46,314 matches
-
a-l sprijini, a urmat cariera de profesor de teorie și solfegii, la Colegiul Național de Artă „Ion Vidu” din Timișoara. În anul 1975, pe 10 ianuarie, s-a născut primul fiu, care a studiat și el vioara, însă vremurile comuniste, potrivnice unei cariere muzicale, în general, nu l-au încurajat să persevereze și s-a reorientat către o altă profesie. Pe 1 decembrie 1985, a venit pe lume cel de-al doilea fiu al familiei Fernbach, Alexander Christian, care a
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
fără anestezie. În 21 noiembrie 1962 a fost eliberat și transportat la Aita Mare. În 13 februarie 1970, vineri, cu un an după martiriul lui Jan Palach în Praga și lui Sándor Bauer din Budapesta, a mers la sediul partidului comunist din Brașov, s-a udat cu benzină și și-a dat foc. După trei luni, pe 13 mai 1970, a murit în spitalul din Baraolt. Din ordinul Securității nu a avut parte de nici un ajutor medical. Securitatea a confiscat toate
Márton Moyses () [Corola-website/Science/329969_a_331298]
-
este un termen folosit în istoriografia română pentru a desemna un val de arestări care au avut loc în noaptea de 5/6 mai 1950. Regimul comunist a arestat în cadrul acestei operațiuni concertate un lot de foști înalți demnitari români, printre care prim-miniștri, miniștri, secretari de stat, funcționari superiori ai administrației și generali ai armatei. Deși fuseseră vizate inițial 82 de persoane, autoritățile au putut identifica
Noaptea demnitarilor () [Corola-website/Science/329980_a_331309]
-
murală, concepută și realizată de Radu-Anton Maier, asistat de Eugen Calmâc (și el artist plastic în formare), desfășurată pe o lungime de 40 m, în holul cinematografului Republica din Cluj-Napoca - este radiată și acoperită cu var, conform dispoziției Organelor Partidului Comunist, ca fiind de inspirație "burgheză, decadentă", cu elemente "dușmănoase clasei muncitoare”. La scurt timp - în semn de protest - pictorul va părăsi țara, stabilindu-se definitiv la München, în Germania. Radu-Anton Maier va relua legăturile cu România abia după 1990 și
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
locale și populației indigene. În istoriografia sovietică și moldovenistă au fost indicate însă organisme (comitete și comisii) însărcinate cu organizarea evenimentelor. Acestea au avut legături directe cu Armata Roșie, Guvernul de la Sankt Petersburg și cu Comitetele Centrale ale ale Partidului Comunist din Rusia (care crease un un birou special însărcinat cu problemele Basarabiei) și Ucraina. În ziua de dinaintea atacului, în stânga Nistrului și în județul Hotin, s-au ținut consfătuiri pregătitoare cu reprezentanții acestor comitete. Tot istoriografia sovietică, afirmă caracterul implicării active
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
George Dimitriu, fiind turnat din bronz și postat pe un piedestal de granit. În anul 1940 înainte de venirea ocupanților sovietici, a fost evacuat la București și repartizat Muzeului Militar. Soarta lui ulterioară a rămas necunoscută. Din punct de vedere propagandistic comunist revolta de la Hotin a avut o dublă funcționalitate, manifestată în cadrul unor tendințe istoriografice contradictorii. Pe de o parte a reprezentat un perfect exemplu de "„ajutor altruist oferit de către statul sovietic și poporul rus fraților lor oprimați din Basarabia”", iar pe
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
cea din urmă idee putând contracarea cel puțin, tendința istoriografiei "„burgheze”" vest-europene și românești de a afirma că acțiunea a fost complet străină de moldovenii basarabeni și că a fost planificată, instigată și executată de către agitatori și partizani bolșevici. Istoriografia comunistă din România a ignorat evenimente precum cele de la Hotin atât sub Gheorghe Gheorghiu Dej (când întreaga istorie a Basarabieie a fost un subiect tabu), cât și sub Nicolae Ceaușescu (într-un context de evitare a unor evenimente, în fapt inexplicabile
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
față de Uniunea Sovietică. La început, diplomația austriacă întâmpina probleme în evaluarea corectă a acestui fenomen. Acutizarea situației în perioada anilor `80 sub Ceaușescu și izolarea ulterioară a României, au dus la stagnarea relațiilor diplomatice cu Austria. In urma prăbușirii regimului comunist, relațiile celor două state au rămas la început rezervate, deoarece Austria considera guvernul sub președintele Ion Iliescu ca fiind unul preponderent neocomunist. In noiembrie 1996, succesul Convenției Democrate la alegerile parlamentare și victoria lui Emil Constantinescu la cele prezidențiale au
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
nominalizare: Roman Polański, Jerzy Kawalerowicz, Jerzy Hoffman, Jerzy Antczak și Agnieszka Holland. De asemenea este important de menționat că în timpul anilor 1980, Republica Populară Polonă a instituit legea marțială pentru a îndepărta și cenzura toate formele de opoziție împotriva regimului comunist, inclusiv în cadrul unor domenii ca radioul sau cinematografia. Un film notabil care a apărut în această perioadă a fost filmul lui Ryszard Bugajski din 1982 numit "Interogatoriul" ("Przesluchanie"). Acest film descrie povestea unei femei nefericite, Tonia (interpretată de Krystyna Janda
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
și torturată de poliția secretă pentru a mărturisi o crimă despre care nu știe nimic. Natura evident anticomunistă a filmului a făcut ca acesta să fie interzis timp de peste șapte ani. În 1989, interdicția a fost ridicată după răsturnarea guvernului comunist din Polonia, iar filmul a fost prezentat în cinematografe pentru prima dată la sfârșitul acestui an. Filmul este încă lăudat astăzi pentru curajul cu care prezintă cruzimea regimului stalinist, mulți artiști temându-se de persecuții în acea perioadă. În anii
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
ai Bisericii, închiși de către Ministerul Siguranței Publice ( în polonă: "Ministerstwo Bezpieczeństwa Publicznego" sau "MBP"). A participat în acțiunile ce vizau defăimarea unor preoți catolici din Cracovia, din rândul cărora trei au fost condamnați la moarte în februarie 1953 de către guvernul comunist, după ce au fost acuzați fără dovezi de înaltă trădare (spionaj pentru Statele Unite), în urma unui proces ( "„proces księży kurii krakowskiej”"). Sentințele lor la moarte nu au fost puse în aplicare, cu toate că Părintele Józef Fudali a murit în închisoare în circumstanțe imposibil
Sławomir Mrożek () [Corola-website/Science/328108_a_329437]
-
o posesiune a Italiei. Comuniștii au preluat controlul țării în timpul celui de-al doilea război mondial în noiembrie 1944, sub liderul rezistenței, Enver Hoxha. Din 1945 până în 1990 Albania a avut unul din cele mai represive guverne din Europa. Partidul comunist a fost creat în 1941 susținut de către Uniunea Partidelor Bolșevice. Toți care s-au opus partidului au fost eliminați. Enver Hoxha a devenit liderul acestui partid. Pe cursul mai multor decenii, Hoxha a creat și a distrus relații cu Belgrad
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
a devenit liderul acestui partid. Pe cursul mai multor decenii, Hoxha a creat și a distrus relații cu Belgrad, Moscova, și China, mereu în intersul său propriu. Țara a fost izolată, întâi de vest și apoi chiar și de estul comunist. În 1985, Enver Hoxha a murit și Ramiz Alia l-a înlocuit. Inițial, Alia a încercat să urmeze calea lui Hoxha, însă în Europa de est schimbări profunde deja se începuseră: Mihail Gorbaciov a apărut în Uniunea Sovietică cu glasnost și perestroika
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
(n. 1931 - d. 2000) a fost un fotograf român, care a fost o perioadă de timp fotograful personal a liderului comunist român Nicolae Ceaușescu. Și-a început cariera la ziarul Făclia din Cluj, în 1954, iar în 1962 s-a mutat la București la redacția Contemporanul, unde a lucrat până în 1990. O dată cu vizita lui Richard Nixon în România, prima vizită a
Ion Miclea () [Corola-website/Science/328147_a_329476]
-
Polonia devenise pentru prima dată în istoria sa un stat național omogen din punct de vedere etnic fără minorități proeminente datorită exterminării evreilor polonezi în Holocaust, strămutarea germanilor în vest, relocarea ucrainienilor în est, repatrierea polonezilor din Kresy. Noul guvern comunist din Varșovia și-a consolidat puterea politică în următorii doi ani, în vreme ce Partidul Muncitoresc Unit Polonez (PZPR) sub conducerea lui Bolesław Bierut deținea control ferm asupra țării, care avea să facă parte din sfera de influență sovietică a Europei de
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
și frământările continue, comuniștii au fost obligați să negocieze cu adversarii săi. Discuțiile de la Masa Rotundă din 1989 a permis Solidarității să participe la alegerile din 1989; victoria zdrobitoare a candidaților a marcat cu succes tranziția pe cale pașnică a conducerii comuniste în Europa Centrală și de Est. În 1990, Jaruzelski și-a dat demisia din funcția de Președinte al Republicii Polone și a fost succedat de Wałęsa după alegerile din decembrie 1990 Polonia a suferit pierderi mari în timpul celui de-al
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
legalizat abia spre sfârșitul anului 1956 când declarația polono-sovietică „Despre statutul legal al forțelor sovietice staționate temporar în Polonia” a fost semnat. La Conferința de la Ialta, Stalin promisese că în Polonia se vor desfășura alegeri libere. Cu toate aceste, Partidul Comunist condus de Gomułka și Bierut, erau conștienți că nu aveau sprijinul populației de rând. Din această cauză, s-a desfășurat în 1946, înaintea alegerilor parlamentare, un plebiscit cunoscut ca referendumul de 3 ori DA ("3 razy TAK; 3×TAK"). Referendumul
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
a desfășurat în 1946, înaintea alegerilor parlamentare, un plebiscit cunoscut ca referendumul de 3 ori DA ("3 razy TAK; 3×TAK"). Referendumul cuprindea trei întrebări cu privirea la Senat, industriile naționale și granițele vestice. Prin acesta, se verifica popularitatea inițiativelor comuniste în Polonia. Deoarece în acea perioadă, partidele importante erau de stânga - și puteau să fie de acord cu toate cele trei alegeri - partidul lui Mikołajczyk a decis să le ceară susținătorilor săi să se opună uneia dintre acestea: desființarea Senatului
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
acord cu toate cele trei alegeri - partidul lui Mikołajczyk a decis să le ceară susținătorilor săi să se opună uneia dintre acestea: desființarea Senatului. Comuniștii au votat „de 3 ori DA”. Adevăratele rezultate (reverificate de PSL) au arătat că tabăra comunistă se bucura de sprijin minor; în Cracovia unde adevăratele buletine de vot au fost numărate, doar 16% din locuitori au votat pentru desființarea Senatului. Cu toate acestea, frauda electorală și intimidarea i-a adus pe învingători pe comuniști, cea ce
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
economia de piață din Occident s-a dezvoltat mult mai repede decât economiile planificate din Europa de Est. Constituția din 1952 garanta asigurarea medicală gratuită tuturor cetățenilor. La începutul anilor 1950, regimul stalinist a introdus schimbări majore în sistemul de învățământ. Programul comunist de educație școlară gratuit și obligatoriu tuturor, și înființarea a noi universități gratuite, a fost susținut de mulți. Cu toate acestea, comuniștii au verificat ce trebuia să fie predat; istoria precum și alte materii științifice trebuiau să aibă concepții marxiste aprobate
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
trebuiau să fie în concordanță cu vocea partidului iar prin acestea își crea propagandă Deși reformele au fost oarecum controversate, au fost întâmpinate cu ușurință de bună parte a populației. După încheierea războiului, mulți oameni erau dispuși să accepte conducerea comunistă în schimbul revenirii la traiul relativ normal; zeci de mii s-au înscris în partidul comunist și susțineau activ regimul. Cu toate acestea, era prezentă o nemulțumire latentă. Mulți polonezi au luat o atitudine care se poate numi „cooperare resemnată”. Alții
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
reformele au fost oarecum controversate, au fost întâmpinate cu ușurință de bună parte a populației. După încheierea războiului, mulți oameni erau dispuși să accepte conducerea comunistă în schimbul revenirii la traiul relativ normal; zeci de mii s-au înscris în partidul comunist și susțineau activ regimul. Cu toate acestea, era prezentă o nemulțumire latentă. Mulți polonezi au luat o atitudine care se poate numi „cooperare resemnată”. Alții, precum cei rămași din Armia Krajowa, Narodowe Siły Zbrojne și Wolność i Niezawisłość, cunoscuți sub
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
o listă a guvernului aprobată episcopi. Noua constituție poloneză din 1952, a înființat Polonia ca Republică Populară, condus de Partidul Muncitoresc Unit Polonez, care de la primirea celor de stânga a Partidului Socialist în 1948 a devenit numele oficial al Partidului Comunist. Postul de Președinte la Polonia a fost desființat, iar Bierut, Prim Secretar General al Partidului Comunist, devenise liderul eficace al Poloniei. Stalin murise în 1953. Între 1953 și 1958, Nikita Hrușciov a dejucat planurile rivalilor săi și a ajuns la
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Populară, condus de Partidul Muncitoresc Unit Polonez, care de la primirea celor de stânga a Partidului Socialist în 1948 a devenit numele oficial al Partidului Comunist. Postul de Președinte la Polonia a fost desființat, iar Bierut, Prim Secretar General al Partidului Comunist, devenise liderul eficace al Poloniei. Stalin murise în 1953. Între 1953 și 1958, Nikita Hrușciov a dejucat planurile rivalilor săi și a ajuns la putere în Uniunea Sovietică. În martie 1956, Hrușciov condamnase cultul personalității lui Stalin la cel de-
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
murise în 1953. Între 1953 și 1958, Nikita Hrușciov a dejucat planurile rivalilor săi și a ajuns la putere în Uniunea Sovietică. În martie 1956, Hrușciov condamnase cultul personalității lui Stalin la cel de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist Sovietic. Procesul destalinizării ideologiei sovietice i-a pus pe staliniștii din Polonia într-o situație dificilă. În aceeași lună a discursului lui Hrușciov, pe când frământările și dorința de reformă și schimbare se făceau prezente în rândul intelectualilor și a muncitorilor
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]