45,390 matches
-
a devenit ținta acuzațiilor naționaliștilor și antisemiților. Înaltul comandament a sărit în ajutorul lui Esterházy, dar nu a avut de ales decât să-l predea Consiliului de Război. Anchetatorul de Pellieux și magistrații militari au fost manipulați pentru a-l achita pe Esterházy în urma unui proces de două zile, după care s-a deliberat doar câteva minute. Zola, care deja scrisese articole relativ moderate în "le Figaro", s-a hotărât să dea o lovitură puternică scriind o scrisoare deschisă președintelui. Émile
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
o săptămână înaintea sfârșitului procesului că este sigur de achitarea adevăratului trădător. El își imagina următoarele două posibilități: fie Esterházy este găsit vinovat și atunci articolul se va concentra pe zonele obscure ale afacerii, necesitând astfel o revizuire; fie este achitat, iar atunci pamfletul va fi cu atât mai redutabil. În ambele cazuri, obiectivul era un răspuns violent la nedreptate. După retragerea de la "Figaro", Émile Zola gândea că-și va publica textul pe foi volante, în lipsă de suport publicistic. Dar
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
arestare, până la condamnare. Apoi, în a doua parte, romancierul explică circumstanțele descoperirii adevăratului vinovat, Ferdinand Esterházy. Partea a treia este dedicată înțelegerilor de culise ale puterilor publice cu scopul de a-l proteja pe adevăratul trădător și de a-l achita în Consiliul de Război la 11 ianuarie. Dubla crimă s-a consumat: „condamnarea unui nevinovat, achitarea unui vinovat.” Lui Zola îi mai rămâne, în concluzie, să-și distribuie acuzațiile personale celor considerați de el vinovați de această crimă, printr-o
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
mincinoase și frauduloase” El a implicat și birourile armatei vinovate de campania de presă mincinoasă, precum și pe cele două consilii de război „din care unul l-a condamnat pe Dreyfus pe baza unei probe rămase secrete, în vreme ce al doilea a achitat cu bună știință un vinovat.” Articolul se încheie cu celebra litanie acuzatoare, prin care dă publicului numele vinovaților: Pentru contemporani, interesul articolului lui Zola rezidă în acest rezumat condensat al diferitelor evenimente care au constituit cei patru ani ai afacerii
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
despre a cărui viață nu știa totul, și a demontat punct cu punct argumentele ziaristului naționalist. El a demonstrat, în plus, că documentele pe care se baza Judet erau falsuri grosolane.. A urmat un proces, din care Zola a fost achitat, reușind să dezvăluie minciunile ziaristului și în care a devenit clar că statul major al armatei a fost în spatele campaniei contra lui Zola. Zola scria în notele sale: În concluzia articolului său, Zola cere un proces în fața curții cu jurați
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
înfuriat-o pe Regina Frederica, de origine germană, nepoata kaiserului Wilhelm al II-lea care s-a întrebat dacă "aceasta este calea pe care o înțelege domnul procuror în dezvoltarea relațiilor dintre Germania și Grecia?” În Germania, Merten a fost achitat de toate acuzațiile datorită „lipsei de dovezi”. Pe 28 septembrie 1960 ziarele germane Hamburger Echo și Der Spiegel au publicat fragmente din extrădarea sa către autoritățile germane în care Merten susține că Karamanlis, apoi Ministrul Internelor Takos Makris și soția sa
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
consilier al lui Ludovic al VII-lea, abatele Suger de Saint-Denis, încercase să-l oprească pe rege în țară, dar acesta preferase să plece și să-l lase pe Suger locțiitor, însărcinare de care, de altfel, inimosul consilier s-a achitat cu pricepere și devotament, meritându-și pe deplin titlul câștigat de pere de la patrie. Pentru Ludovic al VII-lea glasul rațiunii amuțise, la fel și în cazul împăratului Conrad. La început, acesta gândise, ca și călugărul din Wűrtzburg, dar după ce
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
ca și garanție și nu poate fi vândută până ce creditul nu este complet rambursat. Perioada de creditare este pe termen lung, de maxim 35 ani, respectiv 420 luni. Pe toata perioada de creditare, titularul creditului va avea obligația de a achita lunar rata formată din principal (credit) și dobânda. Toate condițiile de creditare legate de obiect, valoare, perioadă, garanție și costuri- comisioane și dobânzi- sunt prevăzute într-un contract care va fi încheiat între instituția de credit și solicitant la momentul
Credit ipotecar () [Corola-website/Science/317395_a_318724]
-
credite ipotecare sunt cele standard acceptate de bănci: venituri din salarii, pensii, drepturi de autor, rente viagere, dividende, chirii, activități independente, diurne personal navigant. Tipurile de comisioane bancare percepute de bănci la credite ipotecare, sunt: • comision de acordare credit- se achită o singură dată, la acordarea creditului; • comision administrare credit- lunar sau anual; • comision lunar de administrare cont curent-lunar; • comision rambursare anticipată - cel mult 1% în cazul creditelor cu dobândă fixă; • comision transfer bancar- realizat din contul cumpărătorului în contul vânzătorului
Credit ipotecar () [Corola-website/Science/317395_a_318724]
-
erau trimiși în Siberia sau Kazahstan. Cei deportați în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizați la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri și în cooperative meșteșugărești. Pentru munca depusă nu erau remunerați echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai. Dintr-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, deportații din RSSM au fost amplasați în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
de Lorris, un sfătuitor al regelui, iar apoi a nobilului Guillaume Goudet. La începutul secolulului XVII este fortificat și devine ulterior reședință imperială după nunta Joséphinei cu Napoleon. În aprile 1799 Joséphine cumpără castelul cu bani împrumutați, datoria a fost achitată de Napoleon. Castelul a fost renovat de arhitecții Charles Percier și Pierre Fontaine. Împăratul Bonaparte cu soția lui aveau reședința oficială în Palais des Tuileries (Palatul Tuileries) în Paris și reședința privată aici în castel. Prin anul 1804 a lăsat
Castelul Malmaison () [Corola-website/Science/321848_a_323177]
-
și alte câteva roluri principale printre care Dr. Erich Siedler în "La Calul Bălan" de Ralph Benatzky, Omul de Tinichea în spectacolul pentru copii "Micuța Dorothy" de Silvia Kerim și Marius Țeicu, precum și nenumărate roluri medii de care s-a achitat cu mare succes. În anul 2000 înteprindre un turneu vocal de succes în Statele Unite, și anume în orașele South Bend, Chicago, Phoenix și Los Angeles. În anul 2009 Caraman este invitat să interpreteze rolul Ottokar în "Voievodul Țiganilor" de Strauss
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
și anume în orașele South Bend, Chicago, Phoenix și Los Angeles. În anul 2009 Caraman este invitat să interpreteze rolul Ottokar în "Voievodul Țiganilor" de Strauss într-un turneu de vara în Germania fiind inclus într-o distribuție internațională și achitându-se de încredințare cu foarte mult success. Cu toate acestea, Caraman nu va mai revenii la proeminența din perioada 1990-1994, orientându-se încetul cu încetul către mediul universitar. În anul 2005, după studii aprofundate în domeniul muzicologie i se conferă
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
Ustinia Colomeischi a depus în 2005 o notificare la un executor judecătoresc, care a pus în vedere Complexului Muzeal Bucovina că această clădire și terenul aferent trebuie restituite în natură proprietarului de drept. S-a stabilit ca Ustinia Colomeischi să achite Complexului Muzeal Bucovina contravaloarea actualizată a construcțiilor și dotărilor ce s-au efectuat după preluarea clădirii de către Muzeu, precum și despăgubirea de 53.189 lei primită de familia sa. Conform legii, proprietarul este obligat să păstreze destinația clădirii timp de trei
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
politică engleză, Warwick a conspirat cu ginerele său, ducele de Clarence, fratele mai mic al regelui. Unul dintre adepții săi au acuzat-o pe mama Elizabethei Woodville, ducesa văduvă de Bedford, că a practicat vrăjitoria. Jacquetta de Luxemburg a fost achitată în anul următor. Warwick și Clarence s-au răsculat de două ori și apoi au fugit în Franța. Warwick a format o alianță incomodă cu regina Margareta de Anjou și l-a restaurat pe soțul acesteia, Henric al VI-lea
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
2002 și 2003, și au fost prezentați tribunalului în octombrie 2005. Pe 27 septembrie 2007, Mrkšić a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru crimă și tortură, Šljivančanin la cinci ani de închisoare pentru tortură, dar a fost achitat de acuzația de exterminare, iar Radić a fost achitat. Slavko Dokmanović a fost de asemenea acuzat și arestat pentru rolul său în masacru, dar s-a sinucis în 1998, cu câteva zile înainte de anunțarea procesului. Liderul cetnicilor sârbi, Vojislav Šešelj
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
octombrie 2005. Pe 27 septembrie 2007, Mrkšić a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru crimă și tortură, Šljivančanin la cinci ani de închisoare pentru tortură, dar a fost achitat de acuzația de exterminare, iar Radić a fost achitat. Slavko Dokmanović a fost de asemenea acuzat și arestat pentru rolul său în masacru, dar s-a sinucis în 1998, cu câteva zile înainte de anunțarea procesului. Liderul cetnicilor sârbi, Vojislav Šešelj, a fost inculpat pentru crime de război, inclusiv pentru
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
1864. Atunci, Domnitorul proclama: Țăranii au fost eliberați de sarcinile feudale precum claca, dijma sau podvezile și desființa monopolurile feudale din interiorul satelor. Loturile au fost distribuite în funcție de numărul de vite deținute. Țăranii urmau totuși să răscumpere terenurile și să achite anual o anumită sumă, timp de 15 ani. Pe de altă parte, legea stabilea plata unor despăgubiri către proprietari, la prețul pământului de atunci. Terenurile expropriate nu trebuiau sa depășeasca 2/3 din suprafata moșiei și nu puteau fi vândute
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
fost trimis în judecată în dosarul "„Tracia - Asesoft”", fiind acuzat de complicitate la înșelăciune și fals în declarații, în legătură cu mai multe tranzacții petroliere care au dus la prejudicierea bugetului de stat cu 20 de miliarde de lei vechi. A fost achitat de instanța de fond, în 2004, iar în urma recursului, a fost achitat din nou, în noiembrie 2011, de către Tribunalul București. În octombrie 2009, averea lui era estimată la 90-100 milioane euro. La data de 23 octombrie 2011 a fondat postul
Sebastian Ghiță () [Corola-website/Science/321473_a_322802]
-
la înșelăciune și fals în declarații, în legătură cu mai multe tranzacții petroliere care au dus la prejudicierea bugetului de stat cu 20 de miliarde de lei vechi. A fost achitat de instanța de fond, în 2004, iar în urma recursului, a fost achitat din nou, în noiembrie 2011, de către Tribunalul București. În octombrie 2009, averea lui era estimată la 90-100 milioane euro. La data de 23 octombrie 2011 a fondat postul de televiziune România TV. La data de 9 decembrie 2012 a câștigat
Sebastian Ghiță () [Corola-website/Science/321473_a_322802]
-
Război, dacă cineva rămâne pasiv în momentul în care poate împiedica o revoltă, este considerat la fel de vinovat ca cei care au organizat-o. În sentința dată la 18 septembrie 1792, patru oameni identificați de Bligh ca fiind nevinovați au fost achitați. Doi au fost găsiți vinovați, dar au fost grațiați; unul dintre aceștia a fost Peter Heywood, care a ajuns el însuși căpitan de vas; al doilea a fost James Morrison care și-a continuat și el cariera navală și a
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
29 octombrie 1792. În alte procese, atât Bligh cât și Edwards au fost judecați de o curte marțială pentru pierderea vasului (procedură declanșată automat conform legislației maritime britanice, și care nu indică vreo anume suspiciune de vinovăție). Ambii au fost achitați. Bligh și-a reluat cariera navală și a ajuns până la rangul de viceamiral. Cariera sa a fost marcată de o altă contestare a autorității sale ca guvernator al provinciei New South Wales. În 1808, soldații din New South Wales l-
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
pentru a părea în ochii tuturor cicliști profesioniști. Își achiziționează biciclete de firmă, costume de biciclist, cască,ochelari, toate neapărat de firme recunoscute, de asemenea participa la tot felul de manifestări legate de acest sport, inclusiv competiții la care se achită o taxă foarte mare pentru a putea participa De asemenea în Belgia flamanda(nord est)mulți oameni își cumpără mașini de epocă de 50 000 euro deși veniturile lor sînt de 2500-3000 euro pe lună, doar pentru a părea mai
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
din pragul biserici pentru a se face văzut și înțeles, la Ecry a fost o biată adunare a unor nobili veniți la o serbare, cu soțiile și slujbașii lor, prilej de care s-a folosit legatul papal pentru a se achita de misiunea sa, capela castelului dovedindu-se, în acest scop, suficient de încăpătoare. Din fericire, sau cum se exprima cronicarul din mila lui Dumnezeu s-a întâmplat ..., ca printre cei dornici să se remarce într-o cruciadă, să se afle
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
a fost o eroare judiciară pe fondul spionajului și antisemitismului, într-un context social deosebit de propice antisemitismului, și urii împotriva Imperiului German, în urma în 1871. Afacerea a avut la început un ecou limitat, până când în 1898 adevăratul vinovat a fost achitat și Émile Zola a publicat celebra pledoarie dreyfusardă, "J'accuse...!", provocând o serie de crize politice și sociale unice în Franța. La maximul său în 1899, afacerea a dezvăluit clivajele Franței celei de a Treia Republici, în care opoziția dintre
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]