46,652 matches
-
Având o culoare pală, vinurile acestea din sud-vest erau denumite "claret"56 (french claret pentru englezi), datorită limpezimii lor. Termenul încă există, așa cum există și obiceiul de a servi din aceste vinuri atunci când vinul de Bordeaux nu poate acoperi cererea. Vinurile de Anjou au avut, de asemenea, un mare renume încă din secolul al XIII-lea iar clienții privilegiați au fost englezii, belgienii și, mai ales, olandezii, până într-acolo încât Ludovic al XVI-lea a construit canale pe râulețul Layon
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
au fost englezii, belgienii și, mai ales, olandezii, până într-acolo încât Ludovic al XVI-lea a construit canale pe râulețul Layon, pentru ca navele comerciale olandeze ale Companiei Indiilor să poată îmbarca pe loc producțiile locale. Cât despre comerțul intern, vinurile de Anjou erau transportate în bărci pe Loira, până la Saint-Georges-sur-Loire, Rochefort-sur-Loire și Ponts-de-Cé. Vinurile pariziene au fost deopotrivă ambasadori excelenți ai viticulturii franțuzești. La originea viticulturii pariziene s-au aflat călugării mânăstirii Saint Denis, construită în secolul al VII-lea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
XVI-lea a construit canale pe râulețul Layon, pentru ca navele comerciale olandeze ale Companiei Indiilor să poată îmbarca pe loc producțiile locale. Cât despre comerțul intern, vinurile de Anjou erau transportate în bărci pe Loira, până la Saint-Georges-sur-Loire, Rochefort-sur-Loire și Ponts-de-Cé. Vinurile pariziene au fost deopotrivă ambasadori excelenți ai viticulturii franțuzești. La originea viticulturii pariziene s-au aflat călugării mânăstirii Saint Denis, construită în secolul al VII-lea, pe vremea "bunului rege Dagobert", proprietari a numeroase terenuri în Argenteuil, Montmorency, Nanterre, Port-Marly
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
au numit "Războiul de 100 de ani". Însă, adevărata înrădăcinare a viticulturii ca activitate pariziană se datorează Stareței Adelaïde de Savoya, care la începutul secolului al XII-lea a creat un fel de "centură roșie" la periferia viitoarei capitale. Aparținând vinurilor roșii, (de un roșu deschis), acest vin parizian se numea "vin franțuzesc" sau "vin de Franța" (adică din Ile-de-France), pentru a-l deosebi de vinurile de Burgundia sau Gascogne. Producția și calitatea lor, încă semnificative în secolele al XV-lea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Însă, adevărata înrădăcinare a viticulturii ca activitate pariziană se datorează Stareței Adelaïde de Savoya, care la începutul secolului al XII-lea a creat un fel de "centură roșie" la periferia viitoarei capitale. Aparținând vinurilor roșii, (de un roșu deschis), acest vin parizian se numea "vin franțuzesc" sau "vin de Franța" (adică din Ile-de-France), pentru a-l deosebi de vinurile de Burgundia sau Gascogne. Producția și calitatea lor, încă semnificative în secolele al XV-lea și al XVI-lea permiteau exportul vinurilor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
viticulturii ca activitate pariziană se datorează Stareței Adelaïde de Savoya, care la începutul secolului al XII-lea a creat un fel de "centură roșie" la periferia viitoarei capitale. Aparținând vinurilor roșii, (de un roșu deschis), acest vin parizian se numea "vin franțuzesc" sau "vin de Franța" (adică din Ile-de-France), pentru a-l deosebi de vinurile de Burgundia sau Gascogne. Producția și calitatea lor, încă semnificative în secolele al XV-lea și al XVI-lea permiteau exportul vinurilor spre Anglia, Flandra sau
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
al XII-lea a creat un fel de "centură roșie" la periferia viitoarei capitale. Aparținând vinurilor roșii, (de un roșu deschis), acest vin parizian se numea "vin franțuzesc" sau "vin de Franța" (adică din Ile-de-France), pentru a-l deosebi de vinurile de Burgundia sau Gascogne. Producția și calitatea lor, încă semnificative în secolele al XV-lea și al XVI-lea permiteau exportul vinurilor spre Anglia, Flandra sau Olanda, având ca punct de plecare La Place de Grève (devenită Place de l
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
vin parizian se numea "vin franțuzesc" sau "vin de Franța" (adică din Ile-de-France), pentru a-l deosebi de vinurile de Burgundia sau Gascogne. Producția și calitatea lor, încă semnificative în secolele al XV-lea și al XVI-lea permiteau exportul vinurilor spre Anglia, Flandra sau Olanda, având ca punct de plecare La Place de Grève (devenită Place de l'Hotel-de-Ville în 1803). Cunoscută sub acest nume din 1141, La Place de Grève a constituit secole de-a rândul un port ideal
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
plecare La Place de Grève (devenită Place de l'Hotel-de-Ville în 1803). Cunoscută sub acest nume din 1141, La Place de Grève a constituit secole de-a rândul un port ideal pentru primirea alimentelor și materialelor necesare traiului în Paris: vinuri, lemne, cărbune și piatră provenite de la Montereau în amonte și de la Mantes în aval, sub controlul asociației negustorilor pe apă, descendenți îndepărtați ai marinarilor din Luteția. Piața respectivă era, de asemenea, locul de întâlnire pentru muncitorii în căutare de muncă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de întâlnire pentru muncitorii în căutare de muncă. Așa s-a născut expresia "a face grevă", expresie care și-a schimbat cu timpul semnificația, până să ajungă așa cum o cunoaștem astăzi. Creșterea cantității în detrimentul calității a avut ca rezultat un vin acrișor, dificil de păstrat, care a fost denumit "guinguet". Acest termen se află la originea cuvântului "guinguette" (tavernă), nume dat bodegilor amplasate la 20 de leghe (88 km) de Paris. Regula celor 20 de leghe, conform căreia vinul produs la
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
rezultat un vin acrișor, dificil de păstrat, care a fost denumit "guinguet". Acest termen se află la originea cuvântului "guinguette" (tavernă), nume dat bodegilor amplasate la 20 de leghe (88 km) de Paris. Regula celor 20 de leghe, conform căreia vinul produs la o distanță mai mică de 20 de leghe nu putea fi consumat în capitală, a fost instituită printr-o Hotărâre a Parlamentului Francez, la 14 august 1577 și avea să fie în vigoare până la 14 iulie 1789. Această
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
august 1577 și avea să fie în vigoare până la 14 iulie 1789. Această hotărâre nu a condus sub nicio formă la scăderea alcoolismului în Paris. Însă dezvoltarea căii ferate în secolul al XIX-lea a fost cea care a permis vinurilor din sudul Franței să concureze mai întâi și apoi să elimine podgoriile pariziene, ca, de altfel, și pe cele din Orléans sau producțiile din Yonne (cu excepția vinului de Chablis) sau chiar pe cele din Champagne până la Château-Thierry. Totuși, de aproximativ
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
căii ferate în secolul al XIX-lea a fost cea care a permis vinurilor din sudul Franței să concureze mai întâi și apoi să elimine podgoriile pariziene, ca, de altfel, și pe cele din Orléans sau producțiile din Yonne (cu excepția vinului de Chablis) sau chiar pe cele din Champagne până la Château-Thierry. Totuși, de aproximativ 20 de ani, amatorii răbdători și cunoscătorii curioși pot să bea din nou vin de Orléans, sau chiar produs la Paris sau în regiunea pariziană. Ile-de-France este
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ca, de altfel, și pe cele din Orléans sau producțiile din Yonne (cu excepția vinului de Chablis) sau chiar pe cele din Champagne până la Château-Thierry. Totuși, de aproximativ 20 de ani, amatorii răbdători și cunoscătorii curioși pot să bea din nou vin de Orléans, sau chiar produs la Paris sau în regiunea pariziană. Ile-de-France este în măsură să producă vinuri bune, întrucât se situează pe aceeași latitudine cu provinciile Champagne sau Orléanais, iar microclimatul intern al Parisului seamănă cu cel de pe Valea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pe cele din Champagne până la Château-Thierry. Totuși, de aproximativ 20 de ani, amatorii răbdători și cunoscătorii curioși pot să bea din nou vin de Orléans, sau chiar produs la Paris sau în regiunea pariziană. Ile-de-France este în măsură să producă vinuri bune, întrucât se situează pe aceeași latitudine cu provinciile Champagne sau Orléanais, iar microclimatul intern al Parisului seamănă cu cel de pe Valea Loirei. În plus, numeroasele meandre ale Senei favorizează expunerea bună a podgoriilor, iar dealurile calcaroase ale regiunii sunt
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
arondismentul XX). La fel, găsim Rue de la Goutte d'Or (arondismentul XVIII), al cărei nume prestigios amintește în trecere că acest drum modest a fost deschis în 1842, la marginea unei podgorii a cărei cultură a fost odată denumită "regele vinului". În arondismentul XVII se află Rue Epinettes (alt nume dat soiului de vie chardonnay), iar în arondismentul XVI se găsesc Rue des Vignes și Rue Vineuse în apropierea cărora se ascunde (în interiorul vechilor pivnițe călugărești din Chaillot) muzeul Vinului din
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
regele vinului". În arondismentul XVII se află Rue Epinettes (alt nume dat soiului de vie chardonnay), iar în arondismentul XVI se găsesc Rue des Vignes și Rue Vineuse în apropierea cărora se ascunde (în interiorul vechilor pivnițe călugărești din Chaillot) muzeul Vinului din Paris pe ... Rue des Eaux57. Parisul are în prezent două podgorii productive: Clos Montmartre, din 1933, și Clos Morillons (unde numele este sinonim cu soiul pinot), din 1985. După dispariția completă a viței de vie în 1928, în Montmartre
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
buni ciorchini de struguri în coșulețe mici, recolta rămasă este trasă la teasc și apoi vândută prin intermediul unor licitații publice la primăria arondismentului XVIII, profitul intrînd în conturile comitetului de binefacere al arondismentului. Din parcela Clos Montmartre iese un banal vin rosé, aspru și acrișor. Această așa-zisă zeamă de aguridă a inspirat de altfel, în secolul al XVII-lea, un cântec pentru dans, din ale cărui versuri aflăm că "Vinul din Montmartre, îl bei cu pinta (adică 93 cl) și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
binefacere al arondismentului. Din parcela Clos Montmartre iese un banal vin rosé, aspru și acrișor. Această așa-zisă zeamă de aguridă a inspirat de altfel, în secolul al XVII-lea, un cântec pentru dans, din ale cărui versuri aflăm că "Vinul din Montmartre, îl bei cu pinta (adică 93 cl) și îl "elimini" de două ori mai mult (două pinte!)". Dacă tot nu face parte din categoria marilor vinuri franceze, virtuțile sale diuretice, în schimb, nu mai trebuie demonstrate. În parcul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
XVII-lea, un cântec pentru dans, din ale cărui versuri aflăm că "Vinul din Montmartre, îl bei cu pinta (adică 93 cl) și îl "elimini" de două ori mai mult (două pinte!)". Dacă tot nu face parte din categoria marilor vinuri franceze, virtuțile sale diuretice, în schimb, nu mai trebuie demonstrate. În parcul Georges-Brassens, în arondismentul XV, în mijlocul a ceea ce au fost odată abatoarele Vaugirard, viticultorii municipali din Paris au creat, în martie 1983, o vie împrejmuită, chiar pe locurile vechilor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
care au fost plantați 700 de butuci de pinot noir, via este dispusă în terase, separată de pereți de piatră seacă și este presărată cu piersici tineri, care accentuează specificul său tradițional. Via produce, începând cu 7 octombrie 1985 un vin roșu ce poartă denumirea de "clos-des-morillons". Există și alte podgorii în Ile-de-France, și chiar și alte vii în Paris, dar care încă nu fac obiectul unui consum semnificativ sau al unei comercializări demne de luat în seamă. Cu toate acestea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
unui consum semnificativ sau al unei comercializări demne de luat în seamă. Cu toate acestea, unii viticultori, pe cât de curajoși, pe-atât de talentați, au înțeles că viticultura septentrională nu are valoare decât prin calitatea sa, așa cum o arată exemplul vinurilor de Champagne. Din păcate, există un obstacol major: prețul terenurilor din Ile-de-France, care nu permite mai mult decât păstrarea viilor municipale. II. De la amforă la sticlă O legendă din Attica povestește că părintele ceramicii, Ceramo, s-a născut din iubirea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mai mult decât păstrarea viilor municipale. II. De la amforă la sticlă O legendă din Attica povestește că părintele ceramicii, Ceramo, s-a născut din iubirea dintre Dionisos și Ariadna. Prin urmare, e normal ca grecii să-l asocieze pe zeul vinului cu obiectele din pămînt ars care conțineau băutura divină. Amforele, folosite de către viticultorii greci încă din secolul al VII-lea înainte de Hristos, prezentau forme variate, dar aveau întotdeauna două torți așezate pe verticală (de unde și numele de recipient cu două
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în burdufuri din piele de capră care erau impermeabilizate, fiind unse în interior cu rășină obicei ce se păstrează încă în zilele noastre în Grecia, unde se prepară și astăzi vin cu aromă de rășină. Consumatorul grec nu bea niciodată vinul în stare pură, ci amestecat din plin cu apă rece sau caldă. Astfel de vinuri erau băute în timpul banchetelor și, bineînțeles, în timpul serbărilor date în cinstea lui Dionisos, precum și în timpul tuturor serbărilor religioase. Grecii le-au transmis romanilor modalitatea de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
obicei ce se păstrează încă în zilele noastre în Grecia, unde se prepară și astăzi vin cu aromă de rășină. Consumatorul grec nu bea niciodată vinul în stare pură, ci amestecat din plin cu apă rece sau caldă. Astfel de vinuri erau băute în timpul banchetelor și, bineînțeles, în timpul serbărilor date în cinstea lui Dionisos, precum și în timpul tuturor serbărilor religioase. Grecii le-au transmis romanilor modalitatea de conservare a vinului pentru un timp îndelungat. Astfel, Homer scria în Odiseea că regele din
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]