5,418 matches
-
Bismarck, în Taiwan și în Coreea de Sud după război. Se aduce contraargumentul că, pe de altă parte, un asemena tip de industrializare ar fi luat mult mai mult timp decât versiunea ultrarapidă a lui Stalin, lăsând Uniunea Sovietică mult în urma statelor vestice, a Germaniei în special, în domeniile industrial și militar, acestea putând probabil duce la victoria Germaniei Naziste în al doilea război mondial.
Noua Politică Economică () [Corola-website/Science/298239_a_299568]
-
de mm care ar mări de 30 de ori, deoarece binoclul are o luminozitate cu mult superioară. Căutarea cometelor nu este complicată, dar necesită multă perseverență și mai ales un cer curat. Ele pot fi găsite mai ales în zona vestică a cerului la 2-3 ore după apusul Soarelui și în zona estică cu 2-3 ore înainte de răsăritul acestuia. Unele comete sunt observate și prin intermediul unor sonde spațiale. Astfel, cometa Ciuriumov-Gherasimenko este vizitată în anul 2014 de către sonda spațială Rosetta a
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
din 1054 este un eveniment ce a împărțit creștinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă). Anul în care s-a petrecut este 1054, deși tensiunile datau de multă vreme între creștinătatea latină și cea greacă. Principalele cauze rezidă în disputele asupra autorității papale și inserării clauzei Filioque în Crezul de la Niceea
Marea Schismă () [Corola-website/Science/298260_a_299589]
-
și ea la dezbinarea din sânul Bisericii. Teodosie cel Mare, care a murit în anul 395, a fost ultimul împărat care a domnit peste un Imperiu Roman unit; după moartea sa, teritoriul a fost împărțit în două jumătăți, estică și vestică, fiecare având propriul împărat. La sfârșitul secolului al V-lea, Imperiul Roman de Apus se dezintegrase sub presiunea triburilor germanice, în timp ce Imperiul Roman de Răsărit (bizantin) se bucura de o relativă stabilitate. Astfel, unitatea politică a Imperiului Roman a fost
Marea Schismă () [Corola-website/Science/298260_a_299589]
-
și i-au răsplătit, dar au refuzat să le dea comandă coloniilor. Bobadilla a fost înlocuit că guvernator după puțin timp de către Nicolas de Ovando. Deși Columb a primit sprijinul regal pentru o a patra călătorie în căutarea unei rute vestice către India, la dispoziția să au fost puse doar patru caravele în stare proastă de funcționare și i-a fost interzis să se oprească în insula Española. Expediția a pornit din Cadiz în mai 1502. La sfârșitul celor 21 de
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
genealogia genetică, primii oameni au locuit în Siberia în anul 45 000 i.en., oameni ce aveau să populeze America de Nord dinspre vest (la vremea respective, fiind eră glaciară, Rusia și America de Nord erau legate de ghețari). În Chalcolithic/ epoca cuprului, Siberia vestică a fost populate de populații nomade și pastorale, în vreme ce pădurile de taiga și de tundra din Siberia estică au fost populate de vânători-culegători până în evul mediu. Primii locuitori cunoscuți ai Siberiei Centrale erau yenisienii ce vorbeau o limbă diferită de
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
tumeni. Genghis Han a stablit o colonie chineză de meșteșugari și fermieri PE Kem-kemchick după prima fază de cucerire mongola a Chinei condusă de dinastia Jin. Mării Hani le-au dat în schimbul tributului următoarele: șoimi, blănuri, femei și căi. Siberia vestică era controlată de Hoarda de Aur, iar descendenții lui Orda Han, cel mai vârstnic fiu al lui Jochi, a condus zona direct. Mlaștinile din vestul Siberiei erau dominate de stațiile Yam de transport cu sânii trase de câini pentru a
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
vest-siberian Ob în 1364. După căderea Republicii Novgorod, comunicațiile dintre Rusia Nordică și Siberia au căzut sub controlul Marelui Ducat al Moscovei. Pe 9 mai 1483, trupele Moscovei al prinților Feodor Krbski-Cherny și Ivan Saltyk-Travin s-au mutat în Siberia vestică. Trupele au traversat râurile Tavsa, Tură, Irtysh, urcând pe râul Ob. În 1499, moscoviții și novgorodienii au ajuns în Siberia vestică și au subjugate triburile locale. Odată cu colapsul Hoardei de Aur către finalul secolului XIV, Hanatul Sibir a fost fondat
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
Moscovei. Pe 9 mai 1483, trupele Moscovei al prinților Feodor Krbski-Cherny și Ivan Saltyk-Travin s-au mutat în Siberia vestică. Trupele au traversat râurile Tavsa, Tură, Irtysh, urcând pe râul Ob. În 1499, moscoviții și novgorodienii au ajuns în Siberia vestică și au subjugate triburile locale. Odată cu colapsul Hoardei de Aur către finalul secolului XIV, Hanatul Sibir a fost fondat în centru, la Tyumen. O dinastie non-Borjigin Taybughida a început să domneasca sub descendenții lui Shiban, fiul lui Jochi. La începutul
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
divizat în trei provincii: Vyatka, Solikamsk și Tobolsk. În 1762, a fost redenumita în Taratul Siberiei, urmând ca în 1782 să fie iarăși divizată în urma unei rebeliuni. În 1822, Siberia a fost reorganizata I două provincii: cea estică și cea vestică. Transportul era înapoiat, infrastructura era absența, râurile și drumurile de căruță fiind principalele căi de comunicație și transport. Primul vas cu abur de ep Ob a fost lansat în 1844, iar pe Yenisei au început să opereze din 1863. Din
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
invadat Uniunea Sovietică. În acest moment, Hitler era de acord cu o retragere generală pe linia Niprului, de-a lungul căruia trebuia sa fie Ostwall (Zidul Răsăritean), o linie de apărare similară fortificațiilor de la frontiera occidentală a Germaniei - Westwall (Zidul Vestic). Necazul era că Ostwall nu fusese construit încă, iar în vreme ce "Grupul de Armate Sud" evacuase estul Ucrainei și începuse retragerea peste Nipru în septembrie, unitățile sovietice îi urmăreau îndeaproape pe germani. Mici unități ale Armatei Roșii au forțat râul lat
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
cazul așezării "Sesclu" sau "Sesklos". Toți "fărșeroții" se autodenumesc "rămăni", însă nu toți aromânii se autodenumesc "fărșeroți". Acesta din urma este cazul aromânilor din localitatea "Megidei" sau "Midzidei" (în grecește "Kefalovryssi"). O altă populație de aromâni se găsește pe versanții vestici ai muntelui Olimp, în sud-estul Macedoniei grecești. Acești aromâni nu sunt nici "grămușteni" nici "fărșeroți", iar în virtutea geografiei, nu pot fi considerați nici "pindeni", întrucât muntele Olimp nu face parte din lanțul munțiilor Pind. Totuși, particularități lingvistice și de altă
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
-se o lagună cu plaje de nisip alb. Insula este divizată din punct de vedere climatic în două regiuni, de-a lungul unei axe nord-sud. Partea estică este supusă vânturilor și bogată în cascade și cu o vegetație luxuriantă. Partea vestica, este mai uscată iar vânturile nu sunt la fel de puternice, aceasta fiind partea turistică a insulei. Datorită reliefului muntos, insula a permis dezvoltarea multor microclimate unice. În urma colonizării, oamenii au adus numeroase specii vegetale și animale externe, care au modificat considerabil
Réunion () [Corola-website/Science/298403_a_299732]
-
orice rezistență în calea lor. Publius Crassus, fiul lui Marcus Crassus, a fost trimis în Aquitania cu douăsprezece cohorte legionare, pentru a subjuga triburile de acolo. Cu ajutorul trupelor auxiliare galice, Crassus a adus cu rapiditate controlul roman până în cea mai vestică porțiune a Galiei. Decimus Brutus, tânărul viitor asasin al lui Cezar, a fost trimis în nord, către Britania de astăzi, pentru a construi o flotă printre veneți. Veneții controlau căile navigabile cu o formidabilă flotă proprie, sprijiniți însă și de
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
localități mai poartă numele triburilor maghiare descălecătoare (Kér, Jenő, Tarján, Keszi, etc.) În textul cronicii din jurul anului 950 al împăratului bizantin "Constantin Porfirogenetul" este scris, că pe acest teritoriu trăiesc turci adică "maghiari". Tot în secolului X au cucerit părți vestice ale Bazinului Transilvaniei, după lupte cu românii conduși de Gelou (menționate de Anonymus), demonstrate de descoperirile arheologice (Gáll E., 2008.) După tradiție (legendă) țara maghiarilor (Magyarország) a fost descoperită de Árpád, conducătorul acestora, care i-a adus si a descălecat
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
(scris uneori și "Boldești-Scăieni") este un oraș în județul Prahova, Muntenia, România, format din localitățile componente (reședința) și Seciu. Are o populație de de locuitori. Orașul se află pe malul stâng al râului Teleajen, care formează limita sa vestică cu Păulești, principalele zone locuite ocupând terasele acestui râu. Înspre est, din câmpia piemontană a Ploieștiului, prelungită pe valea Teleajenului, se ridică anticlinalul Boldești, care formează două dealuri principale, Bucovelul și Seciu, pe ultimul dintre ele aflându-se localitatea cu
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
Epocile următoare sunt bine ilustrate. Pe vatra localității se găsesc mai multe așezări de epoca bronzului și fierului. În antichitate, comunitățile de aici au cunoscut cea mai mare dezvoltare. Acestea s-au aflat în strânsă legătură cu orașele de pe litoralul vestic al Mării Negre (Histria și Tomis, cu deosebire). Epoca romană a marcat puternic istoria oamenilor de aici. Cel mai probabil, în a doua jumătate a secolului I p. Chr. s-a clădit fortificația cunoscută în izvoarele romane cu numele Carsium (un
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
crește, devenind centrul unui mare domeniu feudal, compus din 51 de sate. Adevărata importanță o capătă însă după 1541, odată cu constituirea Transilvaniei ca principat autonom și când, alături de Caransebeș, Lugoj și Oradea, devine o verigă de apărare însemnată în centura vestică de apărare antiotomană a principatului. În 1566, după o rezistență eroică, este cucerită de otomani. În 1595 armatele ardelene au căutat sa recucerească Câmpia Aradului. Tocmai în timpul recuceririi Bucureștilor de către otomani a sosit vestea că trupele ardelenești au ajuns sub
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
de podiș este una continentală, moderată de dealuri și pădure. Localizarea Iernutului în partea centrală a Podișului Transivaniei, străjuit de lanțurile masive ale Carpaților, cu o mare deschidere în partea de NV formează invaziile maselor de aer umed din direcțiile vestice. Carpații Orientali constituie o barieră climatică față de invaziile maselor de aer din E și NE. Temperatura medie a aerului în timpul anului este de aproximativ 9 grade Celsius. Temperatura medie a lunii ianuarie este de aproximativ -3 grade Celsius, iar cea
Iernut () [Corola-website/Science/297083_a_298412]
-
(în latină Gallia, și în greacă Galatia) a fost regiunea Europei de Vest care includea nordul Italiei moderne, Franța, Belgia, Elveția occidentală și părți ale Olandei și ale Germaniei pe partea vestică a fluviului Rin. În antichitate, galii, un popor celtic, locuiau pe acest teritoriu, precum și în alte părți a Europei, vorbind limba galică. În afară de gali, existau și alte popoare pe teritoriul nordului Italiei moderne, ca lepontii care locuiau la poalele sudice
Galia () [Corola-website/Science/297135_a_298464]
-
în Carpați se găsesc numeroase arii cu forme de relief carstic și calcaros, forme de relief glaciare relicte, un relief structural și petrografic variat. Cea mai mare diviziune o constituie Munții Tatra. O mare parte din vestul și nordul Carpaților Vestici Exteriori din Polonia, Ucraina și Slovacia sunt tradițional numiți Beskids. Granița geologică dintre Carpații Vestici și cei Estici, parcurge aproximativ linia (de la sud la nord) dintre orașele Michalovce - Bardejov - Nowy Sącz - Tarnów. În hărțile vechi granița era mai la est
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
relief glaciare relicte, un relief structural și petrografic variat. Cea mai mare diviziune o constituie Munții Tatra. O mare parte din vestul și nordul Carpaților Vestici Exteriori din Polonia, Ucraina și Slovacia sunt tradițional numiți Beskids. Granița geologică dintre Carpații Vestici și cei Estici, parcurge aproximativ linia (de la sud la nord) dintre orașele Michalovce - Bardejov - Nowy Sącz - Tarnów. În hărțile vechi granița era mai la est - la linia (de la nord la sud) trasata de râurile Sanna și Osława (Polonia) - orașul Snina
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
care colonizarea s-a desfășurat „radial". Pe aceste teritorii, susține W.Horwath, se diferențiază două tipuri de biserici romanice, care ar putea corespunde la două etape de colonizare, bineînțeles, făcute de două grupuri de coloniști distincte. Grupul bisericilor cu turn vestic și plan alungit (Sibiu, Șelimbăr, Cisnădie, Cisnădioara, Hosman și eventual Bradu) și bazilicile de dimensiuni mici, fără turn (Cașolț, Vurpăr, Daia, Roșia, Nocrich, Alțâna și eventual Marpod). Al doilea grup se extinde la est până la Alțâna, de unde colonizarea s-a
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
zona Orléans și spre peninsula Bretania. Acest trib a participat apoi, alături de forțele mixte conduse de generalul roman Aetius, la luptele cu alianța forțelor conduse de huni, remarcându-se în bătălia de pe „câmpiile catalaunice” (la Châlons), care a oprit expansiunea vestică a hunilor. Gh. Ghibănescu a arătat în cartea sa că în 1238, Berke, fratele lui Batu han (conducătorul Hoardei de aur), zdrobește armata alanilor (iașilor) conduși de Caciar Ogala (lângă Marea de Azov) și determină exodul a aproape 10.000
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
Covasna, locuit în trecut în majoritate de români colonizați în 1763, și-a pierdut naționalitatea în urma maghiarizării lingvistice a locuitorilor în secolele XIX și XX. Astăzi, puțini dintre ei mai sunt ortodocși sau greco-catolici, majoritatea îmbrățișând romano-catolicismul. La marginea nordică, vestică și sudică a ariei locuite de secui se află mai multe localități cu majorități românești. Sub aspectul toponimiei, numele orașului Vlăhița a fost menționat în documente în anul 1406 sub numele de "villa olachalis" ("Oláhfalu, oláh =valah"). Localitatea s-a
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]