8,428 matches
-
est veritas?“ Întrebă Belbo. „Noi“, am spus eu. 77 Iarba asta e numită de Filosofi Alungă-diavoli. E un lucru experimentat că numai sămânța gonește diavolii și halucinațiile lor... A fost dată să o ia o tinerică ce În timpul nopții era tulburată de un diavol, și astă buruiană l-a pus pe fugă. (Johannes de Rupescissa, Tratat despre Quintesență, II) În zilele care urmară am neglijat Planul. Sarcina Liei se apropia de termen și stăteam cu ea cât puteam mai mult. Lia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o sclipire de desfăt eternitatea de flacări la care vederea ta acum mă Împinge și mă târăște. Te rog, atinge-mi fața cu buzele tale, tu, Antinea, tu, Maria Magdalena, tu, femeie pe care am dorit-o privind chipul sfintelor tulburate de extaz, pe care am râvnit-o În răgazul ipocritelor mele adorări de chipuri virginale, o, Stăpână, frumoasă ești ca soarele, albă ca luna, iată, Îl reneg până și pe Dumnezeu, și Sfinții, și pe Pontiful Roman Însuși, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vaporos ce-o Împodobește. Capela e săpată În stâncă, altarul e străjuit de o pânză neliniștitoare ce Întruchipează chinurile condamnaților În măruntaiele infernului. Câțiva călugări cu glugă Îmi fac loc să trec printre șirurile lor tenebroase, și Încă nu mă tulbur, fermecat cum sunt, de fantezia iberică... Dar - oroare - pânza se ridică, și dincolo de ea, miraculoasă lucrare a unui Arcimboldo al speluncilor, apare o altă capelă, pe de-a-ntregul aidoma celei În care mă aflu, și acolo, În fața altui altar, stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un Agliè mai puțin prezent În Via Sincero Renato, deci posibilități mai puține ca anumite erupții neașteptate ale Lorenzei Pellegrini - la care el se ilumina Întotdeauna din ce În ce mai patetic, fără să mai Încerce acum să-și ascundă exaltarea - să mai fie tulburate de intrarea neașteptată a lui „Simone“. Nu-mi displăcea nici mie, căci acum nu mai aveam nici un interes pentru Isis Dezvăluită, fiind din ce În ce mai prins cu a mea istorie a magiei. Credeam că am Învățat de la diabolici tot ceea ce puteam Învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care i-o provoca vizita aceea și nerăbdarea de a ne spune descoperirile lui. Imediat după aceea auziserăm o bătaie În ușă și se arătase Agliè: „Nu vreau să vă deranjez, vă rog, nu vă ridicați. Nu am puterea să tulbur un consistoriu așa de distins. O anunț numai pe scumpa noastră Lorenza că sunt dincolo, la domnul Garamond. Și sper să am cel puțin puterea de a o convoca pentru un sherry la amiază, În biroul meu“. În biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
infinit, și-i făcuse un semn de admirație. Jacopo intrase În casă, nu vrusese să mănânce, nici să povestească nimic. Se ghemuise pe terasă și Începuse să cânte la trompetă, ca și cum i-ar fi pus surdină, suflând Încet ca să nu tulbure liniștea acelei sieste. Tatăl său ieșise după el și fără răutate, cu calmul cuiva care cunoaște legile vieții, Îi spusese: „Cam peste o lună, dacă totul merge cum trebuie, ne Întoarcem acasă. Nici să nu te gândești c-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
chiar ideia că se poate ajunge, prin audierea unei melodii, la atingerea unor forme de reverii sau de extaz<footnote Idem., p. 309 footnote>. Lucrarea artistică este în masură să influențeze contemplatorul șocându-l vizual și în urma acestui șoc să tulbure și să genereze diverse complexe de trăiri. Să incite la meditație îndelungată și să oblige la dialog.<footnote Marilena Bontaș, Formarea spirituală prin artă, Editura 3D Arte, Iași, 2007, p. 42 footnote> Am putea afirma că ”obiectul de artă” influențează
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Familiei Tipice“, s-o Înalțe În piața centrală. Chestia nostimă este că rata divorțurilor era la nivelul mediei pe țară, la venirea Companiei, Îi spune Maggie, și lucrurile nu s-au schimbat mult după aceea, dar consiliul municipal s-a tulburat foarte la gîndul că ne vom pierde „valorile familiale“ atît de dragi orășelului dacă nu vom face ceva pentru a le scoate În evidență. Municipalitatea a organizat un concurs, cîștigat de o sculptoriță de la o universitate din apropiere. A arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la Typical, ar fi trimis de Îndată În tocătorul de hîrtie, Înainte ca cineva să poată Înțelege natura sa divină. Ba chiar mai rău, divinitatea ar putea să interfereze cu ritmurile de producție ale zilei de lucru și să vă tulbure idilica existență pe care o duceți aici, În cel-mai-bun-loc-de-muncă-de-pe-fața-pămîntului și așa ceva nu se face. De exemplu, vai de guvernul care depune plîngere În justiție Împotriva Companiei! Dumnezeu, poate vă amintiți, n-a vrut nici un fel de concurență din partea propriei creații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un contract de descurajare prin echilibru de forțe: fiecare parte a pregătit un Mesia, gata să intre În acțiune În orice clipă. Dacă puterile Întunericului Îl lansează primele pe Mesia al lor, celălalt Mesia se activează automat, fără a-i tulbura somnul Domnului. Este o distrugere asigurată mutual și necondiționat, o politică dată dracului, dacă vrei, și pînă acum a funcționat fără greș. Diavolul știe că Wakefield folosește cuvinte precum Dumnezeu și Mesia numai la modul metaforic, totuși, este o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru cei care fugeau din patriile lor fortificate; de ce să transformăm acum acest loc Într-o tabără Înarmată? Wakefield Își dorește să-i fi spus toate acestea lui Redbone, dar nu se poate convinge nici pe sine Însuși. De ce Îl tulbură Într-atît viziunea „Patriei“ amenințate a lui Redbone? Crede, sau a crezut că crede, că omenirea trăiește Într-o stare dezrădăcinată, dezpămîntenită, globală, nomadică, de permanent exil după ce a schimbat ideea teritorială de „patrie“ cu libertatea de a trăi pașnic niciunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Diavolul a rostit discursul său revoluționar la acea conferință demonică și a fugit apoi la el În peșteră, Puterile-Întunericului-Care-Este au ținut o ședință cu ușile Închise. Diavolul, au conchis Puterile Întunericului, suferă de depresie. Inevitabila tranziție spre viitor l-a tulburat pentru că este prea atașat de ființele pe care este de datoria lui să le chinuie. În loc să-și vadă de treabă și să colecteze ce este al lui de drept și obiectiv, le-a permis clienților lui să se identifice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și nu era împătimită după fotbal, golf sau crichet. Dar în ultimul timp ceva scandalos începuse să-i dea târcoale lui Fran. Dacă odinioară fanteziile ei se învârtiseră în jurul știrilor în exclusivitate și al ofertelor de preluare, gândurile care îi tulburau nopțile de muncă aveau de-a face cu bucătării înmiresmate, cămine primitoare și chiar, recunoștea cu adâncă rușine, un pătuț cu volane și baldachin brodat cu siluetele personajelor lui Beatrix Potter. Aceste informații compromițătoare le ascunsese tuturor, mai ales lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
celălat capăt al salonului, chiar dincolo de scara în spirală cu covor roșu ce ducea spre interiorul hotelului, Jack Allen era prins într-o conversație animată cu șeful lui, Murray Nelson. Gândul că prima ei cină cu Laurence avea să fie tulburată de prezența în carne și oase a lui Jack o înspăimână pe Fran. Cu delicatețea lui recunoscută, lui Jack s-ar putea chiar să-i treacă prin cap să li se alăture la cafea sau să facă altceva la fel de groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că n-ar trebui să acorde importanță unui incident atât de mărunt și stupid. Era adevărat că oamenii veneau în astfel de locuri ca să se relaxeze, iar copiii altora puteau deveni agasanți. Laurence voia pur și simplu să nu-i tulbure nimeni liniștea bine meritată. Totuși ar fi preferat ca el să fi felicitat familia pentru curajul de care dădea dovadă. La sfârșitul după-amiezii se întoarseră în cameră, chiar când soarele începea să dispară după copaci. Fran rămase tăcută în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
erau atât de liniștite încât rareori îi deranja vreo mașină, apoi de-a lungul parcului, străbătând pajiștile irigate, până ajunseră pe malul râului. Era extrem de liniște acolo, doar din când în când câte o persoană care își plimba câinele o tulbura, amintindu-le că nu erau singuri pe lume. Laurence o luă de mână. — Te iubesc, Francesca. Bănuiesc că trebuia să fac prostia să te las să pleci, ca să-mi dau seama de asta. Să mă lași să plec, vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ar fi încercat cineva, n-ar mai fi putut fi adunate și lipite la loc. Fran hotărî să se concentreze asupra unui singur scop: să treacă peste seara asta și să ajungă cu bine acasă. Din fericire, paloarea ei îi tulburase și singura reacție pe care o stârni anunțând imediat după cină că avea nevoie de puțină odihnă și că era posibil să i se fi făcut rău de la ceva, fu o îngrijorare politicoasă și faptul că Laurence insistă că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care o adoptase era aceea de a se preface că lucra la ceva - cum ar fi scrierea acestui editorial despre argumentele pro și contra în privința instalării unor denivelări pentru reducerea vitezei pe High Street, ceva care nu putea să-i tulbure echilibrul emoțional precar - și de a o face cât mai zgomotos cu putință. Chiar și în privința asta se înșela. Reușise deja, fără să-și dea seama, să aducă un neașteptat element dramatic în această dezbatere altfel plicticoasă. — Gata! puse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care l-aș putea face, dar am nevoie de o probă de sânge de la Jack. M-am gândit că aș putea să i-o cer. Ce zici? Stevie o privi uluită. — Cred, sau cel puțin, sper că hormonii ți-au tulburat temporar mințile. Cum te gândești să i-o ceri? „Bună, Jack, mă întrebam dacă ai fi drăguț să-mi dai o probă de sânge ca să aflu dacă ești sau nu tatăl copilului meu. Dacă ești, o să fac un avort, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îmbrăcate sumar. Pulsul lui Fran, care o luase razna, se domoli treptat. — Slavă Domnului. Pot să îl iau acasă? Sunt sigură că totul a fost o neînțelegere absurdă. Maică-sa stătea lângă mașina de poliție, palidă și țeapănă. Părea prea tulburată spre a putea spune ceva. — Vino, mamă, - Fran n-avea chef de scenele ei acum - ajută-mă să-l duc acasă. Îl luară pe jumătate pe sus pe Ralph din mașina de poliție și porniră împreună cât putură de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-și adune curajul și să-l înfrunte. Continuând s-o țină de braț și să ridice în slăvi beneficiile tratamentului geriatric, Laurence era prea preocupat ca să-i observe nervozitatea. — Bună, Fran. Laurence întoarse capul cu un gest brusc, care o tulbură. Jack îl ignoră. — Uite ce e, Jack, după articolul pe care l-ai publicat nu cred că mai avem ce discuta. Se abținu cu greu să nu sară să-l zgârie pe față. — A fost cel mai josnic lucru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e tocmai membrul familiei Tyler care îmi dă bătăi de cap, de fapt. — Francesca atunci. Chiar îți place de ea, nu? Ben își dori încă o dată amarnic să nu fi fost acolo în dimineața aia și să nu le fi tulburat intimitatea. Jack nu răspunse. — Dacă îți place cu adevărat, Ben își alegea cuvintele cu grijă, mai ales dat fiind că propria sa experiență în ceea ce privea femeile se reducea la exemplare din Penthouse și la acea fată din anii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-l vedem azi. Lui Jack îi trebui o clipă să-și dea seama că Ben vorbea despre tatăl lui Fran. — Drăguț din partea voastră. Nu se simte prea bine, nu? Jack realiză deodată cât de mult trebuie să-l fi tulburat pe Ben declinul subit al lui Ralph. Nu-și dăduse seama până atunci, dar probabil că Ralph devenise într-un fel bunicul pe care Ben îl pierduse în mod atât de nedrept. Acum îl pierdea și pe el. — Hei. Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebuie să fiu la o conferință de presă pentru lansarea noului ziar. — Înțeleg. În timp ce aștepta un răspuns de la el, își dădu seama cât de mult îi cerea. Jack avea și el un ziar de condus. Dar el nu păru deloc tulburat de perspectiva de a se trezi cu Ralph pe cap. — Bun. Uite cum facem. Ne întâlnim la mine. Ben e acasă. El și Ralph sunt prieteni vechi. O să aibă el grijă de Ralph până rezolvăm problema. Slavă Domnului că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rămăsese țintuită locului, sub ploaia torențială, cu chipul strălucind de devotament, ca o martiră creștină din vechime. — Lasă-mă să-ți chem un taxi, Camilla. Chiar în timp ce rostea aceste cuvinte, Fran își dădu seama că nu putea să lase femeia tulburată din fața ei singură într-un taxi. Trebuia s-o conducă acasă; îi datora măcar atâta lucru. Fran se gândi la minutele care se scurgeau. Curând Jack avea să plece de la bar, iar ea era prinsă aici, cu această Camilla cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]