4,775 matches
-
globale. A devenit chiar un obicei În Uniunea Europeană să se vorbească despre guvernarea „policentrică”, spre deosebire de guvernul tradițional. Guvernul tradițional este asociat autorității teritoriale. Guvernarea policentrică este descentralizată și nu se rezumă doar la ceea ce face guvernul. Mai degrabă, spun fostul teoretician social Paul Hirst și teoreticianul politic Grahame Thompson, „este o funcție care poate fi Îndeplinită de o mare varietate de instituții publice și private, de stat sau nu, naționale și internaționale”11. Cu guvernarea policentrică, domeniul guvernării se extinde pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
obicei În Uniunea Europeană să se vorbească despre guvernarea „policentrică”, spre deosebire de guvernul tradițional. Guvernul tradițional este asociat autorității teritoriale. Guvernarea policentrică este descentralizată și nu se rezumă doar la ceea ce face guvernul. Mai degrabă, spun fostul teoretician social Paul Hirst și teoreticianul politic Grahame Thompson, „este o funcție care poate fi Îndeplinită de o mare varietate de instituții publice și private, de stat sau nu, naționale și internaționale”11. Cu guvernarea policentrică, domeniul guvernării se extinde pentru a include jucătorii nestatali. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
faptul că a ajuns să pară un adevăr evident este desigur un aspect sau Însuși sâmburele tare al problemei naționalismului. A avea o națiune nu este un atribut inerent al umanității, dar a ajuns să aibă acest aspect 12. Unii teoreticieni politici postmoderni sugerează că În noua lume a relațiilor dense, suprapuse și aflate În permanentă schimbare, guvernarea are de-a face mai mult cu asocierea și legătura decât cu un control asupra unui anumit spațiu fizic 13. Cărturarii se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de a taxa și de a administra. Pe de altă parte este Însuși prototipul unui nou soi de instituție de guvernare, potrivită pentru a procesa intersele multiple care proliferează și se interconectează, peste fiecare frontieră imaginabilă, Într-un mediu globalizat. Teoreticianul politic Tim Luke vede Uniunea Europeană drept... un mediu pentru exercitarea autorității și administrarea fluxurilor de influență provenite din surse multiple, mai dinamic, mai interconectat și totuși mai fragmentat și mai fluid, care nu poate fi conținut de geometria euclidiană și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În era modernă, Într-o măsură din ce În ce mai mare, de către forțele pieței și guvernarea statului-națiune. Economiștii și liderii din domeniul afacerilor, În special, au ajuns să privească piața ca pe instituția cea mai importantă În domeniul relațiilor umane. După cum argumentau atât teoreticienii capitalismului, cât și cei ai socialismului, În esență, comportamentul uman este materialist și utilitar, iar valorile morale și normele culturale ale societății sunt derivate ale orientării sale economice - sau, ca s-o cităm pe Madonna, „Trăim Într-o societate materialistă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Napoleon. Teoria liberală clasică a relațiilor externe oferă o alternativă la viziunea hobbesiană. Ea pornește de la ideea iluministă că propriul interes material este promovat cel mai bine de piețele libere și liberalizarea schimburilor atât În interior, cât și În exterior. Teoreticienii liberali nu erau după cum arată ideea lui Hobbes potrivit căreia războiul este condiția naturală a umanității. Ei preferau să creadă că interesul propriu rațional este motorul principal, iar eficiența economică este forța motoare a comportamentului uman. și-au Împletit ideile
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
seara? Boala era mai puternică înainte sau după masă? Bolnavul era periculos pentru anturajul său? Panaite Zosin O altă personalitate legată de dezvoltarea psihiatriei românești și în special a psihiatriei din Moldova a fost Panaite Zosin, distins specialist, practician și teoretician psihiatru. În istoria culturii românești, Panaite Zosin s-a consacrat, în special, prin opera sa politico-socială, fiind exponentul pozitivismului materialist în România 91. Deși personalitatea sa complexă trebuie apreciată în ansamblul ei, convenind că opera psihiatrică a lui Zosin nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
păgâne, a căror validitate științifică și utilitate didactică au fost recunoscute, fiind neutralizat, însă, tot ceea ce, în formulările lor textuale, ducea cu mintea la politeism. Acesta este contextul care a dus la nașterea unor tratate teoretico-filozofice dedicate muzicii în cadrul creștinismului. Teoreticienii creștini au devenit propagandiștii enciclopediilor păgâne, dar revizuite, cu scopul de a fi auxiliare ale apologiei și răspândirii adevărurilor creștine. Această nouă perioadă, în ceea ce privește Occidentul Latin, a fost inaugurată de Augustin de Hipona, Severino Boezio, Isidor din Sevilla și Cassiodor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
elemente, vocea nu ar fi perfectă”. Reflecția muzicală a lui Isidor din Sevilla poate fi considerată mărturia unei concepții despre muzică mai puțin dependentă de parametrul cosmologic și mai atentă la aspectul interior și la experiența cântecului. Acest șir de teoreticieni ai muzicii, de la Augustin la Isidor din Sevilla, constituie puntea de trecere de la lumea antică la cea medievală; ei sunt încă înrădăcinați în cultura antichității clasice, cu câteva presentimente mai mult sau mai puțin conștiente, despre profundele transformări care au
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
noului cântec creștin și de a crea noi scări valorice pentru noua muzică și noile conținuturi pe care ea le exprima. S-a dezvoltat astfel un amestec de probleme complexe care sunt reflectate în atitudinile deseori contradictorii și ambigue ale teoreticienilor și filozofilor din primele secole ale creștinismului în fața muzicii, uneori instrument al demonului, izvor de corupție, alteori puternic mijloc de elevație spirituală și imagine a armoniei divine. Interesul viu al societății pentru muzică (sărbători, banchete, ritualuri funebre ...) i-a determinat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Cu siguranță, la baza structurii compozițiilor muzicale stătea un set precis de reguli, pe care cântăreții le cunoșteau. Referitor la aspectele tehnice muzicale din acel timp, cum ar fi melodia, ritmul sau metoda componistică, din păcate, găsim puține indicații la teoreticienii medievali. Secretul artei maeștrilor gregorianiști stătea în tradiția orală. Și așa a rămas chiar și atunci când, în secolele IX-X, au apărut primele codice în notație muzicală neumatică adiastematică, adică în câmp deschis și fără rând muzical. Acestea relevă o notație
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
formarea conceptului modern de repertoriu: un corpus de melodii bine definite și fixate odată pentru totdeauna, așezat sub semnul imutabilității. De atunci, a devenit tot mai importantă respectarea și fidelitatea față de un text muzical preexistent. Pentru a favoriza asimilarea melodiilor, teoreticienii carolingieni au împărțit repertoriul în funcție de mod, adică în baza tipului de scară muzicală folosită. În faza primară a cântului liturgic, erau folosite sisteme modale foarte simple: melodiile se desfășurau în jurul unei note mai importante, numită corda madre care putea fi
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
iar muzica mensurală să nu modifice nimic din el. De fapt, aceste consonanțe mângâie auzul, înflăcărează devoțiunea și nu lasă ca sufletele celor ce cântă în cinstea lui Dumnezeu să rămână indiferente. În această perioadă există un număr considerabil de teoreticieni, care tratează în operele lor despre noutățile în curs. Toți se străduiau să explice revoluția muzicală în desfășurare, încercând să controleze haosul provocat prin formularea unor reguli. Existau și polemici, întrucât nu toți reușeau să accepte schimbarea rapidă a tehnicilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
istorici, puțin atenți, tind să-l considere. Pontiful, însă, abordează problema doar din punct de vedere liturgic și pastoral, fiind preocupat de cadrul muzicii ecleziastice și, deci, al rugăciunii creștine. Intervenția sa cădea în mijlocul disputelor docte ale muzicienilor și ale teoreticienilor, însă acesta le depășește pe toate. Nu a făcut prea multă distincție între vechi și nou în sensul tratatelor; Ars Antiqua și Ars Nova, pentru papă, nu erau decât aspecte și momente ale aceluiași preocupant fenomen: acela al cântecului gregorian
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Conciliul din Trento. Figura acestui compozitor a fost recunoscută de următoarele generații de muzicieni, care au evidențiat contribuția sa la evoluția limbajului muzical (contrapunct, armonie, ritm, melodie, etc.). Stilul palestrinian a fost studiat, în secolele care au urmat, de numeroși teoreticieni, în mod particular de Johann Joseph Fux, care și-a fundamentat pe acest stil studiul său asupra contrapunctului, unul din textele sale fiind cunoscut sub numele de Gradus ad Parnassum (1725). Muzica lui Palestrina a încarnat pentru părinții conciliari sentimentul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
anume. Termenul de „sociologie aplicată” pare să îngusteze preocupările sociologiei în această ipostază la utilizarea, aplicarea teoriilor deja elaborate. În fapt, cel mai adesea, sociologia angajată în procesul social practic nu utilizează pur și simplu doar ceea ce a creat deja „teoreticianul”, ci este ea însăși o mare producătoare de teorii. „Aplicarea” sociologiei reprezintă mai degrabă un ciclu de cercetare-acțiune-cercetare. Diferența dintre sociologia explicativă și sociologia constructivă este mai puțin de substanță și mai mult de orientare. Sociologia explicativă caută să explice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
etic și emic provin din modelul analizei lingvistice care distinge nivelul „fonetic” de cel „fonemic”. Abordarea emică, specifică unor orientări noi în antropologie, cunoscute sub denumirea de „noua etnografie” sau „etnoștiință” sau „etnosemantică” (Harris, 1968; Pelto, 1970), este reprezentată de teoreticieni ca Pike, Goodenough, Frake, Gladwin și Sturetevant. Cercetarea unei culturi, consideră ei, trebuie să aibă loc „dinăuntru”. În mod esențial,trebuie sesizate modelele de gândire ale actorilor în cauză, modul lor de a defini situația. Sarcina antropologului este să determine
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
eveniment nu poate avea loc decât în fluxul continuu al istoriei. Iar istoria comunității nu reprezintă decât înlănțuirea unor evenimente discrete. A explica înseamnă a integra fiecare eveniment în seria lungă de evenimente care se cheamă istoria respectivei comunități. Un teoretician structuralist ar avansa o cu totul altă viziune asupra acelorași evenimente. Respectiva comunitate este organizată într-o manieră feudală. În această calitate, ea are un comportament predictibil, în diferite situații. Problema este definirea structurii profunde care dirijează comportamentul ei în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociali, economiștii clasici a libertății ca autonomie care susține o ,,ordine naturală”, rezultat al reglării automate, spontane a raporturilor dintre indivizi. Ca reacție la caracterul utopic al acestui model a apărut tipul ideal al ,,modernității organizate” sau etatiste, construit de teoreticienii neoliberali ca Șt. Zeletin, E. Lovinescu, D. Drăghicescu, D.P. Marțian, P.S. Aurelian, M. Manoilescu. În locul mecanismelor spontane, noua imagine a modernității este centrată pe ideea de ordine construită socialmente, Îndeosebi prin mecanismele statului care uzează de formalizare, instituirea unor convenții
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
modernității este centrată pe ideea de ordine construită socialmente, Îndeosebi prin mecanismele statului care uzează de formalizare, instituirea unor convenții, clasificări și instituționalizare. Al treilea tip ideal al modernității este Întemeiat pe specificitatea identității culturale și a fost construit de teoreticienii ,,formelor fără fond” (Titu Maiorescu, M. Eminescu, N. Iorga, C. Rădulescu-Motru), ai poporanismului și țărănismului (C. Stere, V. Madgearu, M. Ralea, Dem. Comșa). În consens cu ideile romanticii germane, narodnicismului rusesc, literaturii agrariene europene, această orientare reprezintă o critică a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
era acceptată ca atare de către elita țării. De multe ori sociologia din acest răstimp se reduce la activitatea echipelor studențești conduse de Gusti. Nu a existat un câmp deosebit de prielnic afirmării ca atare, poate și din cauza tensiunii dintre monografiști și teoreticieni, dintre Școala lui Gusti, pe o de parte, și T. Brăileanu și P. Andrei, pe de altă parte. Până și tolerantul prieten al lui Gusti, C. Rădulescu-Motru, scrie În Revizuiri și Adăugiri. 1943 (173): ,,De mai bine de douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a Partidului Comunist Sovietic. Marxism-leninismul reprezenta o prelucrare a teoriei lui Marx, completată de Engels și apoi de Lenin, cu o codificare a ei foarte influentă de către Stalin. Structurarea teoriei a fost dusă la un grad ridicat de elaborare de către teoreticienii sovietici și a devenit oarecum textul clasic pentru teoreticienii din noile țări comuniste. În anii ’50, lucrările filosofice elaborate de teoreticienii sovietici și de cei din celelalte țări comuniste aveau următoarea structură standard: citate din „clasici” pe problema respectivă: Marx
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
teoriei lui Marx, completată de Engels și apoi de Lenin, cu o codificare a ei foarte influentă de către Stalin. Structurarea teoriei a fost dusă la un grad ridicat de elaborare de către teoreticienii sovietici și a devenit oarecum textul clasic pentru teoreticienii din noile țări comuniste. În anii ’50, lucrările filosofice elaborate de teoreticienii sovietici și de cei din celelalte țări comuniste aveau următoarea structură standard: citate din „clasici” pe problema respectivă: Marx, Engels, Lenin, Stalin (În prima parte a anilor ’50
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
codificare a ei foarte influentă de către Stalin. Structurarea teoriei a fost dusă la un grad ridicat de elaborare de către teoreticienii sovietici și a devenit oarecum textul clasic pentru teoreticienii din noile țări comuniste. În anii ’50, lucrările filosofice elaborate de teoreticienii sovietici și de cei din celelalte țări comuniste aveau următoarea structură standard: citate din „clasici” pe problema respectivă: Marx, Engels, Lenin, Stalin (În prima parte a anilor ’50); citate din documentele PCUS; citate din documentele partidelor naționale; citate din studiile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
alcool atestă că În privința acestui tip de delict, deosebit de grav, victima are și ea un rol În declanșarea agresiunii În urma consumului de alcool, fie singură, fie Împreună cu agresorul. Dinamica victimelor delictelor cu violență În mediul intrafamilial Considerat de mulți specialiști, teoreticieni și educatori ca fiind un mediu securizant pentru indivizi, familia și mediul familial se confruntă, În ultima vreme, cu o recrudescență a unor forme diverse de violență și agresiune, inclusiv a unor delicte violente care au ca efect creșterea anuală
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]