46,652 matches
-
originea în demersurile autorităților din cadrul breslei, fiind deci "private și lipsite de valori juridice"62, au fost cu toate acestea, recunoscute prin intermediul articolului 284 din Codul vinului care autorizează utilizarea pe etichete a cuvintelor "cru classé" "atunci când este vorba de vinul de Bordeaux provenind din domeniile viticole ce figurează în clasamentul din 1855". O sută nouăsprezece ani mai târziu, s-a produs ratificarea comunitară prin intermediul regulamentului nr. 2133/74 de la 8 august 1974 ce prevedea ca vinurile de calitate produse în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
atunci când este vorba de vinul de Bordeaux provenind din domeniile viticole ce figurează în clasamentul din 1855". O sută nouăsprezece ani mai târziu, s-a produs ratificarea comunitară prin intermediul regulamentului nr. 2133/74 de la 8 august 1974 ce prevedea ca vinurile de calitate produse în regiuni determinate, vinurile cu denumiri de origine controlată și vinurile delimitate de calitate superioară, să poată fi inscripționate cu "o distincție atribuită de către un organism oficial sau de către un organism recunoscut în mod oficial pentru acest
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
provenind din domeniile viticole ce figurează în clasamentul din 1855". O sută nouăsprezece ani mai târziu, s-a produs ratificarea comunitară prin intermediul regulamentului nr. 2133/74 de la 8 august 1974 ce prevedea ca vinurile de calitate produse în regiuni determinate, vinurile cu denumiri de origine controlată și vinurile delimitate de calitate superioară, să poată fi inscripționate cu "o distincție atribuită de către un organism oficial sau de către un organism recunoscut în mod oficial pentru acest scop, cu condiția atestării distincției printr-un
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
clasamentul din 1855". O sută nouăsprezece ani mai târziu, s-a produs ratificarea comunitară prin intermediul regulamentului nr. 2133/74 de la 8 august 1974 ce prevedea ca vinurile de calitate produse în regiuni determinate, vinurile cu denumiri de origine controlată și vinurile delimitate de calitate superioară, să poată fi inscripționate cu "o distincție atribuită de către un organism oficial sau de către un organism recunoscut în mod oficial pentru acest scop, cu condiția atestării distincției printr-un document corespunzător". În cele din urmă, regulamentul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
o distincție atribuită de către un organism oficial sau de către un organism recunoscut în mod oficial pentru acest scop, cu condiția atestării distincției printr-un document corespunzător". În cele din urmă, regulamentul nr. 1608/76 de la 4 iunie 1976 permite etichetarea vinurilor franceze cu următoarele mențiuni "cru classé, 1er cru classé, 2e cru classé, grand cru classé, 1er grand cru classé". III. Ambalajul și conținutul Urmând exemplul grecilor și al romanilor, în Evul Mediu, vinul s-a băut tot amestecat cu multă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
76 de la 4 iunie 1976 permite etichetarea vinurilor franceze cu următoarele mențiuni "cru classé, 1er cru classé, 2e cru classé, grand cru classé, 1er grand cru classé". III. Ambalajul și conținutul Urmând exemplul grecilor și al romanilor, în Evul Mediu, vinul s-a băut tot amestecat cu multă apă. Menționat mai ales de către Antoine Furetière în al său Dicționar Universal unde scria că doar "bețivii nu își amestecă vinul", cupajul va fi practicat în Franța (mai ales la țară) până în secolul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Ambalajul și conținutul Urmând exemplul grecilor și al romanilor, în Evul Mediu, vinul s-a băut tot amestecat cu multă apă. Menționat mai ales de către Antoine Furetière în al său Dicționar Universal unde scria că doar "bețivii nu își amestecă vinul", cupajul va fi practicat în Franța (mai ales la țară) până în secolul al XX-lea. Așa cum oamenii din Antichitate își îmbogățeau amestecurile cu o mulțime de arome și esențe, băutorul din Evul Mediu adăuga ierburi, mirodenii, miere sau rășină și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Franța (mai ales la țară) până în secolul al XX-lea. Așa cum oamenii din Antichitate își îmbogățeau amestecurile cu o mulțime de arome și esențe, băutorul din Evul Mediu adăuga ierburi, mirodenii, miere sau rășină și, precum predecesorii săi iluștri, iubea vinul cald pe care îl reîncălzea cu ajutorul unei lame de fier înroșită. Însă, consumul era întotdeauna o chestiune ce caracteriza clasele dominante care exploatau propriile vii. Țăranii trebuiau să se mulțumească cu un vin de tescovină 63 iar cei mai nevoiași
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
rășină și, precum predecesorii săi iluștri, iubea vinul cald pe care îl reîncălzea cu ajutorul unei lame de fier înroșită. Însă, consumul era întotdeauna o chestiune ce caracteriza clasele dominante care exploatau propriile vii. Țăranii trebuiau să se mulțumească cu un vin de tescovină 63 iar cei mai nevoiași dintre aceștia serveau vin doar în zile de sărbătoare. Comerțul vinicol beneficia, în secolul al XVII-lea, de procedeul de sterilizare a butoaielor și impregnarea cu sulf a acestora (așa zisul sistem al
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și impregnarea cu sulf a acestora (așa zisul sistem al "chibriturilor olandeze" a dutch match), altfel spus, utilizarea gazului sulfuros, aseptizant, distrugător al bacteriilor, pentru a opri procesul de fermentare din timpul transportului, dar și de procedeul colajului sau "amestecului" vinurilor cu albușuri de ou bătute spumă, ceea ce permitea limpezirea și un mai bun transport al acestora. În așteptarea dezvoltării unei rețele naționale de căi ferate, odată cu semnarea Cartei Feroviare de către Stat în anul 1842, ceea ce incita la specializarea regională (înființarea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pentru transportul băuturilor în anul 1894 (rezervor de mare capacitate din lemn ce putea transporta pe calea ferată aproape 80 hl), singurele mijloace de comunicare care erau practicabile pentru mărfuri erau reprezentate de către căile maritime și fluviale. Doar câteva dintre vinurile de cea mai bună calitate și cu renume puteau face față acestor lungi călătorii și cheltuielilor aferente. Pe parcursul întregului secol al XVIII-lea, nu exista practic o piață a vinurilor la nivel național. Exista cu toate acestea o piață a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
erau reprezentate de către căile maritime și fluviale. Doar câteva dintre vinurile de cea mai bună calitate și cu renume puteau face față acestor lungi călătorii și cheltuielilor aferente. Pe parcursul întregului secol al XVIII-lea, nu exista practic o piață a vinurilor la nivel național. Exista cu toate acestea o piață a alcoolului. De origine grecească (ambix) apoi arabă (al ambic și al kohol), producerea acestuia a fost realizată în secolul al XIII-lea în cadrul Universității din Montpellier de către un medic și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
kohol), producerea acestuia a fost realizată în secolul al XIII-lea în cadrul Universității din Montpellier de către un medic și alchimist 64 catalan, Arnau Vilanova, al cărui nume francizat devine Arnaud de Villeneuve (1238-1314). Cu două secole mai târziu, rachiul din vin se afla în concurență cu alcoolurile extrase din cereale fermentate. Astfel, uisge beatha (apa sfințită), băutură de origine galică, era obținută prin distilarea berii din orz. Pe plan semantic, aceasta a apărut sub numele de eau-de-vie în franceză, de akvatit
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
țări în secolul al XII-lea de către soldații regelui Henric al II-lea Plantagenet, whisky-ul din Anglia și mai ales cel din Scoția (Scotch Whisky). La începutul secolului al XVII-lea, piața vinicolă va beneficia de invenția "Vinarsului" (Brandwijns, vinuri arse) de către olandezi (li se spunea pe atunci flamanzi) care le va garanta viticultorilor că-și vor păstra vinul chiar și în caz de recoltă pletorică făcând astfel posibil comerțul cu produse de calitate mediocră ce nu puteau fi consumate
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mai ales cel din Scoția (Scotch Whisky). La începutul secolului al XVII-lea, piața vinicolă va beneficia de invenția "Vinarsului" (Brandwijns, vinuri arse) de către olandezi (li se spunea pe atunci flamanzi) care le va garanta viticultorilor că-și vor păstra vinul chiar și în caz de recoltă pletorică făcând astfel posibil comerțul cu produse de calitate mediocră ce nu puteau fi consumate sub forma inițială ca urmare a lipsei piețelor de desfacere. Dar, abia Edouard Adam (din Rouen) este cel care
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
este cel care este considerat creatorul procesului modern de distilare prin invenția unui alambic al cărui brevet a fost acordat la 25 iunie 1805. Acest aparat permitea obținerea unei "rectificări" a alcoolului transformând astfel complet însăși tehnica de ardere a vinului. Volumul exporturilor de alcool s-a dezvoltat pe toată perioada secolului al XVIII-lea. Din 1720 până în 1725 Franța a exportat, în străinătate și în colonii, 45 506 de măsuri numite muid (un muid65=268 de litri) pe an. Între
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
perioada secolului al XVIII-lea. Din 1720 până în 1725 Franța a exportat, în străinătate și în colonii, 45 506 de măsuri numite muid (un muid65=268 de litri) pe an. Între 1825 și 1830, aproape 10 milioane de hectolitri de vin au fost transformați în rachiu. În 1788 s-au exportat 96 193 de muids. În regiunea Languedoc răsăriteană, fabricarea rachiurilor era foarte importantă, cu precădere în Gard și în regiunea Béziers. Sfârșitul secolului al XVIII-lea a fost marcat de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de muids. În regiunea Languedoc răsăriteană, fabricarea rachiurilor era foarte importantă, cu precădere în Gard și în regiunea Béziers. Sfârșitul secolului al XVIII-lea a fost marcat de o criză de supraproducție pe piața alcoolului și de repercusiunea acesteia asupra vinului (mai ales, prăbușirea prețurilor). Dificultățile de exportare s-au agravat fără îndoială în timpul Revoluției și Imperiului (războaie, blocade maritime și continentale etc.). Anii cu recolte bune antrenau prăbușirea prețurilor întrucât consumul sub limitele așteptate se datora crizei economice generale, dificultăților
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și continentale etc.). Anii cu recolte bune antrenau prăbușirea prețurilor întrucât consumul sub limitele așteptate se datora crizei economice generale, dificultăților de transport și diverselor piedici puse exportului. Creșterea economică din secolul al XIX-lea și formarea unei piețe a vinurilor la nivel național, care se va dezvolta aproape în toată această perioadă, va veni ca o soluție la aceste probleme. Însă, atât filoxera apărută în anul 1863 la Pujaut și Roquemaure în apropiere de Avignon, în regiunea Gard, cât și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
maritim), tarifele pentru transport s-au diminuat în mod considerabil. În anul 1858 prețul pentru transportul feroviar al unei jumătăți de muid (134 l) a cunoscut o scădere de la 50 la 7 franci pentru ruta dintre Montpellier și Lyon. Piața vinurilor s-a extins așadar, iar comercializarea produsului a devenit mai simplă. La sfârșitul secolului, legile au ajutat la această comercializare, prin micșorarea substanțială a taxelor fiscale pentru vinuri. Degrevările provocate prin intermediul legii de la 19 iulie 1880, și mai ales, a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de la 50 la 7 franci pentru ruta dintre Montpellier și Lyon. Piața vinurilor s-a extins așadar, iar comercializarea produsului a devenit mai simplă. La sfârșitul secolului, legile au ajutat la această comercializare, prin micșorarea substanțială a taxelor fiscale pentru vinuri. Degrevările provocate prin intermediul legii de la 19 iulie 1880, și mai ales, a celei de la 29 decembrie 1900, care introducea o taxă unică de circulație a vinurilor (1,50 franci pe hectolitru) în locul taxelor complexe de vânzare cu amănuntul, au contribuit
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
secolului, legile au ajutat la această comercializare, prin micșorarea substanțială a taxelor fiscale pentru vinuri. Degrevările provocate prin intermediul legii de la 19 iulie 1880, și mai ales, a celei de la 29 decembrie 1900, care introducea o taxă unică de circulație a vinurilor (1,50 franci pe hectolitru) în locul taxelor complexe de vânzare cu amănuntul, au contribuit într-o mare măsură la expansiunea pieței. Vinul privit ca "o băutură igienică" avea de asemenea importanța sa: Până în secolul al XIX-lea era mai bine
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
1880, și mai ales, a celei de la 29 decembrie 1900, care introducea o taxă unică de circulație a vinurilor (1,50 franci pe hectolitru) în locul taxelor complexe de vânzare cu amănuntul, au contribuit într-o mare măsură la expansiunea pieței. Vinul privit ca "o băutură igienică" avea de asemenea importanța sa: Până în secolul al XIX-lea era mai bine să bei cidru, bere, vin de tescovină sau vin, în loc de apă. Băutorii descopereau în această practică, pe lângă un supliment util de calorii
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cu o mortalitate de 5,2 la 10 000 de locuitori în orașele cu mai mult de 5 000 de locuitori, în perioada cuprinsă între 1886 și 1890. În același timp, în anul 1863 are loc o adevarată catastrofă comercială. Vinurile franțuzești de renume ce sunt exportate, din cauza îmbolnăvirii, nu mai pot fi consumate odată ajunse la destinație. Pierderea a fost evaluată la 52 de milioane de hectolitri, echivalentul a aproape 500 de milioane de franci. Împăratul Napoleon al III-lea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de milioane de franci. Împăratul Napoleon al III-lea este în căutarea omului minune care ar putea pune punct flagelului. Consilierii săi îi vorbesc despre Louis Pasteur, un tânăr chimist, încă necunoscut pe atunci. După doi ani de muncă, boala vinului este învinsă grație unui nou tratament ce se va numi de atunci "pasteurizare". Pasteur relatează aventura sa științifică în faimoasa lucrare publicată în anul 1866 de către Editura Imperială: Studiu asupra vinului, bolilor sale, cauzelor care le declanșează, noi procedee pentru
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]