4,976 matches
-
dumneata n-ai să mori?" Nu, că eu mai am un pom în curte pe care am să-l tai și n-am să mor", a răspuns femeia aceea mai mult ca să-i facă sânge rău mamei. Într-adevăr, avea vreo doi salcâmi pe acolo pe lângă gard, dar cât puteau s-o țină cu lemne de foc acei salcâmi? Madam Ciupercă era foarte zgârcită, nu-ți dădea nici măcar o bucățică de anafură, dar bătrâna, care avea vreo 80 de ani, se
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
una. Nu se știa dacă este plecată de acasă de tot sau dacă este plecată pe undeva în apropiere să muncească, ca nu cumva vreun codoș, turnător sau informator, să se ducă la Securitate să denunțe că ar fi plecat vreo una. C. I.: Dar îi cunoașteați pe turnători? R. R.: Nu, n-aveam cum să-i știm. C. I.: Ați ținut legătura cu cei doi frați cât timp ați fost deportați? R. R.: Sigur că da. Prin scrisori, că doar
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
În cele din urmă mi-a dat cheie de la ușa lui. Avea în cameră o ladă metalică mare, de 80/80 cm. Ce avea în acea ladă? Odată mi-a dat unt, că avea câte un calup de unt de vreo 2 kg, avea pachete de biscuți și îmi dădea câte un pachet din acela, pește afumat și restul, țigări. De la o vreme eu intram singur la colonel și îmi luam câte un pachet de țigări și mă duceam și fumam
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
facă nimic. Se adunase și lume și l-a ținut pe rus acolo până a venit țiganul cu comandantul, un rus blond cu o lulea în gură, și a zis: "Ibi tvoiu mati, ciortîie huliganski!", și i-a și izbit vreo trei perechi de palme. L-a bătut acolo în stradă de față cu lumea, i-a dat și un șut în fund: "pașol na cazarma, ciortî!" Și cred că acolo nu i-a fost ușor rusului prins la furat. Eu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vorbesc. C. I.: Dar pe turnătorii din secție sau din atelier îi cunoșteați? R. R.: Eu i-am depistat care erau. Era unul, fost căpitan în armată, pe nume Coman, mult mai în vârstă decât mine, membru de partid. Erau vreo trei care erau privilegiați, adică nu erau puși la muncă pe mașină, la strung, ci aveau o muncă de control la fel ca mine. C. I.: Știu că așa era procedura, că dacă greșeau prin partid erau trecuți la munca
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
R.: Sigur că da! Au recuperat tot, fiecare dintre ei. Tot pământul. Un singur nepot pe care-l am, doctor în America, este nemulțumit. Casa în care a locuit mama este și acum, locuiește în ea un nepot care are vreo 7 copii și eu i-am lăsat casa pentru că îi murise tata și mama și rămăsese singur. Am făcut, cu alte cuvinte, o altă pomană și în plus i-am lăsat și vreun hectar de pământ. Mai era acolo un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
șireturile am leșinat. Că n-am putut concepe: cum să vină cineva să-mi rupă șireturile? Și m-a udat acela cu niște apă, mi-am revenit și m-au băgat într-o celulă acolo. Era o cameră mică, eram vreo șase oameni, dintre care unul Bivolaru din Bivolari, Iași, era student și vreo doi pe care nu-i mai țin minte. În aceeași noapte au fost arestați și niște legionari. Pe unul singur îl țin minte, un avocat, pe nume
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
judecat, mi-aduc aminte că ningea afară, era frig, ne-au dus pe toți la tribunal, ne-au băgat pe toți într-o boxă, și au tot citit și tot au vorbit... Procesul C. I.: Procesul cât a durat? S. M.: Vreo câteva ceasuri. C. I.: Cu cine mai erați în boxă? S. M.: Cu toți ăștia care sunt aici, în dosar 12. C. I.: Dumneavoastră v-ați recuperat actele de judecată de la procesul care vi s-a intentat? S. M.: Sigur, iată-le
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ia de la Poarta Albă și ne duce la Coasta Galeș. La Poarta Albă rămâneau doar cei condamnați mai mult de trei ani, toți cei până în trei ani i-au dus la Coasta Galeș. Asta era o colonie nou înființată, la vreo 7 km de Poarta Albă, pe un deal, unde n-aveam apă, n-aveam nimic. De la Coasta Galeș m-am eliberat. Am fost acolo cu unul Ciorîță Aurel 25, fost coleg de școală cu mine, băietul popei Ciorâță de la Ciurești
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ce fir cu plumb să luăm!? Și i-am întrebat și ne-au spus: "da bă, să dea verticalul!" Dar iar n-am făcut norma. Până la urmă ne-au dat la "7 dreapta Oroslaru", unde se făcea un grajd de vreo 60 m lungime, pentru cai și se puneau pe margine niște pietroaie, un fel de pavaj, nu se făceau turnări cum se fac acum. Erau niște moșnegi, mai bătrâni cu mult decât noi, de la Moldova Veche, cioplitori în piatră. Noi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
era să ne apropiem de oraș pe flancurile soșelei, ținând legătura cu grupa răsfirată, câte un om la 5 metri, comunicând doar prin șuierături pentru a nu ne descoperi pozițiile. Era un lan mare de porumb și am mers precaut vreo patru kilometri prin el, către Carei, fără să ne apropiem unii de alții și ținând legătura prin șuierături scurte și încete. Când am ajuns în marginea orașului am zis "stop!" și s-a transmis comanda de la om la om. I-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fost băgat în penitenciar laolaltă cu toți ceilalți deținuți politici? G. S.: Nu, stați să vă explic! Ne-au băgat într-o secțiune unde ne-au ținut pe noi doi și pe cei trei cu manifestele. Pe Lupan, care avea vreo 15-16 ani, l-au dus la București. C. I.: Avea sentință dată deja Lupan? Nu era în aceeași situație cu dumneavoastră? G. S.: Pe Lupan au vrut să-l scoată capul organizației, că era mai mare ca noi. În miezul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
socialist, că ați construit fabrica...". C. I.: Cine era, cine v-a făcut această propunere de nerefuzat? G. S.: Tovarășul Cora, așa îl chema pe secretarul de partid de la întreprindere. Cum v-am spus, cât a fost Iliescu prim-secretar vreo câțiva ani am stat pe funcția de director responsabil cu calitatea, fără să fiu membru de partid. Aveam familie, aveam deja copii. Când am ajuns acasă l-am întrebat pe tata: "Ce să fac? Să dau carnetul de partid înapoi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
un pai, pe care apoi le memoram. Am scris un poem, și la Iași și în bălțile Brăilei, un poem pe care l-am publicat deja într-o carte, poem care are o dimensiune, să-i spun așa, uriașă. Are vreo douăzeci și ceva de episoade, capitole, toate în diverse versificații. Când mergeam, de pildă, cu brigada la muncă, eu lucram făcând un vers pe care îl repetam de două trei ori, apoi încă un vers pe care de asemenea îl
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
răutatea omenească și de fățărnicie, poate mai mult decât de răutate mă doare fățărnicia, ipocrizia semenilor mei: nu pot concepe că cineva vine, îți strânge mâna, te îmbrățișează, te sărută... În cartea 12 pe care v-am oferit-o, am vreo 10 episoade intitulate Tânguirile Iudei. Știți că eu iau, în unele episoade din acestea, apărarea lui Iuda? Că nu din ură și fățărnicie l-a vândut pe Hristos, ci din convingerea că Iisus, ca Dumnezeu, se putea apăra și salva
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în celulă cu avocatul Brutu 4, cu Gherman Octavian 5, cu inginerul Georgescu care era la Uzina electrică de lângă Teatrul Național (că el a făcut prima uzină). Mai era și doctorul Gheorghe Ballif 6 și cu băiatul 7 lui, deci vreo 5 inși. Mai apoi și cu Tarnavschi 8 de la Operă, era pianist. Am mai stat și cu niște evrei. De doctorul Ballif și de inginerul Georgescu n-am mai auzit, dar n-am mai auzit nici de elev. Țin minte
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
avem ce vedea în Gherla, că au doar o închisoare mare, construită de Maria Tereza. La fel și la Sighet, unde îl aveam pe un consătean, Corbu Ion, care era comandantul pichetului de grăniceri de acolo. Am stat la el vreo 2 zile, dar n-am trecut pe la închisoarea din Sighet. C. I.: Înțeleg, aveți o repulsie mare față de propriile amintiri. D. B.: Și uitați-vă și la felul în care suntem tratați în zilele noastre! Eu am o durere și cred
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
schimba în Divanul cel mic și de acolo în stăpânire și dacă aici da probe de cuget bun și năravuri cinstite încât să aibă cineva vreo nădejde în el, atunci se primea între slugile Camerei cele mari - și apoi trecând vreo câțiva ani, se făcea postelnicer, prin rugămintea altor boieri, pentru că se socotea lucru necinstit să vorbească însuși părinții cu Domnul pentru fiii lor. Așa se urma mai departe până ajungea la cele mai înalte trepte boierești." Mai târziu, prin secolul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
acela se va pedepsi strașnic și dregătorul va fi supus răspunderii pentru neîngrijire. Să dee țidule satelor de toată îndeplinirea ce va avea să facă, fără să ia un ban măcar pe acele țidule, să se ferească a pricinui satelor vreo cheltuială cu cerere necuviincioasă pentru ale mâncării, întru umblarea săvârșelelor însărcinate ocolașului, mulțumindu-se cu însuși mâncarea ce se hrănesc locuitorii." Ca cei care au îngrozit satele, rămânând în amintirea satelor din generație în generație, zapciul, ca funcționar, a existat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
măturând. Patul meu de lagăr fu îndată întins de Vasile, vistavoiul meu, și așezat în fundul casei pe o rogojină, aproape de sobă. Cu ce curiozitate, îmi aduc și acum aminte, se uita fetișcana la patul meu - un pătișor portativ, larg de vreo 75 cm nu mai mult, lung de 1 m și 60 cm și care se strângea cu mare ușurință, dar incomod cât vrei. După ce plecară toți din casă și rămăsei numai eu cu fata, o întrebai: „De de ce râdeai tu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
căscioara în care ședea și vreun pogon de pământ. Din vitele turcești, am înzestrat pe Suzi cu o pereche de bivoli, două bivolițe cu lapte și un car. I-am adus din pădurea din apropriere, care era tot proprietate turcească, vreo patru care de lemne, grâu, porumb; în sfârșit i-am lăsat de toate, spuind și ciorbagiului ca nu care cumva să se strice de cineva câtuși de puțin din orânduiala făcută de mine. Să fi văzut mulțumirea ei și binecuvântările
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
multe și grele jertfe principatelor române, de-a lungul veacurilor - sacrificii de oameni și de bani, după împrejurări", scria Rodion în „Opinia" la 17 august 1910. „Cerințele bănești se urcau - după cifrele date de Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei" la vreo 300 mii lei de fiecare Domnitor, socotind sumele oferite în mod obligatoriu, Sultanului, Validei-Mame, Vizirului, lui Chihaia, lui Schima-Agasi, Șteterdarului și așa mai departe. Cele mai viteze domnii muntene și moldovene, cele mai falnice armate române, au încercat, rând pe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
până ce mai întâi nu înfățișa patenta la care era impozitat. Patentabilul care pierdea patenta sa putea reclama și obține alta duplicată, prin prefectura locală, dar era obligat și supus la amendă dacă se dovedea că a făcut cu cea dintâi vreo „întrebuințare păgubitoare fiscului". Legea patentelor aflată în vigoare prin 19101911 stabilea ca patentarii să fie împărțiți în opt clase, fiind impuși la taxele de patentă după populația orașului în care locuiau. Orașele erau împărțite în 6 categorii distincte: cele cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
recunoașterea secvențelor semnificative și a modelelor în combinații variate. Fapt capital în discernerea aluziilor, ironiei, parodiei, umorului, prolepselor conținute în aceste scene. Dacă așa stau lucrurile, ce ne învață multiplele variații ale scenelor de ospitalitate din Odiseea (și putem număra vreo douăsprezece)24. Mai întâi diversitatea dorințelor și a practicilor reale într-o scenă ideală, rar sau niciodată realizată. Apoi, ambiguitățile și ambivalențele acestui moment de întâlnire și primire, fără a vorbi de pericolele sale și de ostilitățile latente sau explicite
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe care "îl jelește". Vrea să îl rețină pe Telemah prin mijloace iscusite la fel cum ar fi făcut și cu tatăl acestuia pe care îl aștepta, răpindu-l din Itaca pentru a-l avea aproape. El sugerează mai întâi vreo "unsprezece ori douăsprezece zile" (4.558)59, fără îndoială în speranța de a le mai prelungi printr-o ședere plăcută. Oaspetele se eschivează cu abilitatea psihologică și tactul care îl caracterizează: " Aș rămâne bucuros la tine și nu mi-ar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]