4,793 matches
-
probabil 3 Rugăciune 3 Nevoia de aer 3 Agenda 3 Nirvana? 3 A sosit frigul 3 A murit și satul? 3 Murim de două ori? 3 2. Amintiri închipuite 3 Antiques shop 3 Statuile 3 Mobilier bătrân 3 Candelabre 3 Vitrinele Lilienei 3 Icoane vechi 3 Recuzita teatrală 3 Bijuterii de familie 3 Tablou uitat 3 Pianul orgolios 3 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
poliție nu mai pot face față dușmanilor țării, fasciștii și legionarii strînși În Piața Universității, care vor să răstoarne guvernul, să distrugă instituțiile statului, să ardă orașul, să fiarbă În suc propriu, să vandalizeze clădirile de Învățămînt superior, să spargă vitrinele la Cocorul și să strice iarba din fața Teatrului Național. Imaginea se schimbă și pe ecran apare un tanc. Apoi Încă unul. Sonor: Cine iubește și laaasă. Tăiat la: Cadru interior: Morga. CÎteva cadavre Întinse În sepia pe măsuțe murdare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-o În fluviu. Situat În estuarul fluviului Escaut, Anvers este metropola Vestului, orașul diamantelor, Întemeiat În secolul VI, marele port. LÎngă port, o stradă lungă, ozonată, cu un aer pur și case mici, ca de zahăr ars, unde stau În vitrină profesionistele amorului maritim. Privesc, una e grasă și cănită, sortită definitiv marinarilor africani, a doua Își expune labele picioarelor, a treia pare blondă, fragilă, de o frumusețe electric luminoasă, dar nu se vede, perdeluțele sînt trase. Aș vrea și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
i-a mai văzut odată, de foarte aproape, dar cînd? Cînd? - Întrebați de pictor, continuă doamna ușor intimidată. Artistul laureat al hotelului, i s-a spus mai târziu, evident în glumă... - Sau, și mai bine, o întrerupse tovarășa ei, căutați vitrina de lângă Sala catalană, vitrina în care s-au păstrat lucruri de-ale lui - caiete cu schițe, obiecte de artă, măști, toate de el... Adrian le privise pe rând pe amândouă, și fața i se lumină de un mare zâmbet. - Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
odată, de foarte aproape, dar cînd? Cînd? - Întrebați de pictor, continuă doamna ușor intimidată. Artistul laureat al hotelului, i s-a spus mai târziu, evident în glumă... - Sau, și mai bine, o întrerupse tovarășa ei, căutați vitrina de lângă Sala catalană, vitrina în care s-au păstrat lucruri de-ale lui - caiete cu schițe, obiecte de artă, măști, toate de el... Adrian le privise pe rând pe amândouă, și fața i se lumină de un mare zâmbet. - Nu știu despre cine vorbiți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tot atât de brusc și căzu pe gânduri. - Sala catalană? întrebă bătrânul. Cred că am văzut-o și eu. Nu poate să fie departe, adăugă, îndreptîndu-și privirile către oglinzi. - Știu unde e, reluă Adrian. Și mi s-a vorbit și de o vitrină în care sânt expuse diferite obiecte ale pictorului laureat. Mă veți întreba de ce mă interesează pe mine, poet, obiectele unui pictor. E greu să vă explic, pentru că, deocamdată, simpatia aceasta constituie și pentru mine o taină, un mister. Dar am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am citit, și vi le spun pe toate pe de rost... - Totuși, spuse bătrânul răsucindu-și trabucul între degete și privindu-l de foarte aproape, totuși nu văd legătura. Legătura între Heraclit, persoana care v-a dat întîlnire aici și vitrina de lângă Sala catalană. Adrian îl ascultase cu emoție. - Aveți dreptate! exclamă după o lungă tăcere. Aveți perfectă dreptate, și vă mulțumesc că, poate fără să vreți, m-ați ajutat să prind din nou firul. Pentru că undeva, nu știu când, probabil
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pentru că undeva, nu știu când, probabil când mi-am dat seama că am întîrziat și i-am spus șoferului să mâne mai repede, s-a rupt firul... Și când doamna din ascensor a adus vorba de pictorul laureat și de vitrina de lângă Sala catalană, eram gata-gata să prind din nou firul, dar s-a întîmplat ceva și iar s-a rupt. Dar acum, dumneavoastră, și nici nu știu cum să vă mulțumesc, dumneavoastră ați ghicit că este o legătură, deși mărturisiți că n-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e o poveste lungă! Lungă și tragică. Orlando îl mai privi, pătrunzător, apoi își reluă mersul. - Vino cu mine, spuse. - Aș veni cu cea mai mare plăcere, se scuză Adrian, întovărășindu-l, dar tocmai căutam sala catalană, voiam să examinez vitrina. -Ai s-o examinezi mai târziu, îl întrerupse Orlando fără să se întoarcă. De unde știai de 4,30? - Asta a fost ora pe care mi-a fixat-o. - Cine? întrebă surprins Orlando, oprindu-se din mers. - Ah dacă aș ști
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-te și spune-le să mă aștepte. Să mă aștepte cu surpriza. Se apropie de Adrian, îi luă brațul cu o neașteptate cordialitate și-i șopti: - Haidem la Sala catalană. Ce te interesează mai mult: fete? băieți? - In primul rând, vitrina cu obiectele artistului. Și vă spun asta cu deznădejde, aproape cu teroare. Este ultima mea șansă. Poate că mă așteaptă încă. - Dar dacă nu te mai așteaptă? șopti din nou Orlando. -Ah, atunci, răspunse Adrian înălțînd resemnat din umeri, atunci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se răzgândi și o așeză alături, pe canapea. - Și-acum, îl întrebă, zâmbind, după ce-și mai privi o dată ceasul, cum vrei să ne distrăm? Pentru că mai avem de așteptat încă cel puțin douăzeci de minute... Femeia se oprise în fața vitrinei. - Nu, nu e asta, auzi pe cineva în spatele ei. Nu e vitrina artistului laureat... - Dar, în fond, despre ce este vorba? de ce-i spune artistul laureat? - Era un pictor. A venit aici, demult, pentru câteva zile, și a rămas. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zâmbind, după ce-și mai privi o dată ceasul, cum vrei să ne distrăm? Pentru că mai avem de așteptat încă cel puțin douăzeci de minute... Femeia se oprise în fața vitrinei. - Nu, nu e asta, auzi pe cineva în spatele ei. Nu e vitrina artistului laureat... - Dar, în fond, despre ce este vorba? de ce-i spune artistul laureat? - Era un pictor. A venit aici, demult, pentru câteva zile, și a rămas. Nu se mai îndura să plece. Îi plăcea să se plimbe cu ascensorul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ori cobori, este totuna... - Evident, interveni altcineva, n-a mai rămas mult. L-au evacuat. Dar i-au păstrat lucrurile... Femeia se depărta încet, dar după câțiva pași întoarse ca din întîmplare capul și privi grupul care rămăsese încă în fața vitrinei. Zâmbetul care-i luminase fața o clipă i se stinse și-și reluă plimbarea. După ce se mai întoarse o dată în primul salon, șovăind în fața vitrinelor, se îndreptă hoțărîtă către ascensor și apăsă pe buton. Câteva clipe în urmă, ușa ascensorului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
după câțiva pași întoarse ca din întîmplare capul și privi grupul care rămăsese încă în fața vitrinei. Zâmbetul care-i luminase fața o clipă i se stinse și-și reluă plimbarea. După ce se mai întoarse o dată în primul salon, șovăind în fața vitrinelor, se îndreptă hoțărîtă către ascensor și apăsă pe buton. Câteva clipe în urmă, ușa ascensorului se deschise, și era gata să intre, când auzi șoapte precipitate în spatele ei. Femeia deschise repede poșeta și, ca și când și-ar fi dat seama că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uniforme de la Muzeul Armatei. Organizația a putut lucra, nestânjenită, cel puțin zece ani. Aveau oameni de încredere la Muzeu, și agenți de legătură foarte pricepuți. Sub diferite pretexte - molii, praf, verificarea fișelor, și câte altele - anumite piese erau scoase din vitrine și aduse într-o cameră specială. Restul, se înțelege de la sine... Așa și-au salvat mulți bijuteriile și valutele ba, unii dintre ei, chiar și rezervele de aur. Evident, operația costa scump: aproape jumătate din valoarea obiectelor puse la adăpost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
anumit număr. O rugă să păstreze secretul și repetă rugămintea după ce tânăra îi aduse emoționată 3.600 de franci. Îl pasionase îndeosebi ultima întîmplare. (La ea se gândise întîi auzind: "Bănuiești la ce fac aluzie...") Trecea prin dreptul celor trei vitrine ale magazinului de timbre, așa cum făcea de câte ori se întorcea de la bibliotecă. De data aceasta fără să înțeleagă de ce, se opri și începu să privească, la întîmplare. Filatelia nu-l interesase niciodată și se întreba de ce nu se poate despărți de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de timbre, așa cum făcea de câte ori se întorcea de la bibliotecă. De data aceasta fără să înțeleagă de ce, se opri și începu să privească, la întîmplare. Filatelia nu-l interesase niciodată și se întreba de ce nu se poate despărți de una din vitrine, aparent cea mai puțin atrăgătoare. Când dădu cu ochii de un album vechi și modest ca înfățișare, înțelese că trebuie să-l cumpere. Costă 5 franci. Ajuns acasă, începu să-l răsfoiască, atent, curios, deși nu știa ce caută. Fusese
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
birou, dar acum e aproape goală, și s-a stricat și lumina; nu știu ce are, pentru că de câte ori atinge cineva comutatorul, se face un scurtcircuit. Și acuma, că am ajuns, să nu te miri că n-o să-ți dau voie să privești vitrinele", adăugă. În acea clipă, lumina i se păru orbitoare, căci cădea din tavan și se revărsa și din lămpile mari și înalte așezate în cele patru colțuri. Se trezi în mijlocul unei vaste încăperi, cu pereții acoperiți cu cutii, prin geamul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cît voia să pară. Cred că era destul de nervos. După ce au ieșit, au dat s-o ia la dreapta, și atunci am văzut o mașină cu capota trasă cum traversează piața și se-ndreaptă spre ei. Imediat s-a spart vitrina și glonțul a trecut prin rîndul de sticle expuse pe peretele din dreapta. Auzeam Împușcăturile și poc, poc, poc - sticlele care se spărgeau de-a lungul peretelui. Am sărit În spatele barului, pe partea stîngă, și dacă mă uitam peste tejghea puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În dreptul ei. Unul dintre ei avea o Thompson și celălalt o mitralieră cu țeava tăiată. Cel cu Thompson-ul era negru. Celălalt avea o manta albă de șofer. Unul dintre băieți zăcea Întins cu fața-n jos pe trotuar, chiar În dreptul vitrinei sparte. Ceilalți doi se băgaseră-n spatele unei rulote cu gheață oprite În fața barului Cunard, de lîngă cafenea. Unul dintre caii care trăgeau rulota se prăbușise și dădea din picioare prins În harnașament, iar celălalt Își zvîrlea capul În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că l-or fi nimerit? — Nici gînd. Îți zic, singurele gloanțe care au ajuns În cafenea s-au dus În sticlele de pe raft. Asta s-a Întîmplat În timp ce mașina venea În spatele lor. Atunci l-au Împușcat pe primul tip, În dreptul vitrinei. Mașina a venit dintr-un unghi cam așa... — Pari al dracu’ de sigur de ce zici. PĂi am urmărit tot ce s-a Întîmplat. Apoi, ridicîndu-mi privirea l-am văzut pe Eddy venind, și părea mai Înalt și mai neîndemînatic ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
face griji. La Frankie mult politică. Mult afaceri. Mult băutură. Nici un ban. Da’ prieten bun. Nu-ți face griji. La revedere, Frankie. Nici tu să nu-ți faci. Am intrat la Perla și m-am așezat la o masă. Înlocuiseră vitrina În care se trăsese și puseseră la loc rafturile. Erau mulți tipi care beau la bar, și unii dintre ei mîncau. La o masă Începuseră deja să joace domino. De cinșpe cenți mi-am luat o supă de fasole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În orice caz, n-am vrea să ni-l punem Împotrivă. — Crezi c-o să coopereze? — Nu dacă-l iei tare. — Hai să mergem la el. Intrată-n magazin, Suzy trecu fărĂ să se uite nici În stînga, nici În dreapta, printre vitrine, printre butoaiele deschise, trecu pe lîngă cutii fărĂ s-arunce o privire, trecu de rafturile cu conserve și se opri În fața ghișeului cu timbre de la oficiul poștal. Domnul Packard desfăcea o ladă cu o rangă. Se uită la ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
treptele din față. De data asta se uită atent la toate lucrurile din jur. Îi cunoștea pe indienii care aduseseră coșurile și Îi știa și pe cei doi puști indieni care se uitau la uneltele pentru pescuit așezate În primele vitrine de pe stînga. Știa și medicamentele din vitrina următoare și-i cunoștea și pe cei care le cumpărau. Servise În magazinul Ăla Într-o vară și știa să descifreze codurile scrise cu stiloul pe cutiile de carton În care erau pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
uită atent la toate lucrurile din jur. Îi cunoștea pe indienii care aduseseră coșurile și Îi știa și pe cei doi puști indieni care se uitau la uneltele pentru pescuit așezate În primele vitrine de pe stînga. Știa și medicamentele din vitrina următoare și-i cunoștea și pe cei care le cumpărau. Servise În magazinul Ăla Într-o vară și știa să descifreze codurile scrise cu stiloul pe cutiile de carton În care erau pantofi, pîslari de iarnă, șosete de lînĂ, mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]