5,116 matches
-
în suflet, era mutarea unui profesor care știa perfect ceea ce se petrecea în mintea învățăcelului său. Nici nu trebuie să te cunoască nimeni, e mai greu să nu exiști decît să-ți faci simțită prezența, îi spuse. Numai neaveniții se zbat să iasă în evidență, cei care n-au nimic de spus sau de demonstrat, noi ceilalți ne facem treaba în spatele ușilor închise, să fie bine înțeles, gîndește-te deci la organizarea unei celule de criză, a unui grup de supraviețuire în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Să fi făcut rău? Nu cred că mai avem mult de așteptat pînă o să aflăm răspunsul, asta dacă nu cumva tu îl știi deja și-l ții doar pentru tine. Țara întreagă nu mai poate aștepta nici pînă mîine, se zbate de pe o zi pe alta ca un animal muribund, și nu degeaba multora le e frică că atunci cînd va sosi clipa nu vom mai fi capabili să mai mișcăm nici măcar un deget, fiind deja mult mai flămînziți și mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
te-am avertizat de la început că ideile lor sînt demodate. Unul vrea să devină nu știu ce om de afaceri, celălalt să își înființeze o nu știu ce sectă nouă. Ăsta-i motivul pentru care ei se simt stăpîni pe situație, în timp ce tu de zbați ca un pește pe uscat fără să ai nici cel mai mic indiciu despre ce o să-ți rezerve viitorul. Așa este, recunoaște Roja, toate revoluțiile se fac cu idei furate, de către măsluitori care nu-și urmăresc decît interesul propriu. Să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-l domesticească, să-l facă om la casa lui? începe să se întrebe. N-o să se poată, zice și Gulie, are tot ce-i trebuie, iar la femeiușca vieții lui, zice Dendé, nici să nu te gîndești, de cînd ne zbatem să te facem să înțelegi că nu s-a schimbat? N-a fost niciodată unul dintre aceia care n-ar îndrăzni să atingă femeia nici cu o floare, e același amorez dintotdeauna. În plus, nu mai are nici măcar slăbiciunile de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lucrurile în realitate. — E nebun, le face semn Bătrînul, lăsați-l în pace, nu vrea să înțeleagă că totul s-a terminat. Au avut loc alegeri libere? Au avut. Ce a votat poporul? Aceeași porcărie. Ce rost mai are să vă zbateți pentru binele unor retardați care dau cu piciorul singurei șanse pe care o au în viață? — E-adevărat, recunoaște Dendé, începînd să recapituleze în minte cît de greu a fost pus totul în mișcare. — Pe mine mă lasă rece tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu într-una din zilele următoare, m-am hotărît și eu să nu mai amîn. Pînă la urmă o să vă ieșiți din minți, dom’ Roja, spune Tîrnăcop, luptați pe prea multe fronturi odată, cînd o să vă dați seama că vă zbateți ca peștele pe uscat? — Perfect, spune Roja, să zicem că ar fi așa, ce ar trebui să fac în situația asta? — Nu-i vorba numai de dumneavoastră, îi atrage atenția Gulie, nu v-ați gîndit deloc pînă acum că e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a Părințelului, e vorba de principii. Niciodată nu m-am lăsat călcat în picioare și nici luat de fraier. — Cum adică știați? rămîne Tîrnăcop cu gura căscată. Și nu ne-ați spus nimic pînă acum? Ne ați lăsat să ne zbatem degeaba, să dormim pe străzi pentru nimic, să ne riscăm viața? — Calmează-te, că nu e chiar așa, îl temperează Gulie, e doar un fel de-a o spune. — Dacă vreți să ieșiți din schemă, e de-nțeles, nu e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
om deștept urmează o facultate doar pentru cultura sa generală, îi argumentase Bătrînul, abia după aceea se orientează spre ce îi convine. Au trecut vremurile cînd se făcea școală, cînd merita să tocești ca să iei o notă bună, să te zbați pentru o anumită specializare. Acum tot sistemul de învățămînt e întors cu fundul în sus, și toți profesorii sînt niște proști. Se întorsese acasă ca de obicei după ce moțăise la cursuri, se așezase la biroul său și de plictiseală începuse
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aproape, ca să înțeleagă tot prostul. Cît ziceați că e deschiderea? Zece mii? O nimica toată dacă te gîndești la ce pot barosan ne așteaptă, adaugă zvîrlind pe masă un mototol de hîrtie. La primele întîlniri amfiteatrul fusese aproape gol. Degeaba se zbătuse pînă la epuizare cu organizarea, nu dormise nopțile și slăbise cîteva kilograme bune. Unde greșise? De ce oare nu reușise să fie convingător de la început? Omisese ceva foarte important sau era de vină doar neîncrederea și suspiciunea generală care în ultimii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să plecați încotro ați fi dorit, fără să mai dezorganizați și grupul Părințelului, care nici măcar n-a mai reușit să ajungă la Coloane. Nu pot să mai ascult, îl întrerupe Roja, voi chiar mă luați de fraier. Adică eu mă zbat să obțin informații, îmi risc viața pentru asta, îmi bag de ani de zile nasul unde nu-mi fierbe oala, mînjesc, șperțuiesc pe cine trebuie, mă ascund, fac restricții cu un singur scop, și pentru ce? Ca în ultima clipă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
jumătate doar, ca să se asigure că prada astfel anesteziată Îi era la Îndemână, și Îl trase deasupra ei cum ar fi tras un cearceaf sau o plasă subțire de alge plutind la câțiva centimetri sub apa lacului, În care se zbăteau o mână de pești mărunți, neștiutori și distrați. Și ea se prefăcu, ca În basme, Într-o canoe lentă În care el vâslea cu apa până la glezne. S-au Întors În oraș târziu În noapte, cu ultimul autobuz. Au tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țigări Virginia (o altă aromă care s-a pierdut). Firma deținea două sau trei prăvălii, inclusiv cea din Piccadilly Arcade, cu o clientelă distinsă, deși nu foarte stabilă. Din diverse motive - fără Îndoială nu pentru că tata nu s-ar fi zbătut -, cam prin anii ’30 firmei a Început să-i meargă din ce În ce mai prost, iar cel de-al Doilea Război Mondial a terminat-o definitiv. Însă pe vremea când eram copil, tata, ca majoritatea vecinilor, pleca zilnic la Londra În costum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
încă, cum poți să faci una ca asta? E dezgustător. E-o nebunie! Aruncă teancul peste celelalte hârtii. Privirea îmi căzu pe niște poze de pe 39th, colț cu Norton. Lee o apucă de brațe și o țintui locului. Kay se zbătea. — La naiba, doar știi ce-nseamnă asta pentru mine! Știi! O să închiriez o cameră și o să țin dosarele acolo, dar, iubi, fii alături de mine. E al meu și am nevoie de tine... și o știi. Abia în clipa aia dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îngrozitoare, îngrozitoare... Fritzie se apropie și se opri lângă mine. Avea boxuri trase pe degetele ambelor mâini. Dacă ne purtăm cu mănuși, nu ajungem nicăieri, spuse el și trase un șut scaunului de sub Issler. Proxenetul țipă și începu să se zbată ca un pește pe uscat. În momentul în care întreaga lui greutate rămase suspendată în cătușe, se auzi un trosnet de oase. Fii atent la mine, băiete! exclamă el, apoi urlă: Găinarule! Cioroiule! Pedofilule! Și trânti pe jos și celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a uscat. Lea, care mă alăpta pe mine atunci, l-a luat și pe Iosif la sânul ei. Vechea ranchiună a Rahelei a pâlpâit din nou, dar s-a stins când a văzut că Iosif, un copil agitat, care se zbătea și țipa, nu se liniștea decât în brațele mamei lui adevărate. PARTEA A DOUA POVESTEA MEA CAPITOLUL UNU Nu sunt sigură că primele mele amintiri sunt chiar ale mele, pentru că atunci când le aduc la suprafață, simt răsuflarea mamelor mele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
milos și n-am pierdut nici un animal. Când soarele se culcase deja printre crengile copacilor, doar taurul cel mare, măgarii, femeile și copiii rămăseseră pe malul celălalt. Ruben și Iuda s-au luptat cu taurul înnebunit de groază, care se zbătea ca un animal dus la tăiere. Le-a luat foarte mult timp să aducă vitele de partea cealaltă și când, în fine, au reușit, soarele apusese. Mama și cu mine am trecut ultimele, de data asta ea ținându-mă strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
binecuvântarea. Vor moșteni amintiri cutremurătoare și vise ciudate. Vor ajunge să-mi urască numele. Iosif a ținut-o mai departe cu blestemele, iar eu și Benia ascultam. Rănile trecutului îl înconjurau, prinse în faldurile pelerinei lui lungi și negre. Se zbătea ca un miel care se îneacă. În timp ce vorbea despre anii buni și despre cei răi, despre singurătate și nopți nedormite, despre cum viața l-a tratat cu cruzime, eu încercam să-l găsesc pe fratele din amintirile mele, tovarășul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am izolat într-o tăcere colțoasă. Când eram scoși în curte, mă strâmbam la trecătorii care, din stradă, se holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu-i ardea de țâfnele mele. Dar am simțit că la prima supărare va prefera să rămână singur. Uneori, mă apăsa viața mediocră, cenușie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătându-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întâmpla nimic deosebit. Singurul mod în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
civilizația noastră care ridică pușca și țintește. Și tot noi vorbim despre milă. Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătându-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avut un efect ciudat asupra mea; mi-a insuflat o vitejie dementă. Vroiam acum să-i dovedesc că eu eram clădit dintr-o altă fibră. M-am întors spre mlaștină. Cerbii ridicau disperați boturile în sus ca să respire și se zbăteau ca să iasă la suprafață. Noroiul nu ierta, urca mereu, le prindea treptat nările, asfixiindu-i. Am dus pușca la ochi și am tras. Apoi am țintit și celălalt cerb, grăbit; agonia lui îmi făcea rău. Între timp, pescarii ieșiseră în marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dispensar și încă n-am găsit un spital la mare care să mă primească. M-am angajat la un spital de nebuni. 10 noiembrie N-am văzut până acum un om pus în cămașă de forță. E ceva îngrozitor. Se zbătea, se zvârcolea, se apăra, urla, făcea spume la gură, i-a zgâriat pe îngrijitori. Până la urmă l-au biruit. 12 noiembrie Simt din nou că mi-am greșit meseria, într-o bună zi, dacă voi rămâne aici, vor fi siliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spună cum îl cheamă. 17 decembrie Roșcovanul nu mai vorbește deloc. S-a încovoiat, nu mai protestează, nu mai urlă. Tace. Acum câteva zile, plângea, se ruga, mă implora să-l cred că nu e nebun. A început să se zbată. Să strige. Să țipe. Nu mai murmura ca la început. I-am dat o doză și mai mare de hipnotice. Acum e ca un om zdrobit. Privește în gol. Parcă e drogat. De fapt e chiar drogat. De ce mă mir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Privește în gol. Parcă e drogat. De fapt e chiar drogat. De ce mă mir? Nu eu am cerut să i se mărească dozele? A coborât în el ca într-un mormânt. A cedat. Nu se mai luptă. Nu se mai zbate. Nu mai explică nimic. Se uită în gol. La ce se gândește? Îl întreb: „Cum te cheamă?” De data aceasta parcă nu mai aude. Știu că atunci când îl voi face să-mi spună cum îl cheamă, am obținut o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-a zbătut în noroi mugind și holbând ochii până ce mâlul acela puturos i-a intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre ticăloși. Am și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]