peretelui într-o artă desăvârșită pe care n-o poți stăpâni, sunt convins acum, decât după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și fâșia slabă a luminii de la becul din pridvor se lasă ștearsă între noi către mijlocul încăperii, apoi peste fereastra dinspre pădure va răsări în curând luna și părintele vorbește despre lucruri care nu mă privesc personal, dar au o tainică legătură cu mine însumi, La începutul războiului, povestește părintele, eram proaspăt absolvent de medicină, studiasem medicina la Zürich, la Zürich?! medicina?! principiul de studiu la această universitate pornea de la ideea că mintea, sufletul și trupul sunt o unitate indestructibilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
citea totul pe chipul meu, numai eu nu mi-am dat seama, ea mă așteaptă cu răbdare pe mine nerăbdătorul și ea a înțeles totul încă de când eu am deschis ușa apartamentului ei, zeul meu tânăr! îmi șoptește la ureche tainic, ai fost vreodată la Paris, o întreb, Nu! are vreo importanță acum asta? Da! Theo! Nu înțeleg, vorbim despre Paris sau, Eu numai despre Paris vorbesc, Aida! și o umbră grea îi trece peste privire îndepărtându-mă ușor, De ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-ți plătești căminul și cantina, bine, bine, face semn fetei iertate să se reîntoarcă la îndeletnicirile ei, du-te la maică-ta s-o ajuți, înainte de a ne întoarce spatele privirea ei de-o clipă se-ntâlnește într-o tainică uniune de complicitate cu a mea, obrajii mei încă ard de rușinea minciunii și, mai ales, de ceea ce rămâne nespus, Nu-ți stă rău, crede acum părintele, după ce a aflat de la mine adevărul, nu le stă bine la băieți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]