45,222 matches
-
pp. 34-48. Putnam, Robert, 2001, Bowling Alone: The Collapse and Revival of American Community, Touchstone, New York. Putnam, Robert; Leonardi, Roberto; Nanetti, Rafaella, 1993, Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy, Princeton University Press, Princeton [ed. rom.: Cum funcționează democrația? Tradițiile civice ale Italiei moderne, Traducere de Diana Istrătescu, Editura Polirom, Iași, 2001]. Rose, Richard, 1995, „Russia as an Hour-Glass Society: A Constitution without Citizens”, East European Constitutional Review 4 (3). Rose, Richard, 2000, „Getting things done in an antimodern society
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
să susțină dezvoltarea capitalului social și participarea la nivel individual și comunitar, dar și sustenabilitatea proiectelor. Alcázar și Wachtenheim (f.a.) arată că, în general, se consideră că o abordare participativă a dezvoltării proiectului comunitar creează premisele formării și consolidării unei tradiții participative, mai ales în condițiile unui proiect finalizat cu succes, ceea ce va duce nu doar la sporirea capitalului social, empowerment și îmbunătățirea condițiilor de viață în comunitate, ci și la o mai mare propensiune spre replicabilitate (succesul stimulează succesul). Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
e beneficiar al activității/proiectului comunitar (Sandu, 2005, p. 32). Sandu (2005, p. 15) arată că putem vorbi de mai multe tipuri de participare, în funcție de motivația pentru implicare: „motivație voluntară”, „forțată”, „cointeresată” sau „altruistă”, aceste motivații putând fi asociate cu „tradiția, valorile, sentimentele sau raționalitatea raporturilor dintre scopuri și mijloace” (p. 16). Aceste tipuri de motivație generează patru tipuri de participare: participare dezinteresată/altruistă, prin cointeresare, grupală și forțată (Sandu, 2005, p. 15, schema 1). Așa cum am arătat anterior, fondurile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
socială sectorială Dezvoltarea sistemului de asistență socială: un proces istoric dificil Elena Zamfir Revoluția din 1989 a deschis, ca parte a reformei sociale globale, un nou câmp de dezvoltare instituțională: asistența socială ca sistem specializat de servicii. Asistența socială, prin tradiția ei istorică, este chemată să ofere persoanelor/grupurilor/comunităților în dificultate sprijin focalizat în funcție de riscuri, în vederea integării sociale, sprijinind, totodată, și refacerea deficitului de capacități în normalizarea vieții lor. Sociologii preconizau, chiar la începutul anilor ’90, că aspectele disfuncționale moștenite
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Universitatea din București. Unii sociologi entuziasmați de experiența școlii sociologice coordonate de Dimitrie Gusti și Henri H. Stahl în sfera asistenței sociale au luat în calcul două aspecte complementare în crearea profilului profesional al asistentului social la nivel universitar: reconsiderarea tradiției valoroase a învățământului de asistență socială românesc dintre cele două războaie (programe, manuale, practică de specialitate, deschidere către cercetarea de tip intervenție/schimbare, ajutor social focalizat pe nevoi, orientare practică spre refacerea capacităților de integrare socială a persoanelor/grupurilor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unui corp semnificativ de asistenți sociali, dar și a unui sistem universitar de formare a specialiștilor, existența doar a unor „fragmente” ale sistemului de instituții de asistență socială, prezența unui cadru juridic/legislativ total inadecvat/depășit. Din vechea școală cu tradiție inițiată de Dimitrie Gusti, la începutul anilor ’90 se găseau în activitate doar specialiști în asistență socială cu pregătire postliceală și aceștia în număr foarte mic în raport cu numeroasele probleme create de noul context economico-social al tranziției. Mulți dintre ei se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
foarte importantă pentru profilul profesiei: secția de asistență socială s-a dezvoltat în cooperare cu secția de sociologie și cu sprijinul acesteia, proiectată, totodată, cu un profil multidisciplinar. Această decizie nu a fost conjuncturală, ci bazată pe argumente de principiu: tradiția Școlii românești de asistență socială promovată de Școala sociologică de la București, coordonată de profesorii Dimitrie Gusti și Henri H. Stahl, cu o orientare accentuat socială; asistența socială a fost concepută ca un instrument al reformei sociale, având, totodată, misiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
toate părțile: din interior, de la sociologi și specialiști în domeniul științelor socioumane, de la asistenții sociali formați după război, de la instituții publice, ministere și factori de decizie în domeniu, dar și din exterior, de la experți proveniți de la universități din Occident, cu tradiție în formarea asistenților sociali și a serviciilor de asistență socială (Olanda, Anglia, SUA, Norvegia, Suedia, Danemarca, Italia, Spania, Franța, Japonia). Pentru dezvoltarea unui profil modern al asistentului social și a unei infrastructuri instituționale corespunzătoare unui învățământ de calitate, pentru elaborarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asistență socială (Olanda, Anglia, SUA, Norvegia, Suedia, Danemarca, Italia, Spania, Franța, Japonia). Pentru dezvoltarea unui profil modern al asistentului social și a unei infrastructuri instituționale corespunzătoare unui învățământ de calitate, pentru elaborarea unor standarde privind practica profesională în domeniu, alături de tradiția românească a Școlii sociologice de la București, am creat și o largă rețea de cooperare internațională pe baza unor programe structurate pe termen lung cu universități, centre de cercetare, servicii specializate, instituții publice de politici sociale și ONG-uri cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în asistență socială. Prin aceasta, se poate crea o falsă imagine a rolului asistentului social profesionist în serviciile de asistență socială în comunitate și o lipsă de interes pentru angajarea lor în sistemul public de asistență socială. În țările cu tradiție, diferența dintre asistentul social profesionist și voluntarul unor asociații de caritate este foarte clară. De regulă, voluntarul poate să ofere un sprijin imediat, ocazional pentru soluționarea unor probleme simple în familie sau în comunitate ori să ajute alături de specialist. Asistentul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a fost înțeles procesul de elaborare a legislației. Deși, în opinia specialiștilor de la nivel județean, eforturile ar fi trebuit orientate către adoptarea legislației secundare, dar și a celei conexe, la nivel central sunt experimentate modele legislative importate din țări cu tradiție în asistență socială pentru a fi aplicate într-un mediu pe care adesea experții externi îl înțeleg abia la finalul programelor de asistență tehnică. Concesionarea serviciilor va presupune modificarea unui set larg de acte normative, proces care poate dura cel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
indicând o diferență importantă între politica afirmată și realitatea implementată. Legea asigurărilor de sănătate a intrat complet în funcțiune abia în 1999. Ea a suferit o serie de amendamente consecutive în decursul anilor care au trecut de la implementare (una dintre tradițiile românești postrevoluționare, căci s-a întâmplat în cazul a nenumărate legi), astfel că filosofia ei inițială a fost schimbată serios. Așa cum arată unele studii, noua lege a introdus încă de la început doar schimbări parțiale, prin reglementările ei. Precaritatea resurselor financiare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
realizate la nivel național. În cazul țărilor dezvoltate promotoare ale paradigmei liberale ponderea cheltuielilor realizate de cei mai săraci 10% se situează între 2 și 2,5 procente din total, în timp ce bogații își dispută 25-30 dintre acestea. În cadrul țărilor cu tradiție social-democrată, consumul este egal distribuit: săracii realizează între 2,5 și 3% din consumul total, în timp ce consumul bogaților reprezintă între 1/5 și 1/4 din cheltuielile totale de consum. Tabelul 1. Nivelul de trai PIB/capita PPP USD 2002
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
trebui să jaloneze dezvoltarea sau, poate, în încercarea de a le pune capăt, S. Latuch (2004) propune o altfel de perspectivă prin prisma căreia să fie discutat progresul: de-growth. Ceea ce propune această perspectivă este să ne oprim din a distruge (tradiții, identitate culturală/națională, mediu) în numele dezvoltării, fiind, în același timp, o invitație pentru a vedea diversitatea ca un fel de a fi o și nu ca pe o expresie a neadaptării la ceva ce, într-un context diferit, a reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltarea rurală promovate de aceștia. Premisa și importanța unui astfel de demers le constituie certitudinea că dezvoltarea ruralului românesc și a agriculturii din România va trebuie să fie în concordanță cu valorile și perceptele globale privind mediul, agricultura și rolul tradiției. Politicile de dezvoltare rurală din România vor trebui să fie rezultatul internalizării creative a obiectivelor mileniului elaborate de Națiunile Unite, a dezideratelor Bancii Mondiale sau a reglementărilor precise exprimate de Agenda 2000 a Uniunii Europene. În cele ce urmează, vom
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
socială, „a fost decretat” ca „fiind o valoare socială care trebuie prezervată”, indiferent de costurile pe care le necesită. Au fost aduse în discuție elemente noi, demonetizate oarecum, și anume „coeziunea socială”, „păstrarea patrimoniului cultural”, „a identității de limbă și tradiție”. Dincolo de „limba de lemn” în care sunt scrise toate documentele organizațiilor internaționale, dincolo de „ideologia” globalizării, ce poate suna sec și prea egal, trebuie decupate tendințele esențiale a ceea ce înseamnă acum, în întreaga lume, dezvoltarea rurală: grija față de om și mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
speciale și la diferențe curriculare. Am putea caracteriza segregarea romilor în sistemul educațional românesc ca fiind o segregare de facto. Segregarea de facto, în cazul românesc, nu este o consecință a legii/a unei politici oficiale, ci o manifestare a tradiției, prejudecăților și inerției. Școlile segregate sunt plasate de regulă, în vecinătatea unor comunități compacte de romi, în care adesea există și un grad ridicat de sărăcie. Deși nu există bariere legale în transferul sau înscrierea copiilor la alte școli, în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ci și potențial negative sau neutre la construct. O recomandare din sus-amintitul raport merită discutată. Fiecare domeniu, se spune aici, trebuie să aibă potențialul de a fi măsurat atât în dimensiunile obiective, cât și subiective. Această indicație corespunde unei lungi tradiții în mișcarea indicatorilor sociali - de a oferi indicatorilor obiectivi o contrapondere subiectivă, care poate completa informațiile insuficiente. În ceea ce-i privește pe cercetătorii dezvoltării sociale, ei se opun, în mare majoritate, folosirii indicatorilor subiectivi. „Fericirea trăită de indivizi nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acord cu unele opinii formulate de omologul său american asupra politicii interne românești, a relevat dorința Bucureștilor de a se încadra cît mai rapid în viața internațională, în opera de reorganizare a păcii europene și mondiale, continuînd, în felul acesta, tradițiile progresiste ale diplomației României. Conferința de la Paris și reuniunea miniștrilor de externe de la New York (4 noiembrie 11 decembrie 1946) nu au ținut cont decît parțial de doleanțele poporului român. O dată definitivat tratatul de pace, guvernul dr. Petru Groza a hotărît
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Guvernul conservator al generalului Sănătescu dăduse funcții în cîteva ministere importante unui mare număr de ofițeri, precum și lui Maniu și BrătianuError! Bookmark not defined., lideri din fosta "opoziție tolerată" și Lucrețiu Pătrășcanu, din Partidul Comunist 180. Comunismul nu avea o tradiție puternică în România. Își făcuse apariția pentru prima dată la sfîrșitul secolului al XIX-lea, prin persoana lui Mihail Katz, un emigrant evreu din Rusia. Cunoscut mai apoi sub numele Constantin Dobrogeanu-Gherea, acesta a devenit teoreticianul partidului, fără a avea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în funcție de circumstanțe"795. CSN a analizat în ce măsură acțiunile americane puteau ajuta fiecare stat să-și cîștige independența față de Moscova. România avea cele mai puține șanse, pentru că deși, ca patrimoniu cultural, aceasta era orientată către Occident și poporul român avea o tradiție a "rusofobiei", nu se putea întreprinde nici o acțiune care să nu poată fi reprimată cu ușurință de către poliție 796. Pe de altă parte, România exercita niște "presiuni fără precedent asupra Statelor Unite, în vederea dezvoltării comerțului și a intensificării schimburilor culturale"797
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ținut o cuvîntare în fața Marii Adunări Naționale, axîndu-se pe o temă ce avea să fie de multe ori reluată. El le-a spus delegaților că România dorește să întrețină relații culturale cu Franța și Italia, de care ne leagă o tradiție a prieteniei și colaborării și cu alte popoare din Europa și America de Sud cu care împărtășim același trecut cultural"900. Deși România s-a dovedit a fi dornică să reia tratativele cu Washingtonul, Statele Unite întîrziau să răspundă. Bucureștiul voia să discute
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
140% față de cel din 19731612. El voia ca o parte cît mai mare din această creștere să provină din vînzările de produse românești către SUA. Pe 4 decembrie, Ceaușescu a sosit la Washington, cu daruri pentru președintele Nixon. În spiritul tradiției inițiate în 1969, o dată cu vizita lui Nixon în România, cei doi lideri și soțiile lor au făcut schimb de cadouri. Ceaușescu le-a dăruit soților Nixon un serviciu chinezesc de ceai, fabricat în România, iar aceștia, la rîndul lor, le-
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Aceștia s-au concentrat asupra discriminărilor constante ale Bucureștiului împotriva evreilor, penticostalilor, baptiștilor și ungurilor. Jacob Birnbaum a prezentat suferințele evreilor din România, iar Istvan Gereben și Michael Szaz au descris eforturile întreprinse de guvernul român în vederea distrugerii culturii și tradițiilor maghiare. Laszlo Hamos a citit scrisoarea lui Geza Szöcs către Conferința de la Madrid și a oferit informații detaliate privind încălcările abominabile ale drepturilor omului de care se făcea vinovată România 2241. Comisia a primit numeroase scrisori din partea unor organizații precum
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
394 Seton-Watson, The East European Revolution, p. 210 395 FRUS, 1947, IV, 495-496, 503. În particular, cei de la Departament remarcau că deși patriotismul lui Maniu nu putea fi pus la îndoială, "atitudinea lui fanatică în ceea ce privește problemele religioase, atașamentul puternic pentru tradiție și dorința nemăsurată de a se răzbuna pe cei care credea că-l nedreptățiseră erau, cu siguranță, niște defecte" (The Record of Iuliu Maniu, raport OIR nr. 4544, 17 noiembrie 1947, p. 57). 396 Rezumat telegrame, Rumania, 13 noiembrie 1947
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]