6,587 matches
-
a proiectat plantația Monticello, a fondat Universitatea din Virginia, a elaborat propria versiune a Noului Testament, a introdus balansoarul în America și a cultivat mai mult de o duzină de varietăți de mazăre. Ca și Jefferson, John Tyler cânta la vioară; cât despre altele, a avut cincisprezece copii. James Garfield putea scrie în greacă cu o mână și în latină cu cealaltă simultan. E uimitor ce făceau unii dintre acești domni atunci când aveau oportunitatea și timpul necesar. Firește, spre deosebire de noi, ei
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
să pleci Cerul unde ai venit Prea târziu. PORNESC Pornesc cu visul înapoi Spre orizontul definit, Și nu mai știu care din noi Trăiește trist sau a murit. Pornesc război pe timp de pace, Rostesc cuvinte învrăjbite, Un sunet trist...vioara tace, Suntem doar două suflete ciobite. Cu stângul pornesc înainte Să știu ce culme voi atinge, Și știu blestemul în cuvinte Și rugăciunea ce îl stinge. Pornesc spre noi, sau peste noi Șuvoaiele de gânduri demascate Și ne oprim tot
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
de suite de sunete pe care am fi incapabili să le reproducem noi înșine, dar le recunoaștem cînd alții le execută, și numai atunci. Să presupunem că aceeași arie pe care am auzit-o la pian este acum cîntată la vioară. Unde-i modelul la care ne raportăm cînd o recunoaștem? Trebuie că se găsește, si-multan, în creierul nostru și în spațiul sonor. În creier, sub formă de înclinație, anterior dobîndită, de a reproduce ceea ce am auzit, înclinație insuficientă și incompletă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
recunoaștem această arie deoarece, fără să citim notele, să le vedem exact cum sînt înscrise pe partitură, ne reprezentăm totuși, în felul nostru, simbolurile care dictează mișcările muzicienilor și care sînt aceleași, fie că ei cîntă la pian ori la vioară. Astfel, recunoașterea n-ar fi posibilă, iar memoria nu ar reține nimic dacă n-ar exista procesele cerebrale și notele de pe portativul muzicienilor. Am distins anterior două modalități, pentru persoanele care nu știu nici să citească muzica, nici să cînte
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
stăpânirea pinacotecii ieșene...Pe când cutreeram Buciumul, nu știam de existența unui tablou reprezentând hanul în zi de sărbătoare, pictat de Emanoil Bardasare, pe care privindu-l simți cum te învăluie zvon de cobză și țambal, peste care deslușești limpede glasul viorii și parcă îl vezi pe lăutarul din fruntea bandei cum își lasă obrazul oacheș pe trupul ei a mângâiere, iar arcușul o face să doinească, să vorbească cu glas de bucium sau de ciocârlie, iar uneori...să ofteze. Nu mai
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
familie, de meseria aleasă, cinstiți, corecți, toleranți în viață și familiile lor. M-am bucurat de liniște în viața noastră cu părinții și rudele apropiate, iar cu soția m-am înțeles întotdeauna ca în armonia unei muzici cântate la două viori într-un tangou prelung. Mă consider un om, un simplu om care și-a făcut datoria față de semenii săi, față de concetățenii acestui oraș pe care l-am adoptat cu multă plăcere și m-am naturalizat aici din momentul căsătoriei mele
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
toți morții dintr-un cimitir și să-i duc unde e nevoie de ei. Dărâmăm, dărâmăm tot ce am moștenit. Trebuie o lume nouă, o vom avea. E mai greu de lucrat în interior. Mă pune partidul să cânt la vioară, la noapte învăț și mâine dimineață dau un recital, mă pune să scobesc un munte cum ai scobi într-un lemn de fag, o fac și p-asta. Are Arhire de unde!"4. Mesianismul revoluționar care scoate și morții din morminte
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în conducerea superioară în echipa lui Nicolae Ceaușescu la congresul din 1965. În acel moment a fost profesorul de sociologie cu cea mai înaltă poziție în ierarhia de partid. În logica regimului comunist era cel mai indicat să fie prima vioară a sociologiei din România. Ca atare, demararea sociologiei după 1965 a fost realizată după concepția sa. Omițând consultarea specialiștilor de primă mână a Școlii gustiene, M. Constantinescu a introdus o concepție strategică considerată greșită de profesorul H.H. Stahl. Această opinie
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ironie amară, de un anumit tragism, astfel poliția arestează "câte-o anarhistă primejdioasă/ cu doi dușmani ai poporului agățați de fuste". Un alt caz este cel al poetului Victor Tulbure care inițial oscilează între o poezie mesianică anunțând vremurile noi (Vioara roșie - ce poartă cu ea un "cântec care nu mai poate fi sugrumat": "Aștept zorile. Aștept zorile roșii/ Să pornesc la drum,/ Să aprind altă flacără.") și o poezie descriptivă de factură tradiționalistă, cu nuanțe erotice ("În mână nu știu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe apă,/ limba lor rămâne în tristețe;/ ele ling turnuri,/ palate de sus cu care se adapă" - totul se reduce, până la urmă, la o vânătoare de iluzii. Descriptivul e pus și el sub semnul incertitudinii: "Negre ca niște cutii pentru viori/ se simt străine de forțe călătoare,/ păsări de țiglă trec chemându-se prin nori/ ori niște cenușii aripi de mori de vânt?", atmosfera sumbră este dublată de reificarea universului. Totul înseamnă oglindire ca și cum privirea îndreptată în jos spre oglinda lacului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu are un material nou pe care să-l prezinte publicului, ceea ce poate să facă este să apeleze la clișee deja cunoscute, subliniindu-le banalitatea, vulgaritatea de multe ori, tratând fantasticul, absurdul ca elemente ale existenței obișnuite, comune. Suspendarea în vioară, în sicriu indică totodată ruperea de spațiul terestru, diafaneizarea și pierderea în universul fictiv, e, de fapt, o lichefiere ("se prelinge"). Ekphrasisul e vizibil și aici, totul se strânge într-un univers de hârtie, bidimensional, totul e încremenire, ca și cum lumea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
el hazardului. Finalul aduce o ruptură în structura poeziei ("laolaltă pentru morți și pentru vii la mănăstirea Sfânta Felicia/ o misionară cu bocanci și ochelari de baga cântă "Ave-Maria" la clavecin"). Sunt câteva dintre motivele consacrate ale simbolismului prezente aici (vioara, clavecinul, moartea). Momentul solemn ironizează acordurile grave ale poeziilor care aduc în discuție tema morții. Noi doi, un poem care a fost trecut în linia minulescianismului, e poate mai aproape ca viziune de textele futuriste ale lui Boris Pasternak 234
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
greu. Impresia creată este aceea că avem în față un desen abstract ale cărui forme fantomatice pot fi încărcate de simboluri diverse, numitorul comun fiind dat de dinamismul sub semnul căruia e pus tabloul prezentat: "Negre ca niște cutii pentru viori/ se simt străine forțe călătoare,/ păsări de țiglă trec chemându-se prin nori/ ori niște cenușii aripi de mori de vânt" (Weltschmerz). Insistența asupra peisajului posomorât (ilustrat prin cromatica sumbră: negru, cenușiu), dar și împiedicarea zborului, imposibilitatea de a rupe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Tiberiu, 61, 62, 64, 80, 81, 83, 89, 90, 95, 96 Trost, D., 43, 44, 50 Tulbure, Victor, 46, 48, 49 Tulbure. Victor Balada tovarășului căzut împărțind "Scânteia" în ilegalitate, 48 Istorie.30 decembrie 1947, 48 Omar către ulcior, 48 Vioara roșie, 48 Ț Țepeneag, Dumitru, 225 U Ulici, Laurențiu, 29, 30, 34, 197, 242, 304 Ulmeanu, Mihail, 68 Universul literar, 54 Untaru, Virgil, 61, 62, 66, 80, 81, 85, 86, 87 Urmanov, Adrian, 200 V Valea, Lucian, 34, 58, 59
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
instrumente muzicale, între care fonografele și gramofoanele (marca „înger”!), „cu mii de cîntece naționale și străine neîntrecute în sonoritate și claritate”, cum sună o reclamă 3). O natură muzicală, Bacovia e și consumator și interpret de muzică. El cîntă la vioară (ca Lenau ori ca G. Coșbuc), compune, consultîndu-se uneori cu lăutari, și ascultă muzică. Esențialmente muzicală, poezia sa e un veritabil document pentru arhiva sonoră a perioadei de la începutul secolului al XX-lea pînă dincolo de jumătatea lui. Numărul instrumentelor citate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
XX-lea pînă dincolo de jumătatea lui. Numărul instrumentelor citate e mai mare, cred, decît la oricare alt poet romîn din acea vreme: acordeon, caterincă, clavir, flașnetă, flaut, fluier, ghitară, goarnă, harfă, „harmonie”, liră, nai, orgă, piano, pianole, piculină, țambale/țimbale, vioară/ scripcă/ violină. Lista poate fi completată cu: buciume, tălăngi, clopote, zurgălăi. în proză sînt amintite: drîmba, trompetele, toba, gramofonul, „fonografele publice”. Se aud arii, canțonete, doine, marșuri, melodii, „operă”, romanțe, serenade, „populare”, iar în încercările de roman, „muzică de piano
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alternează cu cea exaltată, „de bal”, cîntată în interioare, unde orchestrele încep „cu o indignare grațioasă”, apoi „frig”. Un trouble fête prin temperament, Bacovia e atent îndeosebi la muzica gravă, cea care-i întreține stările elegiace. La el, clavirul, violina, vioara, harmoniile, flașnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea „plîng”, care „trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele sînt uzate, dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii evocate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii evocate de Bacovia se schimbă. A dispărut „muzica de toamnă”, exasperantă. Au dispărut clavirele, caterincile, flașnetele. A rămas vioara, partenerul său în singurătate, instrumentul care îl leagă de trecut și au apărut acordeonul, ghitara, naiul. „Fonografelor publice” le-a luat locul „Radio” ul. Deși compusă din „sunete lirice, bucuroase”, „frumoasă”, muzica nu-i mai „sonorizează” orice atom, ci îi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de mobilele apartamentului său, care, într-o noapte, o iau razna.9) Sau, cel mai plauzibil, din Fenomenele spiritismului, de Camille Flammarion, în care rapoartele referitoare la experiențele cu mediumul Eusapia Paloding relatează despre mese ridicate, mobile răsturnate, cutii muzicale, viori, tamburine, tabachere, ceasuri, perne mutate de la locul lor și de cărți care trec prin perdele, „zboară”. Cu atît mai posibil, cu cît din aceeași lucrare 10) a reținut noțiunile de „forță necunoscută” și „magnetism animal”, folosite în „Dialog de iarnă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ci și (caz rar) exuberant e „Alb”, scris în stil de cronică mondenă: „Orchestra începu cu o indignare grațioasă./ Salonul alb visa cu roze albe-/ Un vals de voaluri albe.../ Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă.../ în aurora plină de vioare,/ Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări-/ Cîntau clare sărutări.../ Larg, miniatură de vremuri viitoare...” 16) Aproape fiecare vers e o frază dintr-o astfel de cronică. Totul e argumentat în vederea sugerării farmecului, purității, voioșiei, langurosului („o tristețe armonioasă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
armonioasă”), promisiunilor de fericire (erotice). „Alb” e o filă cu impresii de bal, în care cel ce le notează se arată foarte satisfăcut. Balurile reușite („strălucite”, „splendide” etc.) durau pînă în zori, numiți, cu afectare, „auroră”: „în aurora plină de vioare”. Momentul era consemnat de fiecare dată în cronicile mondene, compuneri pleziriste, excesiv de măgulitoare: „amfitrionii, amabili, voioși și neobosiți ca ntodeauna, au făcut onorurile somptuoasei lor case, pînă cînd aurora cu degetele trandafirii... etc., etc.” 17) Poemul comentat dovedește că dansatorul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
combinate cu ale luminii electrice făceau ca totul - oameni, vitrine, automobile - să pară fascinante. Orașul cu numeroase cafenele și restaurante, unde viața de zi se prelungește, cu o frenezie în plus, în viață de noapte: „Și pe publice terase/ Plîng viori sentimental.../ E parfum, bomboane/ Și desfrîu de lupanar...” 4) „Orașul prăbușirilor”! Orașul cu amanți bogați și cu „burgheze colorate”, întreținute sau neveste. Orașul mare vara, pandantul orașului mare iarna, din „Și ninge...”, văzut, în ambele cazuri, cu un ochi de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ceea ce denotă că întreținea bune relații cu directorii revistei, foștii săi elevi Gr. Tabacaru și G. Bacovia. Amănunt interesant: pentru a figura în prima parte a sumarului, cred, schița sa „Extas”, în care descrie impresiile trăite la un concert de vioară (povestitorul - pe cele de sublim; în „contrapunct”, la final, o doamnă cu „glas dulce, dulce de tot”, complet neatentă la muzică, vorbind despre partida de cărți din seara precedentă), a apărut intercalată în poemele și proza lui Bacovia.9) Redacția
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
25 aprilie 1920, p. 198. 3. în ,,Clopotul”, 1, nr. 3, 5 noiembrie 1922, p. 10. „Princese” 1. Opere, p. 41. 2. „O, rămîi”, Poezii. ediția cit., p. 71. 3. „Nunta Zamfirei”, în Versuri, ediție citată, p. 10. 4. „Cînd vioarele tăcură’’, XV, apud: Zina Molcuț, Simbolismul european, 2, Ed. Albatros, „Lyceum”, 1983, p. 457. în Opere (1938), „princese”, din același vers, e înlocuit cu „prințese” (p. 62). 5. „Concert nupțial”, în Calendarul Luceafărul 1915, p. 66. 6. „Țiganul”, în Obraze
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
La o lectură atentă îți dai seama că de aci lipsește ceva: e numit interpretul cupletului, nu și autorul lui. Acesta e Mircea Dem. Rădulescu, poet cu succese de librărie, dar controversat în critică. 7. Opere, p. 457. 8. „Cînd viorile tăcură”, XX, Opere, ediția cit., p. 66. Despre plumb 1. în grupul din revista „Versuri”, e al treilea, după „Finis” și „Gri”. în Caietul Plumb 1900 e printre ultimele. (Vezi lista în Opere, Ed. Univers Enciclopedic, 2001, p. 690). în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]