5,858 matches
-
săturau, trăind În frățietate cu ceilalți, de lostrițe și păstrăvi uriași și de un vânat extrem de variat. În special viața indienilor l-a atras, descriind toate obiceiurile lor la naștere, la nuntă, la moarte, dând și un bogat calendar și vocabular indian. Trecem Mississippi și intrăm În cunoscutul oraș din războiul civil Wicksburg, unde dormim noaptea. Orașul are un mare avantaj: este situat pe malul stâng cocoțat pe un teren sâncos, ferit de inundații. În timpul războiului civil, la 1863, când a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ne ocupam doar eu, la SAR, și un grup de oameni strânși de mine. Agenda anticorupție eu am scris-o. Agendă de bună guvernare nu au nici azi, niciunul, nici altul. Această temă a preluat-o integral de la noi, inclusiv vocabularul din discursuri, dar foarte bine că a fost așa. CĂ așa e în policy : dacă un om politic, cineva care are puterea de decizie, îți preia un program sau o idee e foarte bine, e triumful unei idei. Deci el
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Crainic), D. FloreaRariște, Volbură Poiană Năsturaș, Iustin Ilieșiu, D. Murărașu (cu un fragment dintrun articol Mihai Eminescu), Ion Pas, Timpul (32x48 cm; 44x62 cm) continuă să rămână tributar nu numai în ce privește sărăcia tematică și a genurilor gazetărești dar și în privința vocabularului, a modului de a se adresa mai ales celor acuzați într-o problemă sau alta. „Presa primarului Costeanu” se intitulează un articol din 11 octombrie 1931 unde citim: „Dl Pohoață e însărcinat cu conducerea ziarului Informatorul Bucovinei. O rușine a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
-lea, circulă un aer de familiaritateîn numirea acestei literaturi religioase până nu demult ca și inexistente, dar în condiții care mimează de fapt stadiile maturării unei asimilări 1. Într-o scurtă panoramă a poeziei „primitive”, Zend-Avesta intră, la 1896, în vocabularul de la Convorbiri literare, printr-o asemănare cu proverbele lui Solomon și literatura profetică iudaică 2. În același an, un institutor moldovean, Grigorie C. Buțureanu, într-un efort marginal de a amesteca antropologia cu lingvistica comparată și arheologia istorică, amestec pe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
contemporană pe care o înregistrează motivul dioscurilor în Germania anilor’30, asociați fie cu jocurile călare ale membrilor SS, de Heinrichsfeier (1936), fie cu jocurile olimpice de la Berlin din același an5. Pentru cine cercetează literatura eshatologică pehlevi, bunăoară, stăpânirea unui vocabular de tip războinic este absolut necesară, pentru că însăși trama acestor scenarii e construită prin inserarea unei asemenea terminologii și imagistici: „...spiritul cerului este el însuși ca unul dintre războinicii care și-a pus armură; el a dat ordin de luptă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cf. Z³dspram 5.1-3). Arhanghelii (AmeÍa Spenta) se aseamănă cu niște războinici care păzesc fortăreața lui Ohrmazd ținând mereu întinse sulițele, fără teama de a fi vătămați (D³dest³n ș d¶nșg). Nu poate fi nimic neliniștitor în analiza unui asemenea vocabular războinic, care poate calchia terminologia unor structuri feudale iraniene (parte sau sasanide). Asocierea însă, ca aură mitică, cu o întreagă ideologie a celui de-al Treilea Reich, pe care tocmai prestanța celei dintâi o înnobila, a făcut îndoielnice asemenea cercetări
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Islamul 40, alte religii privilegiază 3, 7, 12, dar cel mai adesea numero deus impare gaudet, cum remarcă deja Ovidiu. Dar simbolurile mai concrete sunt într-atât de răspândite, încât înclin mai degrabă către ideea unei „gramatici” sau a unui vocabular universal al simbolismului. - Vă referiți la măruntele mele observații cu privire la Perlă, din recenzia la Edsman 1: această recenzie a fost amplu citată și utilizată în marea lucrare a lui Lars-Ivar Ringbom, Graaltempel und Paradies. Beziehungen zwischen Europa und Iran im
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la morfologia istorico-religioasă a timpului și destinului, cu circumscriere mai precisă în spațiul epicii arabe și persane. Și cu ajutorul unor asemenea lucrări, am putut urmări recent genealogia unuia dintre termenii de coloratură orientală în limba română- „bacșiș”, în raport cu un întreg vocabular religios iranian, pre-islamic, moștenit și modificat de Persia musulmană, al destinului, șansei - cf.comunicarea noastră „Notices en marge du vocabulaire moyen-perse du destin (baxt, baxÍ)”, în The 5th Conference of the Societas Iranologica Europæa, Ravenna, 6-11 octombrie, 2003. La aceste
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Iliu, ziarist și regizor de film, Gheorghe Dinu, ziarist, Zaharia Stancu, ziarist și scriitor, Diana Vuiaș. Soluția oferită de Ana Pauker anticomuniștilor: Sinucideți-vă, că altă ieșire nu aveți. Vasile Luca, comandantul Securității, cerea ciracilor: Să dispară cuvîntul milă din vocabularul vostru! Despre Alexandrina Sidorovici, acuzatorul public, aflăm, tot de la Pan Vizirescu: "Eu nu am știut cine este; după nume, o socoteam că este rudă cu Teofil Sidorovici, care a fost comandantul străjii țării și într-un moment a fost și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de „atașament neabătut față de partid și clasa muncitoare”! Or, spre uimirea mea - care intrasem Întâmplător În acea sală, Încă nu publicasem nimic -, tânărul, vioiul, negriciosul activist care se servea cu dezinvoltură de o corectă limbă română, uimitor de bogată ca vocabular și semantică, povestea dezinvolt despre contactele pe care le avusese, el și tovarății care-l Însoțiseră, cu cercurile de afaceri vest-germane. „A, o să mă Întrebați, a adăugat el, cu o Întorsătură a frazei, dar și a torsului ce-i vor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Micu, care Îndrăznesc o istorie a „celor ce se zic Români”, trăitori de-o parte și de alta a Carpaților, la Nord de Dunăre, propunând o grafie latină unui „idiom” ce avea ciudat de mari asemănări de flexiune și de vocabular cu una din limbile de cea mai augustă civilizație a globului! Sau preotul de țară Vasile Lucaciu care, impresionat În tinerețe de cea mai mare catedrală a Europei, San Pietro de la Roma, hotărește Împreună cu enoriașii săi din satul Sișești de lângă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
diferențiază și mai mult de romanitatea occidentală (cu Împrumuturile ei predominant germanice, practic inexistente În română). Este, cu siguranță, cea mai originală dintre limbile romanice.<endnote id="10"/> Structurile limbii (morfologia și sintaxa) sunt Într-o măsură covârșitoare latine. În ce privește vocabularul, lucrurile se prezintă ceva mai complicat, iar polemicile nu au lipsit. Între 1870 și 1879, lingvistul Alexandru Cihac a publicat, la Frankfurt, un dicționar etimologic român (Dictionnaire d’étymologie daco-romane). Rezultatul studiului său era surprinzător (și cu atât mai surprinzător
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În spiritul respectului moștenirii latine). Concluzia era că, din totalul de 5 765 de cuvinte luate În considerare, 2 361 erau slave, doar 1 165 latine, 965 turcești, 635 Împrumutate din greaca modernă, 589 maghiare și 50 albaneze. Altfel spus, vocabularul românesc ar fi fost În proporție de două cincimi slav și numai o cincime latin. Cuvintele latinești abia dacă erau puțin mai numeroase decât cele turcești. Se Înțelege ce emoție a provocat acest calcul În România. Sau Cihac a greșit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românește, se pot formula fraze Întregi numai cu cuvinte latine; s-au identificat și strofe de poezii populare care nu conțin cuvinte de alte origini; dar este imposibil de alcătuit o frază exclusiv din elemente slave, turcești, grecești sau maghiare. Vocabularul esențial este, așadar, În bună măsură latin (afirmație care nu trebuie Însă exagerată, fiindcă nici elementele nelatine nu sunt neglijabile, româna fiind o limbă destul de amestecată). „Om“, „bărbat“, „femeie“... sunt cuvinte latinești. Unele cuvinte latine au căpătat cu totul alt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
duce cu gândul la așezările protejate cu șanțuri de apărare). Fondul slav formează, incontestabil, al doilea element constitutiv al limbii române. Nici structurile gramaticale și fonetice n-au rămas neatinse de influența slavă, Însă aceasta se manifestă mai ales În vocabular. Cuvintele slave au fost și sunt numeroase ( În ciuda marginalizării unora, sau dublării lor, și chiar Înlocuirii cu neologisme, În genere de origine franceză). Dacă „om“, „bărbat“ și „femeie“ sunt latinești, „nevastă“ este un cuvânt slav. Tot slave, „dragoste“ și „iubire
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
printr un proces de „relatinizare“. S-a manifestat astfel și În limbă voința de despărțire de spațiul slav și oriental. Începutul Îl făcuse Școala ardeleană (prelungită prin curentul latinist al secolului al XIX-lea), apelând la limba latină pentru completarea vocabularului românesc sau Înlocuirea unor cuvinte de alte origini. În secolul al XIX-lea, franceza devine principala limbă de referință, cu mult Înaintea latinei. Necesitatea neologismelor era evidentă: modernizarea societății o impunea. S-au introdus Însă nu numai cuvinte definind noțiuni
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
S-au introdus Însă nu numai cuvinte definind noțiuni noi, ci și altele, care au Înlocuit sau dublat vechi cuvinte românești (Îndeosebi din fondul slav și oriental). Fondul francez din limba română este astăzi imens, apreciat la aproape 40% din vocabular și la o frecvență de 20%!<endnote id="10"/> Ceea ce Înseamnă că În limbajul curent un cuvânt românesc din cinci este de origine franceză (prezență mai puțin sensibilă În conversația cotidiană, dar masivă În exprimarea „intelectuală“, frapantă, de pildă, pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În vârstă nu prea sunt răsfățate În societatea românească. Pensiile sunt mici, cu totul neîndestulătoare pentru o viață decentă. Azilele de bătrâni nu arată deloc mai bine decât cele În care sunt internați copiii. Este ceva În neregulă și cu vocabularul. În Occident s-a generalizat eufemismul „vârsta a treia“. În România se zice mai pe șleau: „bătrâni“. Este termenul „oficial“, chiar pe posturile de televiziune: un cuvânt cam echivoc, În care e greu de spus În ce măsură se amestecă respectul acordat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în care au trebuit să suporte virulente, perfide atacuri ce veneau de la ideologii partidului, s-au pomenit citați tot mai des și suportând tot mai frecvent epitete absolut „scandaloase” pentru „marxiștii de serviciu”, precum: poeți de inspirație originală, înnoitori ai vocabularului poetic, capabili de teme originale etc., și, mai ales, erau, ceea ce enerva la culme atunci, puși în filiația marilor poeți dintre războaie sau chiar a lui Eminescu. Nichita, mai ales! Observând probabil că „teoria lui” a devenit inactuală, Matei, după ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
purtând ochelari, ce împrumutau severitate de student american feței sale regulate, încordate. L-a apărat un singur ins, un „lung” blond, îmbrăcat neglijent, fluid în mișcări, ochi albaștri, puțin spân, ce poseda, spre surpriza mea, o relaxare intelectuală și un vocabular izbitor de ne-asemănătoare cu cele ce auzeam în jur. Era Nichita și îl cunoscusem jos, la o masă a restaurantului Casei, prezentat mie de Grigore Hagiu, ce-mi dăduse tuyau-ul, cum se spune, „îmi vânduse meșa”, locul și ora
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care Cezar nu a reușit să-l publice decât după aproape un deceniu, era un adevărat „eșantion” de poezie adevărată și majoră. În revistele literare, pe vremea aceea, puține, erau însăilate mai ales catrene versificate ce se „remarcau” printr-un vocabular neaoș, „muncitoresc” - de tipul Deșliu! -, sau prin metafore simpliste, grosolane, pe care semidocții poeți aflați atunci în vogă - Eugen Frunză, Iureș etc. - le manevrau cu lejeritate și pe care erau obligați să le imite chiar și poeții adevărați și culți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
între mine și Matei să se instaleze în sfârșit pacea amicală deplină; prin frazele mele stângace, rugoase și o exaltare nelalocul ei, îl jigneam chiar uneori pe rafinatul nostru prieten. „A elucida” era unul dintre verbele de mare frecvență în vocabularul lui Matei de atunci și în „pedagogia” lui, neobosit în a detecta prostia sau impostura de care eram înconjurați, aflată în poziții „prestigioase” atunci, Matei „ne învăța” arta de a ne „debarasa” ușor de anumite „enigme umane” ce purtau un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
printre altele, cum aveam cu toții, zilnic, ci o necesitate reală, o nevoie adâncă, organică, o nevoie atât de profundă, de necesară vieții mele încât, îndrăznesc să spun, eu însumi, atunci, nu eram deplin conștient de ea. Sau, ca să rămân în vocabularul nietzschenian - eu însumi nu aveam curajul ei, curajul de a o dori, de a o voi! Dar, pentru că, în „ciuda mea”, a caracterului meu superficial, dezordonat, a „ratării mele sociale” aproape evidente, a lipsei mele de voință etc., acest motiv
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
moarte” sau „întunerec”, așa, se pare, noi, tinerii de atunci care încercam - și reușeam, nu de puține ori! - să luptăm cu hidra cu atâtea capete a dogmatismului bolșevic, nu aveam dreptul de a aborda chiar și „altfel” unele noțiuni ale vocabularului teoretic. Dar... despre Europa liberă, meritele și limitele ei, ceva mai încolo.Ă Da, eu, mărturisesc, am dorit și am visat succesul. (Depun mărturie, prietenul meu, Nichita - idem!Ă Succes, pentru noi, însemna nu numai o „realizare personală”, o reușită
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
amintit brusc că-l văzusem pe tinerel vizitând-o, printre alții, pe Tita, la biroul ei de la secția de proză. Văzându-mă interesat de amicul ei care, într-adevăr, câteva ore până am ajuns la „Curtea de Argeș” ne-a uimit cu vocabularul și informațiile sale culturale de excepție, ne-a invitat pentru a doua zi s-o vizităm - să-i vizităm, am înțeles că locuiau împreună în garsoniera ei, pe care o primise de curând în „blocul Carlton”, lângă restaurantul „Dunărea”. A
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]