46,314 matches
-
1972, Institutul a servit ca o punte importantă între Europa de est și Occident. Printre fondatorii săi se numărau Academia Națională de Științe din S.U.A., Academia Sovietică de Științe, Consiliul Național pentru Cercetări Științifice din Italia și numeroase alte țări occidentale și comuniste cu instituții prestigioase. Institutul a devenit un loc de întâlnire al savanților și oamenilor de știință de pe întreg globul, constituind un liant pentru comunitatea științifică internațională din diverse domenii, printre care schimbările climaterice, energia, agricultura. În această perioadă, Pecei a
Aurelio Peccei () [Corola-website/Science/326277_a_327606]
-
(n. 6 ianuarie 1913, Porąbka - d. 29 iulie 2001, Cieszyn) a fost un politician comunist polonez. Gierek s-a născut în Porąbka. În 1917, la vârsta de 4 ani, tatăl său a murit în urma unui accident la mină. Mama sa s-a recăsătorit și a emigrat în nord-estul Franței, unde el a crescut. În 1931
Edward Gierek () [Corola-website/Science/326271_a_327600]
-
născut în Porąbka. În 1917, la vârsta de 4 ani, tatăl său a murit în urma unui accident la mină. Mama sa s-a recăsătorit și a emigrat în nord-estul Franței, unde el a crescut. În 1931 s-a alăturat Partidului Comunist Francez ("Părți Communiste Français"), iar mai târziu a fost deportat în Polonia, pentru că organizase o grevă. După ce și-a satisfăcut serviciul militar în Stryj, a emigrat în Belgia, unde s-a alăturat Partidului Comunist Belgian ("Părți Communiste Belge", "Belgische Communistische
Edward Gierek () [Corola-website/Science/326271_a_327600]
-
În 1931 s-a alăturat Partidului Comunist Francez ("Părți Communiste Français"), iar mai târziu a fost deportat în Polonia, pentru că organizase o grevă. După ce și-a satisfăcut serviciul militar în Stryj, a emigrat în Belgia, unde s-a alăturat Partidului Comunist Belgian ("Părți Communiste Belge", "Belgische Communistische Partij"). În paralel, a muncit că miner la minele de cărbuni Waterschei. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, a rămas activist al Partidului Comunist Belgian. În 1948, s-a întors în Polonia
Edward Gierek () [Corola-website/Science/326271_a_327600]
-
emigrat în Belgia, unde s-a alăturat Partidului Comunist Belgian ("Părți Communiste Belge", "Belgische Communistische Partij"). În paralel, a muncit că miner la minele de cărbuni Waterschei. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, a rămas activist al Partidului Comunist Belgian. În 1948, s-a întors în Polonia, a devenit membru al Partidului Muncitoresc Unit Polonez ("Polska Zjednoczona Pârtia Robotnicza") și, treptat, a avansat în ranguri. În perioada 1957-1970 a fost prim-secretar al voievodatului Katowice. În 1970, datorită nivelului
Edward Gierek () [Corola-website/Science/326271_a_327600]
-
(n. 18 aprilie 1892, Rury Jezuickie, Imperiul Rus - d. 12 martie 1956, Moscova, URSS), cunoscut și sub numele "Jerzy Bolesław Bielak" sau "Bolesław Birkowski", a fost un agent NKVD și un lider comunist polonez, ce a deținut printre altele și funcția de președinte al Poloniei după ocuparea țării de către sovietici, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Bierut s-a născut în Rury Jezuickie, acum parte a orașului Lublin, pe atunci în
Bolesław Bierut () [Corola-website/Science/326293_a_327622]
-
în Austria, Cehoslovacia și Bulgaria. În 1933 a devenit spion sovietic, lucrând la GRU în spionajul militar, dar a fost condamnat în Polonia la 10 ani de închisoare pentru activități anti-stat. A fost încarcerat până în 1938. În acel an, Partidul Comunist Polonez ("Komunistyczna Pârtia Polski"-KPP), pro-sovietic, a fost dizolvat de Stalin. După amnistia primită de la guvernul polonez, Bierut s-a mutat la Varșovia și a muncit că și contabil într-o cooperativa. După izbucnirea războiului, a fugit în estul Poloniei
Bolesław Bierut () [Corola-website/Science/326293_a_327622]
-
și Miliția au fost cele mai dure aparate de opresiune din această perioadă. a murit în condiții misterioase, neelucidate nici până în ziua de astăzi, la Moscova, în 1956, în timpul unei vizite în URSS, cu ocazia Congresului al Douăzecilea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. La acest congres, Nikita Hrușciov, devenit secretar general al PCUS după moartea lui Stalin, în 1953, denunțase cultul personalității impus de Stalin și totodată, si dictatură acestuia, îmbinata cu teroarea. Moartea lui Bierut, ce a dat naștere
Bolesław Bierut () [Corola-website/Science/326293_a_327622]
-
elvețian, Neue Züricher Zeitung, descrie din punctul său de vedere astfel situația: "ceartă referitoare la participarea la recentul "summit" UE este un exemplu pentru disprețul la adresa independenței justiției și pentru o viziune despre justiție a guvernului, care amintește de timpurile comuniste. Noul ministru, social-democratul Victor Ponta, a trecut peste decizia curții constituționale, conform căreia președintele și nu șeful guvernului trebuie să reprezinte țara. O astfel de uzurpare nu a mai existat în România, după căderea dictatorului Ceaușescu. Înainte că decizia CCR
Guvernul Victor Ponta (1) () [Corola-website/Science/326329_a_327658]
-
este singurul copil al fostului rege Petru al II-lea al Iugoslaviei și a Prințesei Alexandra a Greciei și Danemarcei. El preferă titlul de "Prințul Moștenitor Alexandru", titlu pe care l-a deținut în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, un stat comunist, timp de primele patru luni jumătate ale vieții sale, de la 17 iulie (nașterea să) până la deportarea tatălui său de către partidul comunist la sfârșitul lunii noiembrie 1945. Pe linie paterna, Prințul Alexandru este strănepotul regelui Ferdinand I al României și a
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
preferă titlul de "Prințul Moștenitor Alexandru", titlu pe care l-a deținut în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, un stat comunist, timp de primele patru luni jumătate ale vieții sale, de la 17 iulie (nașterea să) până la deportarea tatălui său de către partidul comunist la sfârșitul lunii noiembrie 1945. Pe linie paterna, Prințul Alexandru este strănepotul regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria a României. Fiu al regelui Petru al II-lea al Iugoslaviei și a Prințesei Alexandra a Greciei și Danemarcei
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
într-o cameră la hotelul Claridge’s din Londra (suita 212), la 17 iulie 1945. Tatăl său se află în exil de la invazia Iugoslaviei în 1941; în ciuda înfrângerii ocupanților germani, el nu a putut să se întoarcă în Iugoslavia, liderul comunist Tito a preluat puterea și a împiedicat revenirea familiei regale. Guvernul britanic a cedat temporar suveranitatea asupra suitei Iugoslaviei așa încât prințul moștenitor să se poată naște pe teritoriu iugoslav. A fost botezat la Westminster Abbey. Nașii săi au fost: Regele
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
Lojă Unită a Angliei recunoștea regularitatea Marii Loji Naționale, condusă de Alteța Sa Principele George Valentin Bibescu. La 12 iulie 1935 Marea Lojă a primit personalitate juridică și a lucrat în Ritul Scoțian Antic și Acceptat. Francmasoneria fiind interzisă în perioada comunistă, între 1948 și 1990, Marea Lojă Națională Română și-a deschis atelierele în exil, fiind primită de Marea Lojă a Franței (Grande Loge de France), rue Puteaux, la Paris. Condusă de Suveranul Mare Comandor Mare Maestru Marcel Schapira, aceasta a
Marea Lojă Națională Română 1880 () [Corola-website/Science/326415_a_327744]
-
Déli (de Sud). Au dorit să finalizeze linia în anul 1955, dar construcția a încetat din cauza problemelor financiare și politice din 1954 până în 1963. Acesta a fost deschisă în cele din urmă cu șapte stații pe 4 aprilie (o vacanță comunistă în Ungaria) 1970. O majoră reconstrucție a căii de rulare și a stațiilor a fost realizată între 2004 și 2008, cu noi trenuri sosite în 2010. Rulează într-o direcție est-vest, și totuși este, de asemenea, singura linie în funcțiune
Linia de metrou M2 (Budapesta) () [Corola-website/Science/322545_a_323874]
-
olimpiadelor școlare de matematică, un adevărat lider al generației sale. În 1957, Laurențiu Panaitopol a devenit student al Facultății de Matematică și Fizică a Universității din București, unde s-a remarcat prin pasiunea pentru științele exacte. Dar, în 1957, regimul comunist era intolerant. Sub acuzații absurde de genul „are o atitudine dușmănoasă”, „are o atitudine ostilă științelor sociale”, a fost exmatriculat din facultate la începutul anului II și trimis să lucreze în uzină la „Timpuri noi” ca frezor de roți dințate
Laurențiu Panaitopol () [Corola-website/Science/322531_a_323860]
-
Gărzile Patriotice (alternativ: "Formațiunile de Luptă Patriotică"-"F.L.P.") au fost niște formațiuni paramilitare românești înființate în perioada regimului comunist, având scopul de a asigura o apărare suplimentară în cazul unui atac extern. Ideea formațiunilor Gărzilor Patriotice este de sorginte sovietică. Deși Gărzile Patriotice moderne au fost create în 1968 de Nicolae Ceaușescu, primele grupuri de muncitori comuniști înarmați datează
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
ai Gărzilor de Apărare Patriotică, înarmați cu bâte și alte obiecte contondente. La 15 ianuarie 1945, prim-ministrul de atunci, ge-ne-ra-lul Rădescu, a ordonat dizolvarea Gărzilor de Apărare Patriotică, însă Teohari Georgescu și Emil Bodnăraș au ignorat acest ordin. Formațiunile comuniste au fost desființate abia după desăvârșirea procesului de sovietizare a României. Gărzile Patriotice moderne au fost fondate în 1968, după discursul de la București, din 21 august, prin care liderul comunist român Nicolae Ceaușescu a condamnat public înăbușirea Primăverii de la Praga
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
Teohari Georgescu și Emil Bodnăraș au ignorat acest ordin. Formațiunile comuniste au fost desființate abia după desăvârșirea procesului de sovietizare a României. Gărzile Patriotice moderne au fost fondate în 1968, după discursul de la București, din 21 august, prin care liderul comunist român Nicolae Ceaușescu a condamnat public înăbușirea Primăverii de la Praga de către Uniunea Sovietică și sateliții săi. La întrunirea de urgență a Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al P.C.R. din dimineața zilei de 21 august 1968, Nicolae Ceaușescu a declarat
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
unei manevre militare sovietice similare împotriva României. Temele naționaliste pe care le-a folosit Ceaușescu au avut un efect imediat în ralierea unor largi pături ale publicului, care a început să se organizeze și să se înarmeze sub conducerea Partidului Comunist Român. Deși amenințarea unei invazii a U.R.S.S. dispăruse până la sfârșitul anului, Gărzile Patriotice au rămas un element de bază al structurii comuniste a țării. Ele au devenit un accesoriu permanent al armatei regulate, iar pregătirea militară a fost introdusă
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
largi pături ale publicului, care a început să se organizeze și să se înarmeze sub conducerea Partidului Comunist Român. Deși amenințarea unei invazii a U.R.S.S. dispăruse până la sfârșitul anului, Gărzile Patriotice au rămas un element de bază al structurii comuniste a țării. Ele au devenit un accesoriu permanent al armatei regulate, iar pregătirea militară a fost introdusă obligatoriu pentru toți tinerii și tinerele, în cadrul programului numit Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei (prescurtat PTAP). În cazul studenților, acest lucru însemna că
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
amenințări părea să crească în intensitate pe măsură ce regimul se cufunda în izolare internațională, în special după ce Ceaușescu a pierdut sprijinul Blocului occidental, la începutul anilor '80. Din acest moment, Gărzile Patriotice au devenit o parte a aparatului represiv al statului comunist împotriva propriului popor. În timpul Revoluției din 1989, Nicolae Ceaușescu a încercat să folosească Gărzile Patriotice împotriva protestatarilor, în special la Timișoara. În „Jurnalul de luptă” al Ministerului Apărării din perioada 16-22 decembrie, căpitanul Benescu consemnează că „în gara Timișoara-Est a
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
fost botezată doctrina militară a "Luptei întregului popor". În 1989, în Gărzile Patriotice erau înrolați aproximativ 700.000 de cetățeni, atât bărbați cât și femei. Ca structură, Gărzile Patriotice colaborau strâns cu Ministerul Apărării Naționale, dar erau subordonate direct Partidului Comunist Român și Uniunii Tineretului Comunist. Bazându-se mai mult pe cetățenii obișnuiți decât pe militari profesioniști, Gărzile Patriotice serveau ca o potențială contrapondere și control față de puterea și influența forțelor armate regulate. La sfârșitul anilor '80, Gărzile Patriotice erau organizate
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
Luptei întregului popor". În 1989, în Gărzile Patriotice erau înrolați aproximativ 700.000 de cetățeni, atât bărbați cât și femei. Ca structură, Gărzile Patriotice colaborau strâns cu Ministerul Apărării Naționale, dar erau subordonate direct Partidului Comunist Român și Uniunii Tineretului Comunist. Bazându-se mai mult pe cetățenii obișnuiți decât pe militari profesioniști, Gărzile Patriotice serveau ca o potențială contrapondere și control față de puterea și influența forțelor armate regulate. La sfârșitul anilor '80, Gărzile Patriotice erau organizate în companii și plutoane în
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
pentru a se întâlni cu militarii români și americani. Ca ambasador a susținut drepturile numeroasei populații de romi din România. Ambasadorul Gitenstein s-a pronunțat în sensul restituirii lăcașurilor de cult ale Bisericii Române Unite cu Roma, confiscate în timpul regimului comunist și date în folosința Bisericii Ortodoxe Române. În data de 13 februarie 2012 s-a întâlnit în această chestiune cu patriarhul Daniel, care a arătat că inițiativa reluării dialogului cu Biserica Română Unită cu Roma a fost luată de Biserica
Mark Gitenstein () [Corola-website/Science/322570_a_323899]
-
(n. 31 august 1907 - d. 23 mai 1986) a fost un jurnalist și om politic italian. La vârsta de 17 ani, Spinelli s-a înscris în Partidul Comunist. La sfârșitul războiului, a întemeiat în Italia - Mișcarea Federalista. A fost consilier al altor personalități federaliste europene că: Alcide de Gașperi, Paul-Henri Spaak și Jean Monnet. Jurist de profesie a promovat toată viața construcția unei Europe Federale în care Statele
Altiero Spinelli () [Corola-website/Science/322580_a_323909]