8,927 matches
-
despre perspectivă, proporțiile umane și fortificațiile militare. Imaginea alăturată este ultima lucrare a artistului care reprezintă pe patru dintre ucenici: Petru, Ioan, Paul și Marcu. Cele patru portrete demonstrează influența lui Bellini cu care artistul studiase la Veneția. Cei patru ucenici sunt reprezentanții a patru vârste și temperamente diferite. În ei se împletesc tradi‑ 32 Salvador Dali - pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist din artă. Artiștii pe care i‑am amintit în această lu‑ crare
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
alb și negru pe negru (lucruri de mare rafinament plastic). Mă opresc la două exemple elocvente: gravurile lui Masereel în alb-negru, gândite inspirat, cu contraste violente, și la multe din colajele lui Matisse, imaginate în raporturi teme de culoare. Pentru „ucenicul grafician“, înțelegerea și aplicarea contrastului cromatic sunt hotărâtoare în carieră. XVII. Geometria și caracterul imaginii Kandinsky Fiecare imagine grafică are o construcție ascunsă, disimulată sau evidentă de forme geometrice și de direcții ordonatoare, care dau stabilitate compoziției. Dar o asemenea
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
doilea al lucrării, studiile teoretice românești care privesc relația dintre literatură și arte vizuale publicate între anii 1960-1995, pregătind astfel terenul pentru analiza câtorva dintre cele mai reprezentative romane românești postbelice unde apare ekphrasis: Lumea în două zile (1975) și Ucenicul neascultător de George Bălăiță (1977), Galeria cu viță sălbatică (1976) și Căderea în lume (1988) de Constantin Țoiu, Refugii (1984) de Augustin Buzura. Dificultatea principală în analiza ekphrasis pornește de la modul cum o definim: putem alege fie definiția dată de
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
unor ecouri ale studiilor din acest domeniu publicate în străinătate. A doua parte a volumului investighează practica ekphrastică în romanul românesc. Corpusul de texte literare care constituie suportul unor analize ample include romanele Lumea în două zile (George Bălăiță, 1975), Ucenicul neascultător (George Bălăiță, 1977) Galeria cu viță sălbatică (Constantin Țoiu, 1976), Căderea în lume (Constantin Țoiu, 1988), Refugii (Augustin Buzura, 1984). În delimitarea lui am avut în vedere două criterii: a. Criteriul istoric - apariția editorială se circumscrie contextului literar al
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
occidentală (1960-1995) b. Criteriul referinței - romanele evocă o operă de artă cu referință reală: Pieter Janssen, Femeie citind (Lumea în două zile), Pieter Breughel cel Tânăr, Plata dijmei (Galeria cu viță sălbatică), Pieter Breughel cel Bătrân, Parabola orbilor (Refugii și Ucenicul neascultător), Victoria din Samothrache (Căderea în lume). Partea I Interesul pentru ekphrasis în critica românească din perioada 1960-1995 Capitolul I Ekphrasis și descriere. O introducere în teoria ekphrastică a secolului XX a. Definiții ale termenului ekphrasis A doua jumătate a
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
și pentru experiența ludică. George Bălăiță recunoaște aceste inclinații în interviuri. Într-unul vorbește despre plăcerea necondiționată pentru experimentarea "locurilor comune": Trăiesc banalul în fel și chip, gogolian dacă vrei, ca Gogol magicianul căruia îmi place să-i car ca ucenic recuzita, fără plată, doar să-mi îngăduie să-i fiu aproape 16. La fel cum, în alt schimb de replici dintr-un interviu din 2010, George Bălăiță vorbește despre dispoziția sa ludică: "Ludicul este parte din sistemul meu de aparare
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
muzeului Luvru. Punctul de plecare pentru tema tabloului este pilda biblică din Evanghelia după Matei (XV, 14) în care este vorba despre discuția dintre Isus și farisei despre încălcarea datinii. Cărturarii și fariseii vin la Isus și îl întreabă de ce ucenicii lui încalcă datina și nu se spală înainte de a mânca pâine. Isus le răspunde, chemând mulțimile în preajma sa, că nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese. În acest context, adresându-se mulțimii și referindu-se la
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
discursuri duce la evidențierea acestui artificiu la care recurge autorul Refugiilor. Dar tabloul flamand nu întreține doar o bogată iconografie în cultura europeană. Parabola orbilor creează ecouri și în literatura română încă înaintea romanului Refugii. În 1977, odată cu publicare romanului Ucenicul neascultător, George Bălăiță recurge și el la o descriere ekphrastică a lui: Cei doi se întoarseră repede. Îl duceau pe Duțu între ei, ca și cum picioarele ar trebui lui ar fi fost moi. Nimeni nu scoase vreun cuvânt. Se încolonară în spatele
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
lumea românească a anilor '60 și se construiește într-o prelungire vizibilă a romanului Lumea în două zile. În Către cititor 44 autorul vorbește despre un "roman vast" care ar trebui să apară în trei etape, prima fiind chiar volumul Ucenicul neascultător. Un tânăr ziarist din Albala, Naum Capdeaur, scrie o istorie a familiei Adam. Momentul descriptiv este inserat în capitolul Iarna. Naum, de un an redactor la ziarul regional, ajunge în luna februarie la Vaduri pentru a scrie un reportaj
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de autor/personaj literar/personaj al scenei plastice. Al treilea orb (de la stânga la dreapta) din șirul reprezentat de Breughel poate fi în același timp Naum sau autorul romanului, surprins într-un moment de totală sinceritate auctorială. Descrierea ekphrastică din Ucenicul neascultător este "contaminată" de câteva interpretări ale tabloului flamand prezente în exegeza plastică românească a deceniilor 6-7. Ion Biberi (vezi nota 21) reține tabloul pentru subtilitatea exprimării ideii de cădere ineluctabilă, tragică. Ideea este reluată și de George Bălăiță, cel
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
dintr-o perspectivă structurală. Din punctul de vedere implicării personajelor narațiunii în construcția ekphrastică, am identificat două tipuri de pasaje ekphrastice: descrierea ekphrastică tranzitivă și descrierea ekphrastică reflexivă. Descriere ekphrastică reflexivă (Lumea în două zile și Galeria cu viță sălbatică, Ucenicul neascultător, Căderea în lume) se constituie ca o descriere pentru altul. Pasajul ekphrastic reflexiv este subiectul unui dialog între personajul principal și un alt personaj, dialog în care personajului principal îi revine rolul de descriptar - lui i se descrie tabloul
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
spațială a zeiței nu atât detaliile unei mișcări fizice - fuga -, cât expresia unei voințe oarbe de putere. Ekphrasis și context literar Romanele analizate aici ilustrează două subspecii ale romanului. Lumea în două zile, Galeria cu viță sălbatică, Căderea în lume, Ucenicul neascultător se includ în categoria consistent reprezentată în literatura română postbelică - romanul politic - în timp ce Refugii este un roman psihologic. Prezența descrierii ekphrastice în romanul politic merită discutată pentru că este revelatorie pentru poetica romanului ekphrastic românesc. Romanul politic se remarcă prin
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
unor retușuri succesive din partea autorului, dar și a unor "priviri" critice repetate din partea cititorului. În romanele analizate se mai remarcă un detaliu structural ce susține asocierea dintre prezența scriiturii ekphrastice și mecanismele de recuperare a literarității. Subiectul ekphrazei (cu excepția romanului Ucenicul neascultător) este și subiectul referințelor ekphrastice, ceea ce face din opera de artă un punct nodal în universul romanesc. Recurența temei operei de artă demonstrează și o construcție elaborată a romanelor, în sensul centrării lor în realitatea figurativă a tablourilor pe
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
romanelor lor, mizând pe o semnificație absconsă, alegorică, pe care cititorul, în virtutea realității comune trăite, o înțelege și o acceptă. Bibliografie A. Corpus de texte literare analizate: Bălăiță, George, Lumea în două zile, Editura Cartea Românească, București, 2002. Bălăiță, George, Ucenicul neascultător, Editura Albatros, București, 1977. Buzura, Augustin, Refugii, Editura Cartea Românească, București, 1984. Odobescu, Alexandru, Scene istorice din cronicile românești. Pseudo-cynegeticos, Editura Minerva, București, 1996. Simionescu, Mircea Horia, Dicționar onomastic, ediția a III-a, definitivă, întregită cu volumul Jumătate plus
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
41 Thyra K. Knapp, ""Beim Straucheln und beim Stürzen und beim Schreien": Ekphrastic Representation and Identification in Gert Hofmann's Der Blindensturzp", în volumul The German Quarterly, vară, 2011, p.338. 42 Gert Hofmann, op. cit., p. 118. 43 George Bălăiță, Ucenicul neascultător, Editura Albatros, București, 1977, pp. 170-171. 44 "Cartea aceasta este o parte dintr-un vast roman. Nu un volum dintr-un ciclu, ci o parte în care întregul se simte fără îndoială, dar numai ca o iradiație, ca o
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în spațiul Ortodoxiei românești prin care se dorea reînnodarea legăturii cu Tradiția patristică 2. Raporturile lui Nae Ionescu cu ASCR - devenită mai târziu ACSR, FACSR, ASCOB - înființată în 1921, de un grup de studenți creștini, printre care și Mircea Vulcănescu, ucenicul Profesorului de logică și metafizică, au evoluat într-un mod semnificativ pentru traseul spiritual al elitei intelectuale în formare. În faza inițială, experiența religioasă a celor din ASCR, lipsită de "orizonturi mari și de adâncuri metafizice" se reducea "la un
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de Sfântul Duh, are o opinie clară despre Iuda pe care o mărturisește fără schimbare 11. Mărturiile Ecclesiei despre Iuda sunt exprimate răspicat în practica liturgică a Deniilor: Iuda nu este "fiul Tatălui", ci fiul viperelor nerecunoscătoare; Iuda nu este ucenic, ci diavol; pentru bani, el s-a privat de ambele vieți (terestră și dumnezeiască); pentru Biserica lui Hristos, soarta lui Iuda este pecetluită: el este pierdut - a adormit întru moarte. Iată de ce nu se poate înfățișa fapta lui Iuda din
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ierarhiei divine, o ierarhie a îngerilor, se poate vorbi și de posibile trepte în revoluția spirituală: treapta mirelui, a pelerinului și a sfântului, toate ipostaze ale curățirii și desăvârșirii. Cuviosul Nichita Stithatul, monahul și prezbiterul din Sfânta Mânăstire a studiților, ucenicul Sfântului Simeon Noul Teolog, așează ca o etapă în procesul de primenire, curățirea inimii și a minții 3. Prima sută a capetelor despre făptuire descrise de Cuviosul Nichita Stithatul s-a concentrat asupra practicării faptelor prin care se curăță ființa
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Ioan Damaschin, Sf. Ioan Hrisostom și a atâtor altora". 3 Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu. Așa cum l-am cunoscut, București, Humanitas, 1992, p. 42. 4 Ibidem, p. 43. 5 Ibidem, p. 45. 6 Ibidem, p. 47. Aflat la studii, la Paris, ucenicul lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu rememorează episodul apropierii Magistrului său de ASCR: "O cronică duminicală în care Nae Ionscu își povestea cea dintâi venire la ASCR, apoi mai multe articole în Cuvântul, mi-au adus, la Paris, ecoul întâlnirii. Dar
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
adevărat, este fiul viperelor celor ce au mâncat mana în pustie și au cârtit asupra Hrănitorului; că încă fiind în gura lui bucatele, cârteau asupra lui Dumnezeu, nemulțumitorii" (În Sfânta și marea Joi, seara, la Vecernie); "Iuda sluga și vicleanul, ucenicul și pizmărețul, prieten și diavol" (În sfânta și marea Joi, dimineața, la Laude); "Astăzi și-a pus aspră Iuda sugrumare pentru bani și s-a lipsit de amândouă viețile: de această trecătoare și de cea dumnezeiască" (În Sfânta și marea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cu familia lui și Întemnițat lângă zidurile cetății Edicule. Între Întemnițarea Voievodului Constantin și prinderea Mântuitorului Iisus Hristos se poate realiza o paralelă izbitoare, ca model de sacrificiu, remarcând că aidoma Mântuitorului Iisus Hristos care a fost trădat de Iuda, ucenicul Învățătorului și care dorea să se Îmbogățească, Constantin Brâncoveanu a fost trădat de Cantacuzinești, care doreau tronul. Ambele trădări au ca scop Îmbogățirea și lipsa grijilor cotidiene. Vânzarea vine din partea celor apropiați, de la cine nu te aștepți, de la cei care
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
cu alte centre culturale din Orientul Ortodox, cum ar fi Constantinopol, Ierusalim și teritoriile grecești. Până la urcarea pe tron a domnitorului Constantin Brâncoveanu, psalții instruiți În astfel de centre, veneau la Mitropolie sau la Curtea Domnească și Învățau mai mulți ucenici, adunați la strană În jurul lor. Cântările bisericești se Învățau și În mănăstiri, după un program bine stabilit, compus din: rugăciuni, citire, cântare practică, pregătirea dascălilor și chiar a preoților. Activitatea didactică era concentrată În jurul Învățării pe cale orală a cântărilor
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
condacele și laudele fiecărui praznic Împărătesc, rânduiala utreniilor și a celor trei Liturghii, Te-Deum pentru domnitor și mitropolit, Gramatică psaltică veche, Anastasimatar, voscresne, Antologhion, Penticostar, iar pe lângă acestea rugăciunea lui Filotei pentru Constantin Brâncoveanu, două doxologii și patru tropare pentru ucenici. Prin această lucrare În românește, se asigura stranei necesarul pentru tot anul. În anii următori, toți psalții se vor folosi de ea, la strană sau În școlile de muzică, copiind-o Întreagă sau pe porțiuni, În funcție de nevoie și priceperea lor
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
nu exista nici o carte tipărită la acea vreme, care să conțină notații ale muzicii psaltice. Prima carte de muzică psaltică de pe teritoriul țării noastre, Irmologhionul lui Macarie, apare abia În 1823, fiind tipărită la Viena 2. Până atunci psalții și ucenicii lor vor cânta doar de pe manuscrise. Aceste manuscrise erau tălmăcite spre folosul psalților români și conțineau „cuvinte rumânești și... glasuri grecești“. Toți autorii de manuscrise erau credincioși tradiției bizantine și nu au acceptat muzica gregoriană, rusească și laică, cunoscută la
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
și stăpânitoriului a toată Ungrovlahia, Domnului Domnului Constandin Voivoda“, „Întru pofala (lauda) Mitropolitului Ungro-Vlahiei, Kir Antim Ivireanul“, „Întru pofala boierului mare“, „la masa celui ce gătește ospățul“, „Irmoase veselitoare la masă“, „Rugăciunea lui Filothei pentru Costandin Voevod“ și „Tropare pentru ucenici“. Dintre acestea doar polihroniile se cântau În biserică, dar erau cu totul diferite de cântarea „pre Stăpânul“ pe care o avem astăzi. Aceste polihronii erau nominale și se câtau În momente bine stabilite din timpul slujbelor precum și În afara lor. Restul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]